Redactorul Libertatea, Iulia Marin s-a stins din viaţă la 32 de ani, fiind găsită în apartamentul în care locuia, în cartierul Militari, din Bucureşti, de către proprietar şi de către cei de la Poliţie. Libertatea a anunţat dispariţia colegei Iulia Marin în cel mai elegant mod cu putinţă, detaliind problemele grave de depresie cu care se lupta tânăra şi amintind faptul că nu s-a ferit să facă publică lupta sa cu boala: „Colega noastră Iulia Marin a murit la 32 de ani. Jurnalistă de politică și investigație cu o experiență de 11 ani, Iulia Marin a lucrat, de-a lungul timpului, la Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul și, în ultimii 3 ani, la Libertatea. Marți, 18 aprilie, polițiștii Secției 21 din Capitală și proprietara apartamentului în care locuia au găsit-o pe colega noastră fără suflare. Ea locuia în cartierul Militari. Cauzele decesului vor fi stabilite de medicii de la Institutul Național de Medicină Legală (INML) în următoarele zile”.

Libertatea aminteşte faptul că Iulia Marin s-a născut în 30 aprilie 1990 la Pitești şi s-a remarcat rapid în mass-media „prin duetul care desăvârșește un jurnalist. Scria simplu și frumos”.

În cei 11 ani de activitate în presă, Iulia Marin a scris materiale din sfera politică, reportaje, anchete şi dezvăluiri pentru cele mai importante ziare și siteuri din România (Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul și Libertatea).

Despre tulburarea bipolară, în public

„Iulia Marin s-a luptat în ultimii patru ani cu probleme de sănătăte mintală, cu diagnostice severe, despre care a ales să vorbească deschis, inclusiv despre tulburarea bipolară. A scris constant despre bolile psihice pe pagina ei de Facebook. Aici, Iulia avea un alt dialog cu publicul ei, în afara celui de ziar, informativ. A scris despre sănătatea mintală și pe blogul său «În terapie». Nu s-a rușinat să recunoască dificultatea unei vieți tot timpul încercate. A ținut jurnale publice chiar și din zilele, săptămânile, în care a fost internată la spitalul de psihiatrie”, au mai punctat, în materialul dedicat ei, colegii de la Libertatea.

Sistemul medical, prietenii şi depresia

Discuţia despre stigmatizarea bolilor psihice a redevenit, ca atare, de miercuri, 19 aprilie, cel puţin pentru cei din presa din România, un subiect fierbinte şi dureros. Au scris postări pe facebook despre Iulia Marin toţi colegii şi foştii colegi care au lucrat cu jurnalistul de la Libertatea, mai toţi cei care au cunoscut-o şi citit-o, în ziare, pe facebook, pe blogul său.

Moartea sa şi confirmarea decesului de către colegii de la Libertatea au deschis seria discuţiilor legate de sistemul medical din România, despre cât de pregătit este acesta pentru a-i ajuta cu adevărat pe cei care suferă de depresie, dar şi despre cât de atenţi şi dispuşi să le vină în ajutor sunt cei din jurul oamenilor care suferă de depresie.

„Ar trebui să ne scuture pe noi tare de tot”

„Nici nu știu dacă e decent sau nu să scriu și eu despre asta. Post-factum. O să spun doar că faptul că un om ca Iulia Marin a obosit și nu mai e, ar trebui să ne scuture pe toți tare de tot. Depresia e o boală și ucide. Și nu cred că noi, ca societate, știm să ne purtăm cu cei care suferă de ea. Nici măcar atunci când cei ce o duc știu să vorbească despre ea cu onestitatea Iuliei. Drum lin! Condoleanțe familiei și tuturor acelor jurnaliști de lângă ea care probabil în aceste momente se simt mult mai singuri și fragili”, a scris pe pagina sa de facebook Elena Calistru, preşedintele Funky Citizen.

„A scris mult despre impostura din mediul academic”

„De aseară am un nod în gât de care nu reușesc să scap. Am plâns, însă nu m-a ajutat. Vestea morții Iuliei Marin m-a răvășit complet.
Am fost colege la PressOne, unde a scris mult despre impostura din mediul academic – plagiatul primarului din Voluntari, Florentin Pandele, a fost dezvăluit de ea.
Iulia Marin era unul dintre cei mai buni jurnaliști din generația ei, cu un talent aparte de a găsi și construi subiecte.
De nenumărate ori, atât studenților mei, cât și tinerilor ziariști pe care i-am mentorat cu diverse ocazii le spuneam să o citească pe Iulia și să încerce să înțeleagă cum și-a construit subiectele pornind de la idee și, mai departe, cum le-a documentat.
Textele Iuliei vor rămâne modele de jurnalism curajos, pus în slujba adevărului.Drum bun, Iulia!”, a postat recent şi Emilia Şercan.

O luptă care nu se duce „cu like-uri și inimioare”

„Iulia Marin nu mai e. Când oamenii nu mai sunt ne amintim cât erau de minunați. Aici nu cred că e cazul. Lumea știa ce jurnalistă talentată, minuțioasă și extrem de muncitoare era. Eșecul nostru e în altă parte. Iulia Marin a vorbit deschis despre lupta ei cu boala în articole, postări. A făcut-o fără perdea, iar noi i-am apreciat postările, i-am scris poate în privat cât e de curajoasă și talentată. Iulia a făcut toți pașii necesari. Dar noi ce am făcut dincolo de a asista la lupta ei? O luptă ca a Iuliei nu e de dus de unul singur. Și nu se duce cu like-uri și inimioare.

La cât de transparentă a fost Iulia sper ca moartea ei să nu fie în zadar. Sper ca deschiderea Iuliei să nu se încheie cu un necrolog pe o pagină de ziar. De aseară de când am aflat mă tot gândesc cu rușine unde am fost noi și, mai ales, unde a fost sistemul? Știți voi sistemul ăla medical care să-ți ofere suport, asistență. Sistemul despre care jurnalista Iulia scria”, a postat şi Diana Oncioiu, reporter la „Să fie lumină”.

Despre anxietatea socială

„Ultima dată când am vorbit mi-a trimis o carte despre anxietatea socială – spunea că a ajutat-o, mai ales în această meserie. A fost jurnalistul și omul care, pe lângă articolele sclipitoare pe care le scria, vorbea public despre lupta cu depresia, tratamentele mereu în schimbare, zilele rele și cele ceva mai bune și festele îngrozitoare pe care ți le poate juca mintea. Ne simțeam, cei care o citeam, de multe ori, ceva mai puțin singuri. Acum, așa cum mi-a scris în dimineața asta un coleg din presă, ne simțim cu toții vinovați. Drum lin, Iulia. Ai știut să lași urme”, a postat Anda Docea, jurnalist la Dilema Veche.

„Număr pe degete zilele bune”

În ultima sa postare publică de pe facebook, Iulia Marin a vorbit tot despre lupta cu depresia: „Număr, uneori, pe degete zilele . Zilele in care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: E greu și sa nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv in mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, pana acum, zero efecte adverse.

Dar stau și ma întreb daca nu cumva ma pregătesc pentru o noua dezamagire, vreun efect placebo, cine mai știe? (…)”.

„Îndoielile sunt în fişa postului”

„Îndoielile sunt în fişa postului meseriei de ziarist”, puncta, într-un interviu recent, Iulia Marin. Jurnalistul şi-a pierdut, însă, încrederea că va mai face faţă vreodată bolii sale, în timp ce noi am ajuns, de miecuri, de la anunțul legat de moartea sa, să ne îndoim şi mai tare de faptul că sistemul nostru medical va reuși vreodată să ne salveze. Sau că societatea va înțelege vreodată depresia.

Citeşte aici anunţul făcut de Libertatea legat de decesul colegei lor Iulia Marin.