Ca să ne înțelegem de la început, conform statisticilor din ultimii ani, suntem printre cele mai corupte țări din UE – e drept, Bulgaria și Ungaria ne întrec și aici – ceea ce înseamnă în bani ceva foarte simplu: cam jumătate din banii publici este însușită de grupuri și interese particulare. Furată, adică, ca să fie clar.

Pentru comparație, în tările din vestul și mai ales nordul Europei această cifră se află între 10% – 20%.

Și ca să fie și mai clar: din zece lei publici – obținuți din taxe și impozite de la noi toți – cinci se duc în buzunarele particulare. Nu știu dacă înțelegeți: acești bani sunt, în principiu, pentru asigurarea cheltuielilor care vizează interesul public: școli, spitale, servicii publice, cultură și alte asemenea. Însușirea a mai mult de jumătate din acești bani de către persoanele „interesate” și bine situate în structura economică și politică înseamnă corupție, o formulă mai științifică pentru simplistul și cvasigeneralul furt.

Metodele sunt multe și unele chiar cunoscute, altele mai puțin sau doar bănuite. Ajunge doar să observăm aici că un sistem de pensii care favorizează clasa politică și acoliții săi este un furt mai sofisticat așa, dar tot furt este. Există însă o metodă aproape generalizată a investițiilor și lucrărilor realizate prin așanumitele firme de casă. Ei, aici e o adevărată mină de aur, în fond, aceste lucrări sunt făcute la comanda celor care le vor prelua, și care aplică controlul financiar și de calitate exact așa cum le cer interesele. În fond, nu-i așa, ce să faci cu jumătate din banii „economisiți” la aceste lucrări: le dai celor care au grijă să nu se afle (doar în paranteză: asta este explicația la faptul că nici la aproape două decenii în UE, România nu are o autostradă care să o lege de comunitatea din care face parte).

Așa cum primăria din Arad a ținut să ne spună după apariția articolului de săptămâna trecută în care am prezentat calitatea mizerabilă a lucrărilor de renovare a teatrului că ei nu știu nimic, tocmai a trecut un control pe acolo și a constatat că totul e în ordine. Cităm încă odată, ca să nu ni se spună că îi doare undeva de ce scriem noi: „Menționăm faptul că ultima verificare a lucrării a fost făcută vineri, 19.01.2024 de către echipa tehnică împreună cu reprezentanții ADR Vest, fără a fi constatată existența deprecierilor la ornamente”.

Cu alte cuvinte, vedeți-vă de treabă, n-aveți voi atâta minte să ne spuneți cum este bine și cum este rău. Ș-apoi, în loc să băgați mereu de vină, ia vedeți câte și cât bine a făcut acestui oraș firma Tehnodomus, abonată la tot felul de lucrări publice, fără să mai vorbim de Pro Arhitectura, cea care ne înfrumusețează orașul cu tot felul de complexe și supermarketuri.

Și mai sunt și alte firme, chiar dacă unele, cum este a Domnului Palcu, Inteco Holding, trece printr-o pasă proastă tocmai datorită neînțelegerilor la nivel înalt.

Firme și firmulețe de toate felurile, nu doar în construcții, chiar dacă acolo este cel mai bine, din moment ce ulterior este foarte greu să demonstrezi că jumătate din asfalt sau ciment a fost furată, iar suma astfel obținută împărțită între cine trebuie. Firme de consulting și promovare cu duiumul și atunci încă nu am vorbit de numărul umflat al „birocraților” care lucrează în administrație. Și al căror număr, efectiv de neînțeles în epoca calculatoarelor și a tehnologiei digitale, crește fără oprire. Am scris mai de mult de numărul aproape absurd de mare al angajaților din diferitele structuri și firme ale administrației arădene. Inclusiv la firmele subordonate, cele care sunt în primul rând al firmelor așa numite de casă. Firme unde se retrag în momente de pauză politicienii de rang doi și oamenii administrației, luând salarii babane în funcții de care, în afara lor, nu are nevoie nimeni.

Revenim de unde am plecat, specificând că nu vorbim de un fenomen arădean, ci de unul național care se aplică cu mare succes și pe aici: parazitarea banului public prin investiții de doi lei, servicii de asemenea, lucrări de amețit prostul. Dacă nu v-ați prins până acum, iată: mecanismul e simplu. Se face un buget pentru orice, inclusiv pentru ceea ce nu există, se face astfel încât jumătate din bani să fie folosită pentru ce apare în acte, iar restul, cu ajutorul unei contabilități de premiu Nobel, trece în buzunarele celor care realizează stratagema.

Vorbim de jumătate fiindcă e o cifră documentată de analizele europene în domeniu. Și stați că e bine: în Rusia lui Putin se fură 70% din banii publici! Înțelegeți, de acolo am plecat și am ajuns să reducem corupția cu 20%, mai precis să fim obligați de occident să facem asta. Dar mai este mult până departe, să ajungem, adică, precum Danemarca, la 10%.

Și uite, așa ajungem încet și tiptil, să nu creăm panică, și la AUR.

Foto: ziarobiectiv.ro

S-o n-o lungesc: extremismele politice se nasc din nemulțumirea generală. Dintotdeauna, oriunde și oricând. Iar nemulțumirea vine din observarea și suportarea corupției societății. Chiar dacă omul simplu nu e în stare să-și formuleze „științific” nemulțumirea, caută forme, formule, oameni, grupuri care s-o facă. În disperare nu se mai uită la amănunte, important este că există un grup care îi exprimă nemulțumirea față de cum merg lucrurile. Și uite așa, un partid extremist poate să spună tâmpenii, poate să aibă lideri care nu sunt în stare să scoată două vorbe inteligente, ajunge să strige în gura mare că așa nu se mai poate. Exact ca AUR de o vreme.

Faptul că în sondaje vine cu 20% pe locul 2, iar în anumite zone din est, nord-est ajunge cu peste 60% pe locul 1 nu trebuie să mai mire pe nimeni.

Așa cum nu îi miră pe cei din partidele care se consideră serioase și echilibrate, aflate la butoane și care nu fac nimic ca să prevină dezastrul…