Ştiri aproape ratate (26). Cât de pregătiţi suntem pentru mai? Pe fundal renascentist, cu o trădare biblică, „viaţa ne mănâncă la toţi biscuţii”
E despre mai totul în știrile mele ratate de săptămâna aceasta. E despre cum mai putem, dacă mai putem, cum mai sperăm, dacă mai sperăm, cum ne mai luptăm, și despre cum mai credem încă în bine, în binele din noi sau din ceilalți, în poveștile frumoase, în cele scrise pe pereți, în poezii pe străzi. În lume, în credință, în renaștere.
Învierea n-a venit, însă, anul acesta cu prea multă bucurie. Nu-l mai avem pe Papa Francisc și asta ne-a marcat toată săptămâna. Nu mai prea credem, nu mai prea sperăm, iar acum nu mai avem nici pe unul dintre acei oameni care credea și spera pentru noi.
Nu știu de câtă atenție a avut parte în timpul pontificatului său, dar acum, la moartea sa, credincioșii români, dar nu numai, l-au descoperit pe Papa Francisc, care, spre deosebire de noi, care ne luăm prea tare în serios, spunea că „Cel mai bun sfat atunci când te confrunți cu o oglindă este întotdeauna să râzi de tine însuți. Ne face bine”.
Nu știu însă dacă noi ne mai facem bine.
S-a vorbit mult, cel mai mult, cred, săptămâna aceasta, despre cine a fost Papa Francisc:
despre motivele pentru care a cucerit lumea:
Pope Francis asked to be buried ‘in the ground,’ without grave decoration
despre cum a plecat din lumea asta:
Papa Francisc, înmormântat cu pantofii săi uzați și într-un sicriu simplu cu stema pontificală
dar și despre cum mai era Papa Francisc, când nu era așa cum îl vedem acum, la înmormântarea lui:
S-a vorbit ieri și de cum au stat unii și alții, ce locuri au avut, dacă au prins loc în față sau nu la funeralii. dacă vreți să vedeți poziții, cine unde a ajuns și de ce, puteți citi mai jos:
Dar, ieri, s-a vorbit, după imaginea istorică cu Trump și Zelenski sub cupola Sf. Petru, despre un lucru pe care cam mulți fani ai curentului naționalist-extremist par să-l uite, că Europa e Europa și că Roma e Roma: „Prima și singura Romă. Roma eternă. De unde toate au pornit. Și când suntem în criză, tot la Roma ne adunăm” (Valentin Naumescu).
Măcar un lucru bun a ieșit la iveală de aici. Sau două. Căutăm, pe mai departe, lumea aceea mai bună din noi și din celălalt (mai ales din celălalt) și suntem pe mai departe curioși. Chiar dacă ne luăm informația de pe te miri unde, mai vrem să știm ce-i cu lumea noastră și asta e mai bine decât nimic:
View this post on Instagram
Închei povestea de lângă Suveranul Pontif cu imaginea asta cu Trump și Melania, ca să înţelegem că toată lumea vrea în Europa şi găseşte prilej şi într-o înmormântare ca să ajungă la Roma.
A singular journey through life this man has had https://t.co/QFRj5hJE4S
— Mike Benz (@MikeBenzCyber) April 27, 2025
şi cu imaginea asta din Vatican, care te lasă să mai visezi frumos încă un pic, să mai crezi în minuni, în bine:
View this post on Instagram
Mai răi decât toţi cei pe care îi ştim?
Dar lumea din noi și din ceilalți nu-i mai bună după săpămâna aceasta. A fost poate mai bună ieri, la funeraliile Papei Francisc, dar nu azi şi, cu siguranţă, nu va fi mai bună nici mâine. În zilele obișnuite suntem răi, urâți, hoți, criminali, mincinoși, trădători, infatuați. Mai răi decât mai toţi cei pe care îi ştim. Mai suntem și asasinii naturii, pe care vrem să o dăm la schimb cu un ballaroom în pustiu.
Acolo unde nu intervin oamenii e mai bine. Mult mai bine, uneori. Nu ne place să credem asta, noi, progresiștii, pentru că vezi – vaccinuri, vezi – soluții salvatoare și ce se întâmplă când nu mai crezi în ele și cum neșiința vine cu ură, cu amenințări, cu răutăți și lipsă de dialog. Dar uneori e așa.
Ne e greu să nu intervenim, că noi suntem stăpânii. La Cerbobîl e mai ușor:
Turmă unică de căprioare, observată în rezervația de la Cernobî
Cum nu prea intri în rezervația asta, „metodologia de numărare a animalelor este unică și eficientă. Experții analizează excrementele animalelor, care pot fi găsite de până la 20 de ori pe zi pentru fiecare exemplar”.
Mai există speranțe, chiar dacă trebuie să căutăm în rahat.
Trump, agenda lumii şi agenda Americii
A fost o săptămână în care, în sfârșit, Trump nu a mai ținut agenda publică. Nu cred că i-a convenit, așa că de abia a așteptat, așa cum ne-a informat, să ajungă la funeraliile de la Vatican. Câteva zile în care credința l-a eclipsat au fost probabil prea mult pentru el.
S-a vorbit ceva, totuși, despre Trump și tarife, dar cred că una dintre cele mai elocvente postări, dincolo de știrile cu răzgândelile sale, pentru mine, cel puțin, a fost asta:
View this post on Instagram
America pare totuşi să-i supravieţuiască lui Trump, care a devenit preşedintele din ultimii 80 de ani cu cea mai scăzută rată de aprobare a activităţilor sale.
Trump has lowest 100-day approval rating in 80 years: POLL
„Cu toate acestea, el este în continuare mai bine cotat decât democrații din Congres în ceea ce privește încrederea pentru gestionarea principalelor probleme ale țării”, spune CBC, ca să înţelegem câte ceva din America de la ea de acasă , nu de cum se vede în Europa.
Despre Trump și primele sale 100 de zile din noul mandat puteți citi și în interviul din Time:
Exclusive: Inside Trump’s First 100 Days
Când ne vom mai facem bine?
România pare, însă, că are zilele numărate. Cât mai rezistăm e greu de spus, mai ales că războiul s-a mutat chiar și acolo unde a fost tăcere bogată. În inima justiției. Nu știu dacă a fost lovitura de grație sentința de la Ploiești, dar și dacă nu a fost, nu știu dacă mai putem să ținem singuri capul deasupra apei. Dacă nu vin rușii, suntem noi aici să ne înecăm unii pe alții și toată țara la un loc.
În rest, rămânem țara tuturor șocurilor. Cu săracii, drogații și bogații noștri. Mai, mai că îți vine să ne iei drept studiu de caz pentru orice. Pentru dorință, neputință și opulență:
Mai avem mult și bine de așteptat să ne facem bine, dacă ne vom mai face bine.
Mai avem de așteptat și după tratamente și vindecări, dar câteva speranțe vin mereu din zona medicală. Cercetătorii spun că sunt tot mai aproape de a găsi tratament pentru boala Lyme:
Să o luăm încet, cu politicile de sănătate.
În alte țări, politicile de sănătate fac miracole, chiar şi când vorbim de cereale integrale şi pâine neagră:
The wholegrain revolution! How Denmark changed the diet – and health – of their entire nation
La noi, cel mai bine e să te întrebi „care politici de sănătate?” Şi cine se le facă când cei doi, trei doctori de pe la DSP-uri se tem că vor fi linşaţi dacă vorbesc de ele în comunitate şi nu cred nici ei în nicio politică. Aşa am ajuns exemplu şi studiu de caz pe vaccinare, spre exemplu, loc în care Aradul e bine-mersi, e „fruncea”.
Aţi citit despre asta, de curând, pe Special Arad. Mai pun o dată, pentru că testez până unde se merge cu ura şi ameninţările. Îmi place şi dialogul pe care îl port pe temă cu intelectualii, constructiv, în profunzime, fără prejudecăţi, desigur, de ambele părți
Mai de speriat e oricum treaba cu sănătatea mintală, în condiţiile în care specialiştii ne zic că cel puţin jumătate din noi o vom lua razna, acum sau niţel mai încolo.
În America, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor estimează că mai mult de 50% din populația SUA va fi diagnosticată cu o boală sau tulburare mintală pe parcursul vieții și că până la 4% din populație trăiește cu boli mintale grave. Unii se uită, ca atare, spre China, care părea că știe de pe vremea lui Confucius că sănătatea mintală are treabă cu societatea şi se tratează tot cu ea
Chinese philosophy has long known that mental health is communal
Dacă cu sănătatea nu ştiu când o vom scoate la capăt, cu mediul e clar că mai avem de așteptat. Și după o raportare normală la natură, și după mediu înconjurător sănătos, și după lupta cu încălzirea globală.
Pun mai jos linkul spre un film recomandat de alții. Nu îl pun la secțiunea evenimente culturale, pentru că nu-i cu distracție și relaxare, nici cu frumusețe, e cu încălzire globală și cum ne mințim de ceva timp pe tema asta:
https://eventbook.ro/event/search?term=%E2%80%9EThe+White+House+Effect%E2%80%9D+
L-am găsiti aici:
Manipularea climatică, expusă într-un documentar de impact la One World Romania
În rest, săptămâna aceasta am încercat să fug cât am putut de mine și de cotidianul din mine. Nu mi-a ieșit decât treaba asta: n-am citit prea multe știri din alte lumi. Am citit însă și despre alții care ar vrea să fugă din când în când de ei. Am găsit și întrebarea asta într-un material:
„Dacă ai putea să te trezești într-o dimineață și să poți face orice altceva, ce ai face?”,
care continuă așa:
„mă gândesc tot mai serios la asta, că n-am ce pierde, viața ne mănâncă oricum la toți biscuiții”.
Materialul e despre Lavinia Braniște și personajele sale:
Lavinia Braniște: „Îmi plac mult oamenii care-și termină frazele“
Finalul de săptămână a venit cu imaginea asta cutremurătoare şi plină de speranţă, proiectată pe fondalul unui tabloul renascentist despre o trădare biblică, despre care am vorbit, cât ne-a dus capul, cu toţii. Măcar pentru câteva ore ne-a făcut să credem că arta şi credinţa ne vor salva.
Credinţa ne şi învrăjbeşte, n-ai ce-i face, e prea mare, arta însă ne mai şi îndrăgosteşte. Şi avem şansa la multe îndrăgostiri lunile ce vor veni, pentru că e plin de evenimente culturale pe aici şi prin vecini. Dacă lumea nu o va lua razna de tot, luna mai se anunţă tare frumoasă.
Vin Conferințele Dilema la Arad, pe 15, 16 și 17 mai, cu Smaranda Vultur, Călin Dan, Alina Necşulescu, Mihaela Simina, Radu Preda şi Adrian Papahagi.
Mai apoi, e sigur că vin toate aceste festivaluri de care nu-ţi rămâne decât să te îndrăgosteşti câte puţin, World Music Festival în Parcul Emienscu, pe 9 şi 10 mai, Youth Art Festival, pe 9, 10 şi 11 mai, tot în Parcul Eminescu, dar şi lângă primărie şi prin zonă.
Teatrul Nou vine la Teatrul vechi, între 10 şi 22 mai dar la teatru e plin de spectacole în mai:
Filarmonica vine cu un recital cameral chiar înainte de mai, dar şi cu „Mozartiști și Rossinimi”,
Concertul următor la Filarmonica Arad: „Mozartiști și Rossinimi”
Luna amară vine în Flex, tot pe 9 mai,
iar, pe 22 mai, Alin Manole vine tot acolo. În fapt, la Terasa Flex e plin de evenimente în luna mai.
Și tot înainte de mai, dacă facem scurte deplasări, Pericles vine la Teatrul Maghiar, pe 28 aprilie, vine şi vernisajul „Banalităţi ieşite din comun”, pe 6 mai, la Casa Tineretului din Timişoara.
Radu Vancu vine la Timişoara, La două bufniţe, pe 7 mai, în turneul lui cu al său Paradis, AICI găsiţi şi unde mai merge cu Paradisul, dar va fi şi la Oradea, la Conferinţele Dilema de acolo, după mijlocul lunii mai.
Regina mamă, un spectacol cu Oana Pelea și Marius Manole, e pe 19 mai la Opera din Timişoara, Adrei Pleşu vine tot la Timişoara, de această dată în Aula Magna a Universităţii de Vest, Aida lui Giusepe Verdi va răsuna la final de mai, mai exact pe 30 mai, în Piața Victoriei din Timișoara.
Cel mai prestigios festival de film montan din lume, BANFF Montain Film Festival România 2025, ajunge la Timișoara, tot la final de lună, pe 29 mai, Auăleu face 20 de ani, tot la Timișoara, oraș în care vine în mai și Ada Milea, Iar Ana Coman își lasează vinylul „Nouă pretexte să nu mă uiți”, tot acolo, în Spatele Casei, pe 25 mai.
Până în mai, ne-a mai rămas puţin din aprilie. Câteva filme sunt de văzut pe aici, pe aproape, dar nu la Arad: la Cinema City în Timişoara e documentarul „TWST / Things We Said Today”, iar la Cinema Timiş, Pink Floyd la Pompei, și încă mai puteţi vedea Brutalistul, dacă nu l-aţi văzut până acum, primul film cu pauză de ţigară de pe la noi.
La Cinema Studio e cu filme din lumea largă, dar acolo va începe, ce-i drept, tot în mai, și Festivalul Filmului de Limbă Portugheză, Iar la Cinema Victoria, înainte de mai, e filmul de care vă vorbeam mai sus, că a urcat brusc în clasamente după moartea Papei Fancisc: Conclav.
Iar acestea sunt doar câteva evenimente ale lunii mai. Cel mai important este, însă, cel de pe 4 mai. Depinde ce iese atunci și mai apoi pe 18 mai, la turul 2, pentru că s-ar putea să nu ne mai ardă de niciun eveniment artistic după, sau de toate în surdoză.
Mai avem de aşteptat niţel, cu sufletul la gură. Dacă va fi bine, atunci să ştiţi că dacă luna mai vi s-a părut plină de evenimente, iunie e o lună în care va fi imposibil de ajuns peste tot pe unde e frumos şi bine.
Dar despre iunie după mai.
Nu știu ce muzică mai ascultați zilele acestea, dar, dacă tot vine luna mai, mi-am amintit de piesa asta:
Poezia este de la teatru. De pe pereții exteriori ai Teatrului Gong din Sibiu. E primită de la cineva care crede că Sibiul este un oraș frumos, dar arădenii sunt oameni frumoși. Nu se referea la toți, ci doar la frumusețea unora. Din versurile de pe pereți și-a ales, desigur, cel cu frumusețea.
Eu, cum mă știți deja, am înclinat mai spre întuneric, deși mai sper, încă mai sper:
Dar mai sunt şi altele acolo:
Am simțit nevoia de imagini, pentru că au fost prea puține tura asta, în știrile ratate. Ca să meargă cu tema, l-am ales pe Alberto Giacometti și capelele sale, care nu s-au alungit încă prea mult.
Mulțumesc tuturor celor care, de-a lungul săptămânii, îmi trimiteți știri ratate ca să le potrivesc printre ratările mele. Mă gândeam să renunț odată cu numărul 25. M-ați făcut să-mi fie bine și să mă răzgândesc cu abandonul. Deși la renunțări încep să mă pricep. Ne vedem aici duminica viitoare, aici și la vot.
Citeşte şi:
Ştiri aproape ratate (25). Toate veștile bune din Săptămâna Patimilor şi încă o înviere
Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!
Galerie foto
-
9
-
-
Comentariile portalului
"Bolojan a atras atenția că actualul context – caracterizat de îndatorare ridicată, dobânzi mari și o ușoară recesiune" Îndatorarea asta ridicată cui i se datorează ? Nu cumva celor (...)
nu mai taiati, escrocilor!!
Wow, ce stire! Mandra ca sunt romanca desi e haos in tara. Stai, parca se si schimb situatia in tara, in special in justitie, cand citesc stirea asta!!!