Sectorul energetic este, probabil, cel mai profitabil dintre toate cele ce compun economia națională. Curentul electric a fost și rămâne o mină de aur, desigur, pentru „băieții deștepți” care fac parte din sistem și pentru cei ce au reușit să se „lipească” de sistem. Știm, nu a fost ieftin, dar a meritat. Iar din îngăduința cu care tratează acest sistem orice putere instalată în ultimele trei decenii la conducerea țării, se poate înțelege că fie este parte a sistemului, fie își primește partea.

„Mai multe bombardamente ar putea lăsa civilii fără electricitate ore întregi în fiecare zi, în timpul lunilor friguroase de iarnă” – se arată într-o analiză publicată recent în ziarul american The Washington Post despre presupusele negocieri secrete între Rusia și Ucraina privind încetarea luptelor, „scurtcircuitate” de ofensina ucraineană din regiunea Kursk. Am subliniat ceea ce pare de-a dreptul scandalos pentru români: bombardamentele rusești ar putea (deci nici măcar nu-i sigur!) lăsa populația fără electricitate ore întregi… Ca să vezi.

La noi, deși oficial nu suntem în război cu niciun stat, deci nu suntem bombardați ca ucrainenii, curentul electric se întrerupe aproape zilnic, pe o durată variabilă, de la câteva minute, la câteva ore. Ca să nu mai spunem că orice adiere de vânt sau ploaie de vară duce la întreruperea furnizării curentului electric. Mai ceva ca la bombardament, să zicem clasic. Iar sesizările telefonice la dispecerate este fie sport extrem (în sensul că nu răspunde nimeni la apelurile telefonice), fie rămân fără rezultat întrucât furnizarea curentului electric este reluată „când se va remedia avaria”.

• Zeci de locuitori din județul Arad, în continuare fără curent electric, după furtuna de sâmbătă

Probabil suntem singura țară situată geografic în partea civilizată a lumii în care presa are o rubrică „întreruperi de curent”, realitate care nu pare să intereseze pe cineva din guvern, de exemplu. Nici n-am auzit de vreo interpelare în Parlament privitoare la furnizorii/distribuitorii de energie electrică.

Sursa: romania594.blogspot.com

Nu că ne-ar interesa cum și-au împărțit ei țara, sub „stricta” supraveghere a ANRE, adică Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei. ANRE este o  autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar ce are, oficial, „ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării reglementărilor obligatorii la nivel naţional necesare funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor”. Neoficial, cam știm cu toții ce face autoritatea asta cu puteri mai mari decât un minister în domeniul energiei.

Am privit pasivi atunci când șmecherii pe care i-am votat au împărțit RENEL (vă mai amintiți de RENEL?) în atâtea felii câte au fost necesare pentru a mări și distribui profiturile cui trebuie, desigur, din banii colectați de la consumatori pentru tarife tot mai mari ale energiei electrice. Așa că, ce rost ar avea să ne mai intereseze acum cum și-au împărțit ei țara? A se vedea harta de mai sus…

Supărător este că absolut niciunul dintre cei 330 de deputați și 136 de senatori (câți sunt în actuala legislatură, dar vorbim despre toți cei ce-au călcat prin Parlament cu scopul de a primi pensie specială și alte avantaje) nu a avut curaj să-l întrebe pe ministrul Energiei sau pe șeful ANRE care este situația investițiilor în domeniul distribuției/furnizării energiei electrice? Lipsa acestui curaj spune mai multe despre partidele parlamentare decât despre parlamentari.

Pentru că, oricât se laudă parlamentarii cu activitatea lor proprie din Parlament, cetățenii trebuie să știe că ei, parlamentarii, nu fac aproape nimic de capul lor. Adică, fără blagoslovenie (binecuvântare) de la partidul din care fac parte. Foarte puțini sunt acei parlamentari care, fără să fie lideri de partid, pot lua cuvântul în Parlament fără binecuvântare de la partid. Sunt cei cu mare notorietare și „greutate” în partid, fără să fie neapărat președinții acestora.

Acum că nu mai este, putem spune că, spre exemplu, Adrian Păunescu era unul dintre parlamentarii care nu cerea voie nimănui să vorbească.

În rest, nu există inițiativă legislațivă a vreunui parlamentar fără blagoslovenie de la partid. Ca să nu mai spunem că, în realitate, orice inițiativă vine de la partid și este repartizată parlamentarilor care astfel mimează că ar fi inițiativa lor.

Or, în aceste condiții, normal că nu pot formula o interpelare parlamentarii aflați la primul mandat, de exemplu, pentru că ar fi punctul de la care viața lui politică ar începe să pălească încet dar sigur. În schimb, ar putea cei aflați la al treilea sau al patrulea mandat. Doar că senatorul Ioan Cristina, bunăoară, are cu totul alte preocupări decât bătaia de joc a distribuitorilor/furnizorilor de energie electrică față de cetățeni. Ce contează cetățenii, când sunt posturi de împărțit pe la noua Gardă de Mediu?

Problema cea mare a acestor întreruperi de curent neprovocate, Doamne ferește!, de bombardamente, se datorează unei rețele de curent electric depășită din toate punctele de vedere.

Mai ales tehnologic – pentru că nu-i vorba doar de stâlpi și cabluri. Iar de aici începe să apară și vina celor care, după 1990 au pus mâna pe România.

În domeniul producerii și distribuirii curentului electric, din 1882 (anul în care a fost pusă în funcțiune prima termocentrală din România) și până în zilele noastre, a fost, cu mici excepții, din bani publici. Cu precizarea că din 1990 încoace guvernul României, indiferent de culoarea politică, nu a construit nicio termo sau hidrocentrală. E drept, au închis din cele existente, de exemplu, termocentrala de la Mintia și cea de la Borzești. Dar de construit, nimic.

Citiți aici Istoria productiei de energie electrica in Romania 

Au avut, totuși, bunul simț să continue lucrările la Centrala Nucleară Cernavodă, începute de Ceaușescu în 1980, astfel că în 1996 a intrat în exploatare Unitatea nr. 1 a Centralei. De fapt, nu bunul simț, nici hărnicia nu au fost motorul care i-a împins la un așa efort, ci contractul cu canadienii care au furnizat reactoarele nucleare. Că de era după ai noștri…

Așadar, totul s-a făcut din bani publici, dar este administrat de o „autoritate administrativă autonomă” (cu siguranță suntem campioni mondiali la inventarea unor denumiri pompoase prin care se pot ascunde multe mârșăvii), în interes… Dumnezeu știe în al cui interes, noi putem doar bănui.

Dacă tot ce înseamnă producția de energie electrică este, încă, a statului – care, normal, a transformat totul în adevărate mine de aur pentru oamenii unor partide și ai unor…, mă rog, alte interese, că ne-am plictisit să tot pomenim serviciile – rețeaua de distribuție/furnizare a fost predată pur și simplu unor strucuturi private (priviți harta împărțirii geografice a distribuției/furnizării energiei electrice între firme). Sigur, nu gratis, dar din redevențe nu se fac investițiile de retehnologizare a rețelei așa că, din perspectiva noastră, a consumatorilor, este ca și cum le-ar fi fost date gratis.

Sursa: romania594.blogspot.com

Desigur, înțelegerile au fost făcute departe de spațiul public, dar contractele tot ar fi trebuit aduse la cunoștința publicului. Dar mai ales, explicate toate clauzele șmecheresc formulate pentru a scuti părțile implicate de „povara” investițiilor în rețea. Pe alocuri se mai găsesc în spațiul public frânturi de prevederi contractuale prin care cei cărora le-a fost predată pur și simplu rețeaua construită din bani publici au niște obligații ridicole.

Exemple: „să asigure indicatorii de performanță privind continuitatea alimentării cu energie electrică…”, „să asigure măsurarea energiei electrice…”, „să asigure efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii în instalaţiile proprii, astfel încât să rezulte o durată cât mai mică a întreruperilor în alimentarea cu energie electrică”, „să depună toate eforturile pentru reducerea duratei întreruperilor…” și altele asenemea. Cum spuneam, suntem campioni mondiali…

Bun, putem înțelege că distribuitorii/furnizorii plătesc redevență. Atunci, una dintre clauzele contractuale ar trebui să oblige ANRE să învestească banii din redevențe în retehnologizarea rețelei. Sau, dacă nici așa nu-i bine pentru „băieții deștepți”, guvernul să-și asume o asemenea obligație.

Ce interesant ar fi un răspuns al primului ministru pe această temă. Sau a președintelui Senatului, că tot este ANRE sub „control parlamentar”. Ori chiar a președintelui României. Pentru că problema energiei ar fi trebuit să se afle în atenția CSAT, mai ales într-o perioadă atât de agitată în zonă după invazia rusă din Ucraina. Doar că președintele nostru a avut alte preocupări după ce și-a finalizat mărețul proiect „România educată” (oare în cât timp va fi aruncat la coșul de gunoi această maculatură după ce „bună ziua” nu va mai fi președinte?).

Autoritățile locale nu au putere în această problemă. În urmă cu câțiva ani, președintele CJA, Iustin Cionca a lansat o invitație conducerii ENEL de la Timișoara pentru o discuție despre întreruperile de curent. Nici nu a fost băgat în seamă. Ei sunt prea „șmecheri” ca să se încurce cu un „amărât” de președinte de Consiliu județean…

Probabil suntem o țară cât se poate de sigură, pornind de la realitatea că n-ar avea rost să se cheltuie bani pe bombe pentru noi, pentru că ne bombardăm singuri cu incompetență, dar mai ales cu șmecherie și hoție. Bombardații, desigur, suntem noi, consumatorii. Ei, șmecherii sau „băieții deștepți”, sunt bine mersi. Și așa vor fi mult timp în România întunecată.