duminicã, 16 iunie, 2024

Special Arad Logo

    Lucian Valeriu: Dare de seamă în vileag

    de Lucian Valeriu | 23 mai 2014, 10:00 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    10

    (Scriu această confesiune asaltat de un fel de presiune, venită din mai multe cercuri pe care le-am deranjat – câteva dintre aceste atitudini sunt publice… le găsiți la comentariile articolelor publicate pe Special Arad. Chiar dacă nu-mi place să scriu despre mine și sperând să nu cad în narcisismul ăla „de guru”, care, personal, mă dezgustă oriunde îl simt, mă văd cumva obligat să răspund public la întrebări gen: „Ce-aveți cu Sultanul?”, „Cine-i în spate?” – mai ales! – ori „Pentru cât tăceți?”… dacă tot îi obsedează pe omuleți…)

    Sunt un jurnalist subiectiv, cu pretenții de obiectivitate doar atunci când restului lumii îi e frică sau nu poate (din rațiuni care îl privesc direct și personal) să scrie despre ceea ce se întâmplă. Am reguli proprii – pentru că sunt produsul propriei mele facultăți de judecare, a propriei rațiuni… cu impuritățile ei cu tot… mereu critice -, deci nu mă revendic de la nicio „școală de presă”. Cu rațiunea practică am stat dintotdeauna prost – dar văd că încep să-mi revin… din ciclul încerc să contrazic ceea ce postulează înțelepții, că „teoria ca teorie –  dar practica ne omoară”, și să dau teoriei o nouă demnitate practică.
    Nu fac partizanate decât la și pentru cauze în care cred – și nu cred pe bani, pe favoruri sau pe intervenții „de sus”. Mă dau mare acuma, știu, dar țin să spun că sunt ultima mea autoritate morală, am drept de veto în ceea ce privește orice – și numai ceea ce semnez eu despre mine e adevărat… restul sunt băgări în seamă în necunoaștere de cauză. Sunt mai exigent cu mine decât cu oricine altcineva, știu despre ce vorbesc când vorbesc și știu despre ce scriu când scriu – prin urmare nu mi-e frică de niciun proces: pot câștiga orice proces în țara asta democratică, atâta timp cât știu că sunt mai curat și mai inteligent decât cel care mă acuză (asta după ce l-am acuzat eu primul… în instanța socială numită presă – instanță care nu condamnă, ci doar arată… informează!).
    În 14 ani de jurnalism, duși aproape cotidian, am înțeles că pe cât de mult îți colorezi pixul politic, pe atât de mult îți compromiți virtuala statuie… care credeai tu că o să fii măcar după ce mori… când te-ai băgat în treaba asta care, în zilele aste, seamănă cu a fi observator de taxator de bilete la un closet public situat în centrul urbei… adică un job de căcat… cum ar veni. Plătit așișderea (v-a făcut cineva vreodată, apropo, cadou informația potrivit căreia 1000 de lei în mână, la negru, pentru un angajat în presa locală, e mană cerească și „God bless faraonu!”?… ați știut? Păi de ce crezi că nu vrea să se facă nici ultimul loser… auzi tu!… ziarist… reporter… ce mai carieră!). Pe de (ceal)altă parte, jobul de jurnalist… scriitor de presă… ziarist multifuncțional pe rețele și servicii… reporter special-editor… zi-i cum vrei… rulz & rocks! E destul de greu să ajungi la levelul ăsta – trebuie, în primul rând să poți să-i păcălești manevrându-le prostia: iar ca să poți să faci asta, trebuie să știi să scrii, ani la rând, impecabil până la dumnezeiește, despre porcăriile lor și despre poeziile tale… concomitent dacă se poate -, e destul de greu… dar merită!
    Merită pentru că… pragmatic și obraznic vorbind:  hai, mă… mă leși cu 1000 de lei?!… 1000 de lei ține-i pentru lift… pentru ciubuc la menajeră… vezi că eu beau fix ce bei tu. În primul rând că nici nu discutăm despre bani aici: banii sunt ultimul subiect al unei lungi discuții… care cine știe dacă se va încheia vreodată. Ca să se încheie, îți spun eu că trebuie să muncești și să-mi dovedești că are rost să o începem, să o ducem, pas cu pas, înspre ceva ce să fie și moral, și legal, și să îngrașe – ai de muncit la asta măcar atâta cât și cum am muncit și eu ca să ajung aici… la tine… nene faraonule… nene sultan… nene ce-oi fi tu…

    Așa că: „1.Ce-aveți cu Sultanul?”, „2. Cine-i în spate?” – mai ales! – și„3. Pentru cât tăceți?”… să recapitulăm. 1. Păi  nu-i Sultanul cel mai tare din parcare și mai bengos pe tot județul ăsta? Îi, așa-i?… Și nu ni-s noi cei mai tari, cei mai bengoși jurnaliști din jurul luminăției-sale? Ni-s, nu?!… Păi, și atunci, de cine să ne luăm ca să nu fim suspectați de „categorie ușoară”, caterincă gratuită și mișto de propriul țel?… Aud?! Categoria grea și noblețea obligă, nu?, la un adversar de calibru cel puțin egal cu tine… puternic și de care nu a îndrăznit să se ia nimeni. 2. În spate la ce, mă?!… În spate la stat la coadă la mărunțiș… și ăla supt de la bugetul public? În spate la garaje… acolo unde nu sunt camere și unde îți iei tu plasa cu cashul?… În spate la buzunarul tău de cocalar? Hai să-ți zic o glumă internă: unu și-o vândut pământul moștenit de la bună-sa… care și așa habar n-avea unde îi, că n-o fost niciodată acolo; altu o împrumutat de la soră-sa, care îi fotomodel, portofelul și i-o vândut Hermesu; ălalalt o avut ceva uși de termopan în curte pe care i le-o lăsat un prieten din China, și acuma o găsit client; altu pentru ceva cadre de ATV-uri bușite de la o luptă de stradă o făcut rost de dealer, celălalt niște acțiuni despre care a aflat foarte recent, iar io mi-am vândut – ce să-mi vând și io? – sufletul… specificația importantă fiind că mi l-am vîndut mie însumi… ca oamenii ăia de afaceri care-și vând lor înșile palatul în care locuiesc… știi tu. 3. Pentru cât tăcem? N-ai tu bugetul ăla…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Cum n-aveti pe nimeni si nimic in spate? Aveti experienta, iubitele/sotiile si cititorii de calitate.Nu-i suficient? Nu toata lumea e o papusa din haremul sultanului, nu tot judetul e sangeac turcesc, nu toata presa e hartia igienica a politicienilor colorati sau decolorati in functie de interese.Intr-un fel as vrea sa-nceapa jihadul daca Iotcu se ia de voi sau de oricare alt jurnalist.Numai ca, la cat de las e, isi baga eunucii la inaintaresi-si scoate cadanele la produs.

      0 voturi
      +1
      -1
    2. O astfel de ”dare de seamă în vileag” nu poate fi înțeleasă exact decât dinlăuntrul scrisului. Pt cei care cunosc puterea Cuvântului, textul este un fel de CREZ al truditorului pe pagină. Nu are cum să înțeleagă buruiana ce vede copacul. ”Periculozitatea” unui ziarist constă în MORALITATEA scrisului său. Asta e definiția pt toți aut-iștii. Nu ziaristul ca persoană este important ci ceea ce scrie, informează, propune, analizează și dezbate. Lăsați naivitățile și fiți responsabili și serioși. cine e siultanul, sultana, cadânele, favorita, slugile… Nu vă comportați ca Sumbul sau ca cei doi bucătari slugarnici și tâmpiți. Vorbim aici de lucruri extrem de grave. Un ziarist poate fi înlăturat pe căi politice sau bătut pe căi polițienești dk dezvăluie un ADEVĂR. Este cazul autorului de față. Deci fără glumă. Trăiți în Arad și vedeți aceste râme umflate până la greață. De ce mai întrebați ca la jocul de cărți – întoarce cartea să văd ce ai!?. Scrisul jurnalistic este o muncă grea atunci când vrei să scoți la iveală putregaiurile unui sistem corupt în întregime de pe urma căruia suferim TOȚI. Arma ziaristului se încarcă în timpul scrisului. Finalul articolului e glonțul care îți găurește tâmpla, voi care vă știți!… ”Dezvăluirile” despre ziarist sunt înseși articolele scrise. Viața privată (dk mai apucă să aibă așa ceva)e tabu și așa trebuie să rămână.
      Că autorul de față s-a luat de ”ASA”, regele gunoaielor care este – foarte bine. Trebuia bătucit demult! Într-adevăr, în munca asta ești SINGUR așa cum singur ești și când scrii și când răspunzi pt ce ai scris. Important e ceea ce rămâne în urma scrisului tău în mintea și sufletul celui care te-a citit, pe care l-ai informat și lămurit/luminat, schimbarea de atitudine, schimbarea în bine a unei nații. Este scopul suprem al celui care își vinde sufletul prin CUVINTE – sufletului tuturor.

      0 voturi
      +1
      -1
    3. Lucică tată, ar fi adevărat dacă n-ar fi minciună. Cu ceva vreme în urmă îi ridicai osanale lu’ Falcă la arq. Acum ai schimbat macazu’. Tre’ să recunoşti că ziariştii sunt nişte fomişti care fac orice pentru bani. Cine plăteşte, e de-al nostru. Vezi şi Glasul, vezi şi Trustul Media Vest, vezi Junalul, vezi Baricada, vezi INFO TV, vezi Flacăra, şamd.

      0 voturi
      +1
      -1
      • ba, fecior, daca imi arati un singur articol in care am ridicat osanale lui Falca sau puii mei… ce dreaq tot zici acolo sa te dai duru lu peste prajit anonim, io imi fac tricou cu el si fac flotari cu tine in spate in fata primariei… am scris un singur articol pozitiv la adresa lui Falca, in anul in care am lucrat pentru arq.ro… atunci cand cu ideea de a restaura cele peste 250 de cladiri monumente istorice… mi-l asum asa cum imi asum tot ce am scris de cand m-am nascut si pana acuma…
        Colegii mei ti-au dat „trash” la comm… eu ti-am dat „restore”… as vrea sa te vad cat de barbat esti scriind un articol despre cum te cheama si ce cauti tu in ecuatria asta publica, in afara ca esti un fel de narcisist sub acoperire… un comentator fac pariu ca nu pe gratis…

        0 voturi
        +1
        -1
        • Pe mine m-aţi dat la trash, pe tays la fel, pe alţii probabil tot aşa… Atunci lăsaţi doar postările care vă convin… Narcisiştilor! Dacă asta-i politica voastră vis-a-vis de cititori, ce să mai zic… Are vreo importanţă cine sunt eu, sau tays, sau altul? Înţeleg că la arq scriai pentru Glad şi pentru Falcă, dar acum vrei să cred că scrii pentru ANONIMUL CITITOR ARĂDEAN. Însă acesta are un prost obicei: GÂNDEŞTE, ANALIZEAZĂ, NU PUNE BOTUL LA ORICE, BA, ÎN NESIMŢIREA LUI, MAI ŞI COMENTEAZĂ.

          +1 voturi
          +1
          -1
          • 1. Ce n-ai inteles din faptul că, personal, te-am scos de la trash si ti-am lasat commul?! 2. Nu-i nimic rau sa fii (oleaca, de bun simt…) narcisist… daca ai ce sa prezinti. 3. Nu cenzurez nimic din ce e obiectiv, chiar daca ma provoaca si chiar daca ma simt ofensat, si imi place cititorul care se raporteaza la descrierea ta. 4. Cand ai chef, timp si curaj, fa-ne o vizita si vorbim despre Glad, Falca, Ando, Ghender, Musca, Mihuta si despre toti cei pentru si cu care am lucrat… fara nicio problema… numai sa ai tu curaj sa memorezi cat pot eu sa dezvalui… Nu ma pierd in confesiuni pe acest site, pentru ca nu pentru asta e Special Arad…

            0 voturi
            +1
            -1
      • Doamna/Domnule… Tays, comentariul dumneavoastra, unul pertinent, a fost trecut dintr-o greseala, la rubrica „trash”. Nu e o scuza pentru noi, insa ne confruntăm pe zi ce trece cu tot mai multe spam-uri pe care le primim si pe care trebuie sa le stergem de la comentarii, acolo unde se afla si postarea dumnavoastra.
        Scuzele noastre si multumim ca ati fost consecventă/consecvent in a ne indica nedumerirea dumneavoastră. Respect.

        0 voturi
        +1
        -1
    4. Atât timp cât Special Arad nu are un punct de vedere legat de ștergerea comentului meu – îmi cer permisiunea de a scrie în continuare opinii pe marginea articolelor scrise pe acest site. Am înțeles cu dezgust că sunt unii nou(nea)veniți care percep acest site ca pe unul personal/matrimonial. Până acum ați dovedit că sunteți verticali. Textul pe care l-am scris pe marginea articolului de față a fost unul de maxim bun simț, legat strict de presă. În mod sigur nu autorul articolului a decis ștergerea acelui coment, un elogiu sumar adus vieții de ziarist. Repet: respect – și asta se vede din fiecare coment – toți autorii de articole. Cred în continuare că SPECIAL ARAD este special prin libertatea de exprimare a opiniilor celor care vă citesc și nu va cădea în bălăcăreala de comenturi de la ARQ unde doar câteva persoane râcâiau cu degetul pe la toate articolele fără să aibă vreun habar de presă.
      Cu deosebită considerație, Tays.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    4 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.