Vorba vine, reacționează sau se face că face ordine. Universitatea Aurel Vlaicu (UAV) nu a ieșit public să reacționeze la hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a o repune pe Ramona Lile rector. Însă Special Arad a reușit să identifice un audit intern făcut la UAV din care reies lucruri nu tocmai plăcute privind modul în care Ramona Lile s-a achitat de rolul ei de rector (vezi AICI).

De altfel, nici măcar universitarii arădeni n-au ieșit în public. O mică excepție, Anton Ilica, cel care a scris câteva rânduri într-o publicație arădeană online. Fără să meargă până la capăt, mai mult despre plagiat și circumstanțele cel puțin imprecise și lejere în care furtul intelectual este tratat deocamdată în lumea academică românească.

Toate acestea indică în mod evident atmosfera apăsătoare și oarecum nesănătoasă în care se lucrează în universitățile românești și cu atât mai abitir în cele arădene. Nu e bine să te iei de cineva că niciodată nu știi când vine și rândul tău. Dacă privim la modul general, fără teama de a greși, se poate afirma că dintre cei care lucrează ca dascăli în universitățile românești doar 20-30 la sută au ce căuta acolo. Ceilalți sunt, de fapt, impostori. Fără dimensiune științifică și pedagogică reală, majoritatea dintre ei au ajuns acolo pe bază de pecere. Adică, pile, cunoștințe și relații. Specific asta pentru cei mai tineri.

Fără să mai vorbim de influența politicului, de faptul că pentru un politician un „doctor honoris causa” este mereu bine venit. Iar dacă vorbim de doctorate – o condiție esențială pentru cariera universitară – treaba este de-a dreptul puturoasă. Cei mai mulți conducători de doctorate din România nu au pregătire necesară pentru asta, de unde decurge foarte simplu faptul că și doctorii făcuți astfel valorează exact doi bani.

Calificarea, priceperea, valoarea au fost înlocuite cu pecereul politic și nu numai, așa că nu are niciun rost să ne mirăm observând calitatea rușinoasă de-a dreptul a învățământului românesc în general și a celei universitare sau superioare, cum i se mai zice, în mod special.

Pentru că aici, de învățământ vorbesc, treaba e simplă: educația și învățământul se termină în momentul în care înlocuiești valoarea cu interesul. E simplu și elementar: educația înseamnă crearea acelui sistem de valori pe care îți construiești viața.

Dacă acest sistem se clădește pe minciună, să nu te miri că minciuna și șmecheria care înlocuiește inteligența te înconjoară oriunde te-ai duce și orice ai face.

Poate tocmai de asta s-a dus prefectul Mihai Pașca la ședința Consiliului Local de vineri. Să facă nițică ordine în haosul administrativ care e clădit pe minciună și șmecherie. Numai că…

Numai că în politica noastră, în mod tradițional, contează interesul, nu valoarea. Ajunge să ne uităm la scandalul declanșat în lumea politică după ce a apărut Bolojan. Un prim-ministru care se ghidează după alte idei. De Nicușor Dan nu pomenim deocamdată, mai așteptăm.

Revenim la „vizita” neobișnuită a prefectului Mihai Pașca la ședința de Consiliu Local în care trebuia să se finalizeze votul pentru membrii Consiliului de Administrație a Companiei de Transport Public. V-ați prins, nu? Era vorba nu neapărat de gratuitatea călătoriei cu tramvaiul sau îmbunătățirea calității transportului public, ci de oameni era vorba din nou. Care trebuiau să ajungă undeva în ceva funcții care nu prea contează, dar mai înseamnă ceva în plus. Nu neapărat bani, ci influență. Câștig de imagine, recunoașterea importanței persoanei respective pentru grupul de putere care controlează de câțiva ani buni Aradul.

Bibi, după cum știm, face jocuri la cacialma, nu te poți baza pe el când vine vorba de funcții și promovări. Nu e ca Iustin Cionca, cel care, urmaș al lui Ioțcu, cel eliminat, nu iese din cuvântul șefului. Și care știe ce trebuie să spună, când și cum.

Așa că prefectul Pașca nu s-a dus la ședința Consiliului Județean unde tocmai se vota predarea unui nou castel interesului particular – cei informați știu exact despre ce interes este vorba –, ci s-a dus la Bibi. Să asigure respectarea legii, respectiv să fie sigur că ajunge în Consiliul de Administrație cine trebuie.

Cu alte cuvinte să învingă interesul celor care conduc de peste douăzeci de ani orașul și județul. Să nu creadă Bibi că poate face jocuri la derută. Din fericire, dacă tot veni vorba de valori care se învață sau ar trebui învățate în școli, aici nu se punea problema. Era vorba aici, subliniez încă o dată, de interese, nicidecum de calități sau alte asemenea chestii cu care în politica locală n-ai ce face.

Exact ca în mediul universitar, inclusiv cel arădean: interesul poartă fesul. Restul sunt vorbe…

Citește și:

Peripețiile și vizita surpriză pentru alegerea membrilor definitivi în Consiliul de Administrație al Companiei de Transport Public Arad