Încetinitorul de particule – Vine căcatul din Livada peste noi, Domnule Faur?

    de E. Nola | 13 iunie 2022, 10:06 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    2

    Spun pentru cei neatenți și neinteresați direct: este vorba despre votul amânat în CLM săptămâna trecută privind racordarea directă a comunei Livada (și a satului Sânleani, credem noi) la canalizarea orașului.

    Votul a fost amânat datorită unor neclarități și a opoziției unei părți din locuitorii comunei, inclusiv consilieri. Normal, nu peneliști. Ei susțin că această racordare este oarecum peste mână din moment ce eludează un program mai vast din fonduri europene ce vizează tocmai acest lucru. Din anumite rațiuni numai de el știute, susțin cei care sunt contra, primarul Bimbo (Mugur în maghiară) grăbește treaba, folosindu-se de relațiile pe care le are, în frunte cu viceprimarul Lazăr Faur al Aradului.

    Noi nu știm ce să credem, până acum credeam că Domnul Faur este din Petriș, nu din Livada, dar, este drept, sunt și alte forme de cointeresare.

    Dar mai sunt și alte argumente contra, cel mai important fiind ideea incapacității sistemului din Grădiște – punctul unde Livada s-ar conecta la canalizarea arădeană – de a prelua dejecțiile a încă o mie de locuințe. Modernizarea prevăzută, dar care deocamdată întârzie, rezolva problema cu un canal-centură care să colecteze „produsul” localităților din jurul orașului și care vor forma astfel o salbă pregătită pentru a mări suprafața urbană a Aradului.

    Intru în temă nu ca să mă dau deștept sau pentru că aș avea așa o plăcere coprofilă, ci pentru că sunt direct implicat, deci interesat.
    Stau în Grădiște de 50 de ani, după ce am stat cinci la Sânleani, umblând la școală în ultimii doi ani de generală la Livada. Cum ar veni, cunosc oarecum situația.

    E bine de stabilit aici și acum că pe atunci, la început, nu exista canalizare nici în Livada-Sânleani, nici în Grădiște. Mai precis în Grădiște exista o rețea subțire de-a lungul străzilor importante, însă majoritatea celor lăturalnice erau fără canalizare. Ajunși în Grădiște la începutul anilor șaptezeci, părinții mei au început imediat „modernizarea” căminului cumpărat cu mai eforturi, pe care l-au și mărit, trecând de la buda din spatele curții la baia încălzită cu boiler și realizarea unei fose septice, o groapă betonată de fapt, numită curent prister, în curte.

    Așa încât atunci când ne-am „racolat” la canalizarea orașului, la noi nu mai era mare lucru de făcut, un canal micuț acoperit acolo care lega fosa de conducta de afară. Intru în amănunte fiindcă vreau de aici să îi anunț pe Domnul Bimbo și Domnul Faur că toate acestea au fost făcute din banii noștri și nu ai orașului și cu atât mai puțin cu bani europeni.

    Da, acesta este adevărul: canalizarea în aceste străzi din Grădiște – strada mea, paralelă cu Vișinului unde doriți să faceți acum conectarea din Livada-Sânleani – nu a fost realizată nici pe banii orașului, nici pe bani europeni, ci din contribuția locuitorilor. Cum ar veni a fost o investiție privată imediat după 1989, respectiv în anii nouăzeci, atunci când acest lucru a devenit posibil și în România, respectiv Arad. Parcă îl văd și acum pe tata, pensionar deja, dar în plină formă, discutând cu oamenii, convingându-i că e vorba de ceva bani, dar pe urmă va fi bine pentru toată lumea și nu mai trebuie să așteptăm până când „șefii de la oraș” se gândesc și ei să ne bage canalizarea. Sau discutând cu șefii de la firma particulară care executa lucrările.

    Cred că a fost una dintre primele astfel de operațiuni realizate de cetățeni ajunși la concluzia că nu mai trebuie să se roage de autorități, au apărut firme particulare care, contra cost, pot realiza lucruri pentru care au așteptat degeaba decenii la rând. Desigur, după realizare, rețeaua astfel făcută a intrat în supravegherea companiei de resort, dar asta, cred eu, nu schimbă faptul că pentru a schimba sistemul nu e de ajuns să aveți aprobarea acestei companii, ci normal ar fi să întrebați și grădiștenii care din banii lor au realizat rețeaua.

    De altfel, abia acum înțeleg eu la ce au folosit acele lucrări la canalizare care au blocat luni întregi o porțiune de pe Războieni care începe la Biserica penticostală Betania, făcându-mă să mă învârt pe străzi aiurea pentru a ajunge acasă pe ocolite. Nu am întrebat, nu știu, dar, aflând că este tocmai zona în discuție acum, am impresia că deja au fost făcute pregătiri pentru această operațiune de legare a căcatului din Livada la Grădiște.

    Cum ar veni, treaba a fost deja hotărâtă acolo unde trebuie, la CLM acum se fac doar demersurile formale cu ferma convingere că până la urmă vor înghiți fraierii și gălușca asta. În fond au fost cheltuiți deja ceva bani, nu se face să se piardă, ce, nu e mare lucru să îi convingi pe cei care acum se dau măreți acolo la CLM, așteptând și ei ceva argumente mai cu greutate.

    Numai că, dragii mei, ajunși politicieni la apelul de seară, să nu uitați totuși că deocamdată – chiar dacă nu realizați – încă trăim într-o democrație, ceea ce tradus în românește înseamnă puterea poporului. Iar voi sunteți funcționari publici, nu afaceriști sau mafioți care vizează doar câștigul pentru ei. Nu, voi, Domnule Bimbo și Domnule Faur, ați ajuns acolo fiindcă ați fost votați de oamenii pe care, din principiu, trebuie să îi serviți.

    Iar dacă totuși nu faceți asta, ci vă luați după modele proaste, să rețineți că sunteți politicieni doar cu numele, în realitate nu există nicio diferență între Dumneavoastră și mafioții cei mărunți care stau în patru labe în fața Nașului…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Cand imparatul Vespasian i-a bagat sub nas o moneda si i-a spus fiului sau, Titus, care i-a reprosat taxa introdusa pentru toaletele publice, ”non olet pecunia” (banii n-au miros, pentru cei ce nu cunosc), a stiut el ce a stiut. Iar politicienii de azi au aflat de mult asta. Unul dintre bancurile pentru care a trebuit sa dau cu subsemnatul, acum vreo 40 de ani, suna asa:
      Ajunge la Ceausescu informatia ca e criza de hartie igienica in tara.
      Ceausescu se enerveaza si cere sporirea productiei.
      După o luna este informat ca persista criza.
      Da dispozitie ca sa se asigure un minim de doua suluri lunar pe cap de locuitor.
      Criza nu e rezolvata.
      Il cheama pe academicianul-matematician Malita:
      – Neaparat si imediat sa verifici de ce nu ajunge productia!
      Malita merge si face niste calcule, apoi vine si raporteaza:
      – Tovarase presedinte, greseala consta in faptul ca s-a stabilit necesarul de hartie pe cap de locuitor. Problema reala este ca in tara asta sunt mai multe cururi decat capete!
      Asa si acum… :)

      +8 voturi
      +1
      -1
    2. D-le, doar la ore târzii, pot adulmeca presa Arădeană, și mă întreb de fiecare dată ( sunt totuși, un fan al lecturilor dv.)
      De ce, prin măiestria dv. și a colegilor dv. , nu puteți trezi ORAȘUL?
      Oare ?, chiar cine este devină, când singura armă este pusă sub papucul presei?
      Să zicem !, Falși jurnaliști, care induc în eroare masmedia, precum și dv. azi, țineți spatele, mâine, vă lăsați, spălați pe cur!
      Cei ce au făcut presă adevărată pentru ARAD, au fost aruncați în coșul de gunoi, ceilalți, au supraviețuit, stând în genunchi, IAR BUNII, PRESEI ARADENE SUNT PE BARICADE!( pe la ape canal, pe la tabere, pe știu io unde, dar fac lobi Aradului spre desființare!)7

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    2 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.