Săptămâna din urmă a trecut în așteptarea Învierii, mai precis a celor trei zile libere de Paști.

Însă asta a însemnat doar pentru muritorii de rând retragerea în intimitate și familie, aleșii locului aruncându-se cu puteri noi în lupta de imagine pentru alegerile care se apropie cu pași repezi. A fost chiar distractiv să-i vezi cu postări în care își etalau grija lor pentru ceilalți, chiar dacă în noaptea Învierii primul om a dorit să fie clar, chiar și în această minunată sărbătoare spirituală, cine este primul. La luarea luminii.

Primarul a venit mai târziu, dar a punctat cu câteva zile mai înainte la anunțarea demarării proiectului pentru pasarela de la Trei Insule. Cam târziu – treaba e actuală de peste un deceniu –, dar nici o grabă, important e că s-au înțeles: vor fi trei milioane de euro pentru asta, iar în doi ani va fi pasarelă nouă la Trei Insule. Construită, normal, acum ce ați vrea, de Tehnodomus.

Nu de alta, dar și cea de la Ștrand a fost construită acum zece ani tot de ei. Din 2,3 milioane, dar, asta este, a venit războiul, inflația e în creștere, din două milioane jumătate nu mai poți construi acum nici măcar un veceu public cât de cât. Chiar dacă podul acesta de trei milioane va fi cât jumătatea celui de 2,3, fără să mai vorbim de faptul că va strict pietonal, mai strâmt așa, că doară nu te duci la Trei Insule cu tancul.

Revenim asupra costurilor, chiar dacă știm bine, nu impresionăm pe cei care își construiesc prezentul și viitorul din banul public. Pe moment remarcăm entuziasmul lui Bibi al nostru la sesizarea unei noi oportunități de bălăcire în atenția publică. Omul e modest, știe că nu are calitățile lui Falcă, cel care poate scoate o imagine de autopromovare și din greșeli de limbaj.

Nu, al nostru Bibarț, sfătuit de cei care cred că se pricep, se aruncă năprasnic în anunț, organizând un rond de seară pe ploaie, patrulând pe pontonul istoric, luat de ape de nenumărate ori, cu o fițuică în mână. Este o fițuică în mod evident, fiindcă altfel citează din memorie, anunțându-ne că pasarela va fi asemănătoare cu cea de la ștrand și va fi gata la anul. Da, pentru că patru luni se elaborează documentația tehnică, după care 16 luni sunt alocate executării. Cum ar veni, din septembrie se apucă Tehnodomus, ceea ce înseamnă că în Decembrie anul viitor va fi gata de traversat.

Acuma e drept, locuitorii de pe Trei Insule tare s-ar bucura dacă Revelionul de la anul l-ar trece pe noul pod, însă noi îl înștiințăm pe Domnul Bibarț – ce să faci, se știe, suntem cârcotași, nu te poți baza pe noi ca pe La Strada TV și Joy FM, iar mai nou și pe aradon – că podul nu va fi gata la sfârșitul anului viitor, eventual al celui următor. Asta dacă treburile merg foarte bine.

Nu de alta, dar noi ne mai amintim de cuvintele superiorului său formal – de Gheorghe Falcă zicem, normal –, cel care la inaugurarea din 2015 a pasarelei spre nicăieri a spus ceva de genul: „Mureșul este o binecuvântare pentru Arad, dar în același timp este un obstacol pentru relația umană. E nevoie de cel puțin un pod nou, dar și de trei pasarele pietonale în zona cetății Aradului”.

Cu alte cuvinte, Bibi dragă, pasarela asta de la Trei Insule este așa un moft, un obstacol pentru relația umană, fiindcă nu intră defel în planurile măiastre ale predecesorului primul luminat. Singurul lucru unde potrivirea este absolută rămâne Tehnodomus. Nici nu se mai înțelege de ce se numește așa, ar fi mult mai simplu un nume acolo care să ne liniștească, ceva de genul: firma care construiește totul în Arad, adică FCCTA.

Dar ceea ce se înțelege și mai puțin este suma. Reamintim, este vorba de 15 milioane lei, adică trei milioane de euro. Asta în situația în care acum zece ani podul de la ștrand a costat doar 2,3 milioane de euro. Bun, a fost și război, este și inflație, înțelegem și pretențiile crescute ale celor care semnează actele la Primărie, dar podul ăsta este pe jumătate cât îi cel de la Ștrand.

Cela are 200 m lungime, ăsta doar 100. Ca să nu mai vorbim și de lățimea mai mică și de toată tehnologia implicată. De fapt, ieșirea de la Rondul de seară pe ploaie și alergarea cu o hârtiuță în mână pe scândurile umede nu a clarificat nimic esențial. Înțelegem că se va afla la peste trei metri de nivelul apei, deci plutitor nu are cum să fie. Poate să fie însă suspendat sau cu un picior. Sau cu două. Nu de alta, dar aceste amănunte sunt importante din punctul de vedere al costurilor.

Ș-apoi mai este o problemă despre care, dacă tot am ieșit la Trei Insule sau insula Mureșului – cu aceste denumiri Bibi încă are probleme –, trebuia discutată: se apucă Tehnodomus și de Ghiba-Birta până la toamnă sau se mută liceul pe Trei Insule?