Să începem cu ciripitul cel mai proaspăt, cel al lui Mihai Fifor, omul doamnelor coafate și fardate ca la nuntă din PSD-ul alexandrin, ajuns de 8 Martie șef peste partea de Vest a partidului cel mai estic din România.

În week-endul care a trecut a avult loc ultimul congres al PCR, alintat PSD, la care, pentru prima oară și întâiași dată în istoria sa zbuciumată, prim-secretarul nu a fost reales, au fost aleși în schimb vice-președinți pe bandă rulantă, în frunte cu președinta executivă – execuți, nu discuți! – Viorica, păsărica din Videle, cea care se mai confruntă cu o singură problemă gravă la guvernare: cum va fi când va trebui să citească la vreo conferință de presă expresia: principiul subsidiarității și proporționalității.

Al nostru Mihai cel jucăuș a devenit, cum am spus, vice-președinte de Vest, încântat și de faptul că păsăroiul cel mare, aducându-și păsărica blondă în primul rând la Sala Congreselor, așezând-o cadrie între șoimița Firea și coțofana Carmen Dan, a dat semnalul deschiderii sezonului de vânătoare la pițipoance.

Cu atât mai abitir cu cât cu o săptămână înainte până și uliul gât-golaș arădean, Gheorghe Falcă, s-a întâlnit cu Doamna Viorica, atent să nu pronunțe cuvinte prea lungi, spunându-i printre două ocheade galeșe ceva despre bani și fonduri.

Doamna Viorica s-a prins din prima, mai ales că Domnul Dragnea i-a atras atenția din timp că fonduri și bani în politică înseamnă același lucru.

O altă Doamnă care a văzut și vremuri mai bune, folosindu-se de oportunitatea creată prin absența îndelungată din Arad a zburătorului întâiu-plutitor Ghiță, a ciripit si ea.

Și tot despre fonduri și bani.

Doamna Boghicevici, o papagaliță foarte bună pronunțătoare de cuvinte lungi și mai complicate, având în vedere interesele ei de la Bibliotecă și alte instituții cu cărți umblătoare pe șină, a vorbit despre Moneasa, fără să realizeze că asta e de parcă imediat după hemoglobulină și imunoglobină ar continua cu acid dezoxiribonucleic.

Numai gelozia putea să fie de vină!

Cu Ghiță trăgând ocheade la Viorica, cu Fifor slobozit cu voie de la București între doamnele coafate, fardate și fotoșopate de la Arad, Doamna Boghicevici și-a cam piedut cumpătul, vorbind despre faptul că PSD-ul, prin micșorarea cu 45% a biletelor de tratament pentru pensionari, distruge cu bună-știință capitala clătitelor din județul Arad.

Ca păsărica aceea bucuroasă că a reușit să imite perfect stăpânul atunci când spune „fuck”, Doamna Boghicevici, a tocat neostoită despre o treabă prea complexă pentru preocupările ei, în care primarul PSD al Monesei, dacă n-a avut înțelepciunea să treacă în stolul lui Ghiță, este tracasat fără încetare, păsărica Boghicevici făcându-se că nu mai știe cum a fost la Festivalul Clătitelor de anul trecut, boicotat de PNL și Consiliul Județean, inclusiv prin interdicția ca primăriile arădene să participe cu standuri proprii la vestitul eveniment.

Bine, Doamna Boghicevici, se face doar că ciripește veselă, dar de fapt ea este cam tristă, primăvara nu pare să vină nici acum pentru ea, Geanina Pistru, chiar dacă nu are nicio funcție oficială pe linie de partid, este favorită la Ghiță în continuare, ea de aceea nici nu prea ciripește, în fond nu trebuie să plece nici iarna în ținuturi mai calde, având în vedere că la Apă și Canal este cald și bine.

Faptul că Geanina nu ciripește, cu toate că pentru ea primăvara a venit de mult, are o explicație simpă, simplă de tot. Ea, la fel cu alții de la Primărie și Consiliul Județean Arad, în frunte cu croncănitorul Cionca, ciocănitoarea Bîlcea și lebăda mută Bibarț, nu este o pasăre cântătoare, însă spre deosebire de ei toți este una de pradă: micuță, dolofană, dar de pradă!

Ajungem astfel pe nesimțite, să nu producem panică, și la Ionuț Popa, această pasăre călătoare mereu rănită a fotbalului arădean.

Știți, acel fotbal sublim și nemaipomenit care lipsește, de o vreme, cu desăvârșire la Arad.

Reapariția bâtlanului (stârc cenușiu) Ionuț Popa, pe mine cel puțin m-a luat pe nepregătite, fiindcă, neurmărind prea mult fenomenul fotbalistic local, rămăsesem la ideea că tragem în continuare pentru prima divizie, ca să aflu acum că antrenorul ieșirilor și intrărilor dintr-o divizie în alta a venit înapoi la cuib să ne salveze de retrogradarea în cea de a treia divizie.

Am înțeles de aceea pe deplin revolta ultrașilor arădeni care păzesc în continuare cenușa păsării măiastre care a fost odată UTA, chiar dacă, cel puțin după părerea mea de nespecialist, revolta trebuia să se producă mai de mult și nu împotriva lui Ionuț, drăguțul de el, ci împotriva cucilor care s-au cuibărit de o bună vreme în golumbarul construit pe vremuri de baronul Feri Neumann.

Ionuț, bietul de el, la primul zbor deasupra acestui cuib de cuci conduși de un uliu care se crede vultur a și evaluat situația, iar ce a zis îl caracterizează, dar, din păcate, caracterizează mai ales jaful care se desfășoară de ani buni în golumbarul părăginit al Bătrânei Doamne: dacă vrem să ne păstrăm în cea de a doua divizie, pe lângă tinerii (puii, a vrut să zică!) din cuib, pardon, club, avem nevoie de vreo doi-trei jucători cu experiență.

Și să-i ferim pe pui de uliu, aș mai fi zis eu în locul lui Ionuț, nu uitați însă că el, spre deosebire de mine, este o rara avis!

Cip-cirip!