Ne-am dorit mult să avem un drum care să ne lege de lumea bună, civilizată și bogată și, din 2007 ni s-a deschis acest drum. De ce am luat-o pe contrasens, este mai greu de înțeles.

Știu că sună banal, dar este un adevăr devenit trist după ce-a fost tot mai ignorat: pentru dreptul la vot s-a murit. Da, au luptat oameni pentru a li se recunoaște dreptul de a participa la „viața cetății”, prin vot, iar dacă s-a luptat, evident s-a și murit. Pe cine mai interesează acum?

Cum ar fi, dacă s-ar vota o lege prin care șomerii sau cei care nu fac dovada că au muncit cel puțin 10 ani să nu mai aibă drept de vot? Sau femeile nemăritate ori divorțate, sau care nu au cel puțin doi copii, plus studii superioare și masterale? Cum ar fi dacă ar avea drept de vot doar românii care au minim 2 milioane de lei în conturi? Cu siguranță ar fi mare tulburare în țară, bun prilej pentru risipă de patos și de vorbe mari.

Așa însă, având drept de vot toate persoanele majore și cu discernământ, cam jumătate dintre aceștia preferă să meargă pe contrasens și să nu se prezinte la vot. Nu se implică, nu-i interesează, nu le pasă. Sigur, cei mai mulți critică și au mereu la îndemână un alibi pentru exercitarea „dreptului de a nu vota”. Fie „nu au cu cine să voteze” pentru că „toți sunt corupți”, fie „nu contează un vot”, „nu are rost”, „jocurile se fac la numărătoare” etc. Mereu se găsește un nume pentru lașitate.

Pentru că așa se numește neexercitarea dreptului la vot și astfel, neimplicarea în viața comunității din care face parte, la urma urmei, dezinteresul față de ceea ce se întâmplă cu și în acea colectivitate. Trist este că – impresie personală – cei mai indiferenți, cei mai neimplicați sunt tinerii. Cei de la care mereu așteptăm să aducă un aer curat în societate, cinste, corectitudine, competență. Ei, aș, vorba lui Caragiale.

Tot pe contrasens suntem și în privința corupției. Mai rar un popor atit de indiferent la coruptie. Exemplul lui Cherecheș, fostul primar de Baia Mare, aflat acum în penitenciar este doar unul dintre multele exemple în care alegătorii au ales în total dispreț față de cinstea și corectitudinea candidaților. Același Cherecheș a câștigat alegerile pentru primăria Baia Mare, în 2016, deși era în arest preventiv pentru luare de mită în formă continuată, după ce a fost prins în flagrant luând 30.000 de lei mită.

Aici puteți citi despre mai multe cazuri de aleși cu probleme, care au beneficiat de „înțelegerea” și votul cetățenilor: Aleşi primari, deşi au probleme cu legea: cercetaţi, condamnaţi, foşti puşcăriaşi 

Declarativ suntem, probabil, cei mai vehemenți europeni când vine vorba să-i criticăm pe politicieni că sunt corupți, că au venituri prea mari, că nu fac nimic pentru noi și așa mai departe. Când vine însă ziua votului, cei mai mulți o iau pe contrasens și-i votează tocmai pe corupții criticați. Sau, plini de „curaj și asumare”, nu votează.

Greu de înțeles acest popor, așezat de câțiva ani pe drumul cel bun, dar aflat mai mereu pe contrasens.

Se declară european până-n măduva oaselor, dar nu-l interesează alegerile pentru Parlamentul European încât a fost nevoie de șmecheria comasării cu alegerile locale ca să nu ne facem de mirul UE.

Apoi, aprig susținător al luptei împotriva corupției, îi votează pe corupți de parcă ăștia, aleșii, ar fi fur…, mă rog, lucrat, pentru fiecare votant în parte.

Fervenți creștini ortodocși, în sondaje cel puțin, când vine vorba de alegeri se tem de seriozitatea cu care își exercită „pocăiții” dreptul la vot. Trăim un exemplu clar în Arad. Conform datelor recensământului din 2021, municipiul Arad avea 145.078 locuitori, din care 63,17% ortodocși, 4,98% penticostali și 3,63% baptiști.

Secvență din filmul „Pentru un pumn de voturi”

Sursa: Facebook

Cu toate astea, atât fostul primar cât și actualul s-au dat de ceasul morții să le facă pe plac în special penticostalilor care, conform folclorului local asigură victoria candidatului care le este pe plac. Cum se poate ca 5 sau chiar 10 la sută din populația municipiului să decidă primarul în detrimentul celorlalți 60%?

• Primăria a preluat Cinema Dacia „pentru că așa trebuie”. Mai departe… planurile se lasă în plata Domnului

Simplu: cei 5 sau 10 la sută se prezintă la vot cu cățel și purcel (adulți și cu discernământ), în timp ce majoritarii ortodocși o iau pe contrasens, dezbat teoriile conspirației pe marginea șanțului sau fac politică de halbă. Plus că ei își mai și împart voturile, că și candidații fără absolut nicio șansă au, nu-i așa?, rolul lor în acest joc electoral.

Totul pare la noi pe contrasens. Până și așteptările. Ce așteptări să avem de la aleșii noștri, de vreme ce noi suntem indiferenți față de prezentul și viitorul nostru?

De parcă ei, aleșii nu știu că pentru fericire ne ajung o bere, doi mici și-o manea. În fața blocului sau la uliță. Iar cine vrea mai mult să iasă de pe contrasens la prima secție de votare și să accepte că sunt mai minoritari decât (neo)protestanții dintr-o Mare de ortodoxie declarată.