vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Maşina de spălat rufe … Clipe de viață (IX)

    de Special Arad | 8 februarie 2015, 9:05 AM | Strada | Topic special

    0

    Deunăzi, în sufragerie, parcurgeam cu nostalgie paginile învechite ale unei reviste la mare căutare pe vremuri, “Ştiinţă şi tehnică”, cu ochii stăruind pe câteva poze, primul exemplar al maşinii de spălat rufe Albalux 7 zâmbindu-mi larg. Nu am apucat să parcurg imaginar până la capăt, întru amintirea anilor duşi, întregul proces de spălare cu o astfel de maşină deoarece, pe când începusem să apuc cu cleştele de lemn aferent hainele din compartimentul spălare pentru a le introduce în compartimentul stoarcere, un strigăt ascuţit al soţiei a pornit pe ruta: interior baie → gaura cheii zarului uşii băii → holul mare, pe lungime → viraj scurt stânga, spre sufragerie, prin uşa deschisă → doi paşi înainte → doi paşi dreapta după care a urmat punct ochit-punct lovit → mijlocul urechii mele stângi, frânând uşor în ghemotocul de vată şi continuându-şi năvala pe canalul auditiv → spre timpan → spre covăcia cu nicovala şi cele câte sunt pe acolo, ca în cele din urmă să se odihnească pe undeva, cine poate şti exact unde? Ce ştiu exact este că pe aceeaşi rută au circulat apoi şi cuvintele: – „Nu mai toarceee!” Am stat şi am analizat zicându-mi:„Pisică nu avem iar furca de tors, cu roată, o ţin în casă aşa, de ornament!” după care am intrat în baie unde soţia, cu ochii în lacrimi, şi-a îndreptat degetul arătător al mâinii stângi spre maşina automată de spălat rufe zicându-mi: „Fă ceva!” Şi am făcut!…

    Pentru început am căutat ochelariide aproape”şi certificatul de garanţie al maşinii de pe care, cu ajutorul suplimentar al unei lupe, am copiat numerele extrem de mici ale telefoanelor reprezentanţei. Am pus mâna pe receptorul telefonului fix şi am sunat la primul număr:

    – Alo!

    – Da!

    – Maşini în garanţie, reparaţi?

    – Da, reparăm! A dumneavoastră ce are?

    Nu se-nvârte!

    – Învârtiţi roata stînga-dreapta apoi aşezaţi-o pe masa din bucătărie!

    Păi, nu am cum, că e grea!

    Cuţitele sunt ascuţite? Are benzină şi ulei?

    – Nu are cuţite şi e electrică!

    – Unde ai forţat-o, prin mărăcinii din grădină?

    – Nu domnule, în casă!

    – Păi ce coseşti cu ea în casă, domle?

     – Spăl cu ea, nu cosesc!

    – Lasă-mă domle cu prostiile că noi reparăm motocoase! Şi buf, mi-a închis. Eh, apelasem un număr greşit!

    Am pus mâna din nou pe receptorul telefonului şi am sunat tot la primul număr, de astă dată la cel bun. Mi-a răspus ascultându-mi necazulaltcineva:

    Salut!

    Da … Înţeleg … E un fir căzut. Se rezolvă … Urmaţi-mi instrucţiunile! Pentru început mergeţi cu telefonul în baie, da, aşa, e bine! Pregătiţi o lanternă şi trusa de scule! Aştept pe fir! Da … e bine! Aşezaţi-le toate la-ndemână, da… e bine …” Uite aşa am început să-mi repar propria-mi maşină de spălat, prin telefon. Cel de la capătul firului transmitea ordine soţiei, şoţia mie şi eu le executam.

    Întâi am scos capacul din spate deşurubând 8 holşuruburi, apoi mi s-a transmis să desfac 3 coliere, cu cheiţa fixă de 8-9, ceea ce am şi făcut, după care cu o lanternuţă în gură am luminat o piesă paralelipiped-dreptunghică, mare, ce trebuia să o demontez pentru a ajunge la comutatorul principal numit „creierul maşinii”. Eh, nu a fost uşor! Eram deja jumătate înfipt în maşină, ochelarii mi se aburiseră, transpirasem, mâinile îmi erau ocupate şi ca un făcut, începuse să mă mănânce nasul. Cînd eram gata-gata să dau jos piesa, mi-am dat seama că-mi lipseşte cheia fixă de 10-11 aşa că am trimis-o pe soţie jos, în curtea blocului, să mi-o aducă din Dacia mea 1300, de lângă baterie, că în fiecare seară dau borna cu + jos, să nu o poată porni hoţii.

    Când, în sfârşit, am ajuns la „creierul maşinii” nici urmă de fir căzut. Toate firele erau la locul lor. Nu am apucat să-i transmit aluia de la capătul firului care-i situaţia deoarece soţia atât a mai reuşit să îngaime:„A închis zicând că e o farsă!” Eh, în momentul acela m-au apucat frigurile. Am ieşit rapid din maşină, am consultat din nou numerele de telefon şi am sunat la cel de-al doilea plângându-mă doamnei de la celălalt capăt al firului de cele întâmplate. La care doamna, binevoitoare, s-a făcut auzită în receptor adresându-se unora astfel:„Auziţi băieţi! Noul proprietar al numărului telefonic pe care l-am desfiinţat acum patru luni şi-a mai bătut joc de un client, dându-se reparator”… după care mi s-a adresat printre hohote generale de râs:„Lasă domnule, că-ţi trimet eu adevăratul specialist! Dă adresa!” I-am dictat adresa, am montat toate piesele maşinii la loc aşteptându-l apoi cuminte pe adevăratul specialist care a venit în cele din urmă. Acesta a desfăcut o uşiţă de pe carcasa maşinii, a scos un ghemotoc de scame dintr-un orificiu, a închis uşiţa după care mi-a zis scurt:„Porniţi-o!”  Iar eu am pornit-o! Merge maşina noastră şi azi, torcând nu alta! La toată păţania asta cu ceva tot m-am ales – îmi cunosc propria maşină de spălat rufe, dar m-am şi învăţat minte să nu-mi mai cred urechilor orice de la oricine.

    Până data viitoare, vă salut şi atât vă mai zic – să vă ţină maşinile de spălat rufe mult şi bine!

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    3 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.