Înainte a fost cum a fost, acum însă este mai mult decât perfect.

Înainte a fost festival, ceva normal oarecum, chiar dacă este vorba de clătite.

Nu știu cum sunt alții, dar eu nu-mi pot imagina clătitele la paradă,

Poate din cauză că am participat, pe umerii tatei, inclusiv la defilări de 1 Mai, la 23 August era cam cald, nu mă riscam, oricum, după câte îmi amintesc, la acelea rolul clasei muncitoare era mai scăzut, prim planul fiind furat de aliata acesteia, armata populară, bătând pas de defilare înaintea tribunei improvizate, dar perfect decorate în roșu, din fața Primăriei care a devenit tocmai în acele timpuri Palat Administrativ.

Păi, da, ce Primărie dacă acolo primarul stătea undeva neimportant, nu ca acel de astăzi, personajul cel mai important din palatul de atunci fiind prim-secretarul județean al PCR, cel care primea de fapt onorurile celor care defilau în fața Primăriei de 1 Mai sau 23 August.

Vremurile acelea au trecut, acum nu se mai defilează, se face paradă sau se organizează festivaluri.

Pentru toate și pentru toti!

Festival al clătitelor nu se organizează doar la Moneasa, până și în România mai este altul la Amara, însă noi optăm pentru cel din Piatigorsk, un oraș rusesc din regiunea Stavropol, vestit și pentru duelul fatal a lui Lermontov, avut loc aici și nu cu ocazia festivalului clătitelor.

Festival am spus, nu paradă!

Cu toate acestea, gândind mai profund – nu foarte ușor în aceste vremuri care se pregătesc să bată recordul de căldură – trebuie să admitem că la Moneasa a fost mai mult paradă, având în vedere și absența celui de numele căruia se leagă acest eveniment ajuns la a XVII-a ediție.

Da, într-adevăr, este vorba de Zoli Lovas, actorul cel mai popular al urbei, fără de care efectiv nu ne puteam imagina la Moneasa un festival al clătitelor. Ne aducem aminte cu nostalgie de anii în care, imediat după ce se termina zaiafetul, Zoli raporta mândru numărul clătitelor consumate în cele două zile de week-end la Moneasa.

Era vorba de peste 12.000 de clătite îngurgitate, cam puțin după noi, având în vedere că în vremurile bune, mare fan, subsemnatul consuma pe loc, fără jenă, 10-12.

Desigur, e vorba de clătite simple, umplute cu gem sau brânză îndulcită, nu de noile soiuri care pot ajunge la mărimi în fața cărora poate rămâne înmărmurit până si Gheorghe Falcă, cel care nu se lasă impresionat nici măcar de jocurile de gleznă ale lul Mihai Fifor, un talent autentic, dar încă având multe de demonstrat.

Și uite așa trecem la partea de paradă de la Moneasa.

Zoli s-a accidentat tot la un festival, un alt festival tradițional pe care îl patronează de ceva vreme.

Este vorba de Festivalul părădăicilor de la Macea, ajuns anul acesta la a IX-a ediție, din păcate soldată cu o accidentare la picior a îndrăgitului actor.

Suntem nițel încurcați, fiindcă nu avem cum să legăm accidentarea lui Zoli de interdicția oarecum venită din senin a Consiliului Județean Arad.

Pentru cei mai puțin informați, Consiliul Județean, prin președintele său, Iustin Cionca, dar mai ales prin președintele partidului Domniei sale – vorbim desigur de PDL-ul penelizat precum roșiile atunci când se face bulionul – a interzis ca anul acesta la Moneasa să se ducă primari și partide.

Înțelegem astfel de ce se numește în continuare primăria Palat Administrativ și nu Primărie: centrul puterii fiind în continuare acolo, nu în clădirea de bancă transformată în Consiliu Județean din Pădurice.

Altfel nu ne putem explica o altă ciudățenie ce a avut loc sămbăta la Moneasa, acolo unde la deschiderea marelui eveniment interzis partidelor și primarilor, alături de cărturarul Doru Sinaci și doctorul în partaje, Iustin Cionca, a participat și Gheorghe Falcă, pe hârtie primar al Aradului.

Tot în blugi, dar de data aceasta nu în cămașă slim cu mâneci lungi, ci într-un tricou mulat cu decolteul care lăsa la vedere pieptul mărinimos al întâiului om al urbei.

Nu al Monesei, ci al Aradului și asta pentru rațiuni foarte clare: primul om al Monesei nu este penelist, ci pesedist, un păcat capital în ochii celui care din Palatul Administrativ din Arad supervizează tot ce mișcă în judet.

Râul, ramul, părădăicile, clătitele… și  Zoli Lovas la o adică!

Scandalul e cât casa, având în vedere că PSD și PMP n-au ascultat de vocea ce venea pe căi ocolite din Palatul Administrativ, dimpotrivă, Domnul Fifor chiar s-a pupat în fața tuturor cu Doamna Boghicevici – lucru pentru care noi nu îl condamnăm, dimpotrivă! -, nemaivorbind de Florin Remețan, prezent cu mic si mare în fața standului de la care mai lipsea doar Marinarul prezident.

Pai, n-aveau cum să asculte că , totuși, primarul Aradului nu e prim-secretar județean doar, eventual la PNL-ul stors, precum păradăicile, cum am mai subliniat, celelalte partide fac ce vor mușchii lor iar mușchii lor au vrut de data aceasta să dea clătite gratis celor care încă consideră Moneasa Casa Raiului pe Pământ.

Și de parcă asta n-ar fi de ajuns, un alt liberal, marginalizat, e drept, dar cu atât mai priceput în ale ospeției, dacă tinem seama de minunăția pe care o conduce la intrarea în Pecica, Domnul Traian Igaș, fost ministru de interne pe deasupra, a spus-o fără ocolișuri că această interdicție a fost o prostie, încercând oarecum să mai înmoaie expresia unui alt primar penelist de această a dată, cel care s-a exprimat mult mai colorat, probabil frustrat de imaginea clătitelor care se învârteau în aer în imaginația sa înfierbântată.

Acest Domn primar, al cărui anonimat îl păstrăm, având în vedere că acea clătită aruncată în aer n-a căzut încă în tigaie, a spus ceva de genul referindu-se la cel care a inventat interdicția: „Numai o minte creață îmbibată în mult silicon putea să ia o asemenea decizie.”

Am ajuns astfel să închidem cercul, asteptând cu nerăbdare Zilele Aradului, să mai vedem ce alte vrăji și aberații va face primarul nostru plin de bunăvoință față de cei care îl servesc și de porniri belicoase față de cei care doar rânjesc plin de ei la vederea și auzul marilor sale idei.

În același timp urăm însănătoșire grabnică lui Zoli Lovas, în fond fără el aceste manifestări populare rămân la cheremul celor pentru a căror însănătoșire există o singură soluție.

Încă o Revoluție!