Duminică, alegătorii germani au predat Europei și chiar întregii lumi civilizate o adevărată lecție de civism și, într-unul dintre cele mai dificile momente din istoria recentă a Germaniei reunificate, s-au prezentat în număr foarte mare la vot. 84% prezență la vot înseamnă mult chiar și pentru o țară și un popor pentru care seriozitatea și responsabilitatea civică nu sunt doar vorbe de campanie electorală (la alegerile legislative din septembrie 2021 prezența la vot a fost de 76,6%).

Apropierea alegerilor și, mai ales, atacurile „hibride” la care a fost supus electoratul român și german, dar și atacurile surprinzătoare venite dinspre SUA, a apropiat oarecum cele două țări. Nu știu ei, dar noi parcă-i simpatizam mai mult văzându-i în aceeași situație cu noi. În plus, atenția întregii Europe s-a abătut asupra celor două țări aflate sub un evident, dar nerecunoscut, asediu din partea Rusiei.

Germanii au început să predea lecția imediat după alegerile noastre prezidențiale anulate.

Germania, țară cu instituții funcționale și politicieni incomparabil mai responsabili decât ai noștri, a învățat din trista experiență a României dobândită cu ocazia alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024. Și a acționat ca atare, protejând întregul proces electoral și anulând, practic, asediul „kagebist”.

Ai noștri, nu au învățat nimic. Nici din experiența Georgiei, nici a Republicii Moldova. Sau, poate, știau tot, ca parte „beligerantă”, direct în acest război, împotriva intereselor României. Nu avem de unde ști pentru că, iată, nici acum nu s-a comunicat public cine este vinovat pentru declanșarea și desfășurarea războiului hibrid cu ocazia alegerilor prezidențiale.

Să fim sinceri, măcar noi, și să recunoaștem că n-am învățat nimic din nicio lecție predată. Nu ne-am făcut temele și, ca orice elev slab, ne-am scuzat că ne-am uitat caietul acasă.

Pe de altă parte însă, denaturarea voinței libere a electoratului, prin mijloace și metode ce ocolesc (elegant spus) reglementările electorale, nu este chiar așa cum sugerează „GiDi” Vance. Toți suntem de acord că libertatea opțiunii electorale este o chestiune ce ține de esența democrație. Prin urmare, vicierea opțiunii electorale, prin dol (viclenie), ce nu respectă legislația electorală, este de natură să îngrădească, de fapt, libertatea votului. Faptă deosebit de gravă, ce afectează însuși procesul democratic.

De aceea, atacurile vicerpeședintelui american și ale exaltatului „Ilon” sunt nedrepte. Una-i să spui că guvernanți și instituțiile statului au greșit pentru că nu au fost în stare să asigure un proces electoral corect, alta-i să spui că aceeași vinovați de fapt, au încălcat democrația. De parcă nimic incorect nu s-ar fi întâmplat.

Și, pentru că tot a crescut exploziv numărul românilor fascinați de intervențiile vicepreședintelui Vance, dar mai ales ale președintelui Trump, cel care a dus politica și diplomația în zona mercantilului, să facem o comparație pe înțelesul lor. A admiratorilor, desigur.

Opțiunea electorală se aseamănă cu consimțământul, condiție de valabilitate a contractului. În situația în care consimțământul uneia dintre părți a fost influențat prin mijloace viclene, consimțământul se consideră viciat, iar contractul anulat din acest motiv. Or, este greu de crezut că mai există vreun om corect și întreg la cap care să nu fi înțeles că ascensiunea unui anumit candidat s-a făcut prin mijloace viclene.

De altfel, doar naivii ar putea crede că sentimentele așa-zis suveraniste, naționaliste sau patriotice s-au născut brusc, doar la alegerile prezidențiale.

De ce nu s-au manifestat și la alegerile locale, de exemplu? Pentru că, evident, este aproape imposibil să aplici tacticile de gherilă de pe tiktok, pentru fiecare candidat de primar. Prea mulți, prea neînsemnați pentru a merita efortul financiar.

Nici măcar la alegerile parlamentare n-au putut face mare lucru, de vreme ce curentul naționalist-extremist nu a obținut suficiente voturi pentru a prelua puterea. Ar fi fost aproape imposibil să promovezi mulțimea de candidați de pe listele de partid, după metoda promovării viclene a candidatului la președinție.

De fapt, aici este și marea diferență dintre lecția germană și cea românească. La parlamentare, nici românii nu au votat masiv pentru populiștii naționaliști. Iar scorul slab obținut de partidele „clasice” s-a datorat exclusiv prestațiilor succesive execrabile ale celor două partide în procesul de guvernare. Nu mai insist pe tema asta, pentru că deja este cunoscută – de noi, iar pe ei oricum nu-i interesează.

Pe de altă parte, dacă tot am ajuns la partide, din ce-au făcut germanii ar avea ce învăța toți cei implicați în politică. În Germania, după eșecul social democraților (SPD), alegătorii au avut, în afara partidelor extremiste, varianta CDU (Uniunea Creștin Democrată, fondată de marele om politic Konrad Adenauer), partid conservator, de centru-dreapta.

Un partid cu o asemenea orientare lipsește cu desăvârșire din politica românească, odată cu dispariția PNȚ-CD. Iar de când cu „monstruoasa coaliție” făurită de Iohannis, a dispărut și alternativa rezonabilă la PSD, pentru că PNL practic s-a „topit” în partidul cu care s-a coalizat.

Au mai rămas, așadar, populiștii naționaliști – vă dați seama ce calitate are scena noastră politică dacă AUR a ajuns să fie cel mai conservator partid…

Vinovații? În primul rând, Iohannis care a ținut să-și conserve lenea, apoi, cei mai slabi lideri din istoria celor două partide (Ciolacu la PSD și Cîțu, apoi Ciucă, marionetele de serviciu ale aceluiași Iohannis).

Întâmplător sau nu, cam în aceeași perioadă și-au arătat colții populiștii naționaliști români, care au conficat, după modelul PUNR și PRM însemnele naționale, mai ales tricolorul dar și ideea de patriotism. Practic, nimeni nu mai avea voie să vorbească despre acest sentiment dacă nu era și înregimentat „sub tricolor”.

În fața acestui pericol, Iohannis și partidele așa-zis tradiționale (PSD – PNL) au găsit rapid și explicația „politică” a realizării coaliției: doar așa putea fi stopată ascensiunea naționaliștilor populiști. Ce prostie!

În realitate nu au făcut altceva decât să trimită și mai mulți alegători – pe bună dreptate nemulțumiți de prestația coaliție – în brațele populiștilor naționaliști.

O nouă dovadă a mediocrității politice a conducătorilor celor două partide. Care va fi completată, în perioada alegerilor din toamna-iarna anului trecut, cu incapacitatea lor de a mai urni instituțiile statului, instituții pe care tot ei le-au trecut în adormire pentru a nu deranja coaliția. Și uite așa am ieșit singuri din „clasa” în care s-a predat lecția germană…

Cu siguranță, politicienilor noștri le lipsesc multe, nu doar educația politică. Le lipsește clasa, de exemplu. Un politician care se respectă ar trebui să știe că uneori, ca să câștigi trebuie să știi să pierzi. Adică, să te retragi strategic și să te reorganizezi ca să poți reveni mai puternic.

Altfel spus, niște politicieni responsabili și de clasă, în loc să-și demobilizeze susținătorii și chiar membrii printr-o alianță contra naturii, s-ar fi retras și ar fi lăsat partidele populiste să conducă țara. Adică, Da, să-i lase să-și respecte promisiunile cu care au atras nostalgicii ceaușiști (chiar n-am crezut că după 35 de ani mai sunt atât de mulți nostalgici care plâng după „epoca de aur”) și alții ca ei.

În acest timp, cele două mari partide ar fi avut ocazia să se regrupeze, să-și pună în ordine doctrinele, să-și reorganizeze structurile teritoriale, eventual să facă schimbările necesare de conducători, la nivel local și central. Cu siguranță ar fi ieșit mai puternice din această experiență.

Sigur, cu mai puțini baroni locali, cu mai puține zboruri cu avioane private, dar mai curate și mai puternice din punct de vedere politic.

Au ratat momentul și astfel au întărit și mai mult curentul populist naționalist care, iată, este pe care să dea și președintele – iar dacă se va întâmpla asta, cu siguranță va trebui să predea și puterea executivă partidelor care-l susțin pe ales.

Da, o prezență masivă a românilor la vot ar zădărnici planul mașinăriei care a viciat consimțământul la vot al românilor. Ar fi și asta o lecție, dar cine sau ce să-i mobilizeze însă? Candidații ce se arată la orizont, nici într-un caz.

Poate doar încă o gafă a guvernanților prin care l-ar opri pe „Decebal” să candideze, ceea ce ar putea duce la mari mișcări de stradă, violențe, care într-adevăr i-ar mobilza pe români la vot.

Până una, alta, vă propun să ascultăm și să învățăm viitorul posibil imn național. Valoarea-i valoare, orice s-ar spune…