Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „A fi sau a nu fi… veșnic copil”
Distribuție: Teatrul fantastic „Integra”, Corul „Acord” (dirijor grup vocal: Lodi Magdalena), Robert Danci, Cosmin Blaga, Dacina Neciu
Concept: Sorin Dorobanțu, Nuți Dorobanțu
Coordonatori: Asociația „Integra”
Sunet și lumini: Ionică Horga
Contribuții: Asociația de părinți „Dimitrie Țichindeal”
Finanțator: Centrul Municipal de Cultură Arad
Data și locația: 10 decembrie, ora 18:00, Sala Mare a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad

Intrarea este liberă!  

În fiecare zi vedem cum oamenii se luptă între ei pentru tot felul de mărunțișuri, ajungând ulterior la ditamai conflictele și chiar la războaie devastatoare. Îi putem vedea pe stradă, în trafic, la televizor sau chiar în fața blocului. Ca să nu mai zic de baruri…

Ca atare, vă invităm la un spectacol care ne arată cum să rămânem copii pe vecie, dezvoltându-ne alături de cel de lângă noi și oferindu-i sprijin în momentele de cumpănă. Astfel, vom putea privi prin ochii unor copii dezavantajați care au colaborat cu elevii Colegiului Național „Dimitrie Țichindeal” și cu actorii menționați în descriere.

Imaginile de mai jos au fost realizate în cadrul unei sesiuni de repetiții cu micuții noștri aflați în prim-plan. Au cântat, au dansat și s-au îmbrățișat, fiind foarte bucuroși de „situația creată”.

1. Să o luăm de la-nceput. Adulții sunt atrași de „puterea” bogăției și de-aici se nasc toate formele de violență. Pe scurt, trăim doar pentru bani. Fie vrem mai mulți, fie „ne ajută” să supraviețuim. A fi sau a nu fi. Soldații, armele, războiul, vin și ele la pachet.

Sunt niște cântece în piesa asta de ți se ridică părul. Sigur, la copilărie te întorci mai mult cu gândul. În schimb, poți rămâne toată viața un om sensibil și vioi, păstrând esența anilor de odinioară.

Așadar, aruncă-ți telefonul și lasă deoparte tehnologiile. Du-te la pescuit sau joacă lapte gros dacă încă îți cresc dinții. Un copil nu visează să fie promovat (la gradul de general spre exemplu), el e mulțumit dacă are cu ce să-și ronțăie bomboana.

2. Apar afaceristul înțepat (servieta în mână, celularul la ureche) și militarul „competent” – cu chipiu, mustață, bocanci și mănuși. La fel ca-n viața reală, se salută și au interese comune.

După corul excelent al celor de la Țichindeal urmează micuții cu sindromul Down dansând și mânuind păpuși. De pe margine, Robert Danci (soldatul) îi privește cu mâinile în șolduri. Businessman-ul (Cosmin Blaga) e vizibil tensionat și stă picior peste picior. Pe alocuri, muzica e dură (de la heavy metal la acorduri dezolante) și exprimă cel mai bine starea de alertă a „protestatarilor”. Pământul devine un loc de joacă pentru tancuri, iar militarii se mișcă-n ritm de roboți fără pic de empatie. Așadar, trenulețul uman făcut din copilași ajunge-n fața unui zid. Knock, knock, knockin’ on Heaven’s wall. Convoiul tras pe-o sfoară face victime serioase. După câteva bubuituri, florile pământului (copiii) cad la pământ și se ofilesc.

3. Să fii copil sau să fii un președinte care dă legi pentru a-și salva averea (și pielea implicit), ridicându-și ulterior monumente și statui? Ca să nu mai vorbim de pădurile pe care acesta le arde în proces… să îl ținem minte.

Iată, lipsa de respect pentru mediul înconjurător e din ce în ce mai clară. Prin urmare, de ce ai rămâne copil într-o lume mâncată de foc? Până unde ține cerul? De ce avem nevoie de ziduri? Să ne apere de cine?

V-așteptăm la spectacol să vedem împreună cum putem să facem loc și pentru alții pe această lume unde totul este fragmentat. Până atunci, vă lăsăm cu o minunată galerie foto-video.

Iulian Leonard