Încetinitorul de particule: Supermaratonul care trece prin Arad precum Mircea Diaconu prin politică

    Asta este, sfârșitul de săptămână arădean care a trecut a fost despre alergare.

    Despre concursuri, în general, dar ce concursuri!
    Să începem cu începutul și, galant, cu sexul frumos: tot săptămâna trecută am fost avertizați că a început selecția pentru Miss Arad. Înainte însă, chiar în week-endul care a trecut, a avut loc și un concurs internațional de majorete, Aradul, prin profesoara de sport Erdei Emese, fiind o superputere în domeniu.
    Semne clare că vine vara si vacanța, tot așa cum sosirea la Arad, în cel de al treilea hipermaraton politic personal, a europarlamentarului-actor Mircea Diaconu ne indică fără dubii începutul sezonului estival.
    Cu el lucrurile sunt mai încurcate, oamenii trebuind să aleagă între actor și politician, fenomen care nu apare, de exemplu, în cazul primarului nostru, ca să nu mai vorbim de alți politicieni locali precum Cionca, Cristina sau familia Pistru.
    În cazul lor n-ai între ce alege, ei sunt cum sunt, cum au fost și cum vor fi în veci, n-ai nicio șansă.
    Mircea Diaconu a fost sau mai este încă un actor mai mult decât onorabil, talentul său comic fiind indiscutabil, din păcate prea evident și în prestațiile sale politice.

    20170519_173338-600x338
    Așa se face că această inițiativa de a sa, începută cu trei ani în urmă, de a parcurge – nu pe jos sau cu bicicleta, fireste – țara cu intenția de a sta la o cafea cu alegătorii aduce mai mult cu rolurile sale din Caragiale sau alți titani ai comediei politice românești, iar faptul că la Arad, la cafeneaua Cristal, a ajuns în preziua startului supermaratonului Békéscsaba-Arad-Békéscsaba a venit ca o poantă reusită de la finalul piesei.
    Din câte am văzut, nu i s-a acordat prea mare atenție, în fond el este acum în tabăra adversă puterii arădene, nu știm dacă alde PSD si ceilalti l-au onorat cum se cuvine, cert este că europarlamentarul jucăuș a continuat ceea ce a început atunci când pentru o scurtă perioadă a ajuns ministru al culturii, adică confuzia dintre un rol în Caragiale și un rol politic de la care oamenii chiar asteaptă mai mult decât poante si giumbușlucuri.
    Cu toate acestea, mare lucru nu-i putem reproșa, ceilalti politicieni tot asta fac, fără pregătirea și farmecul actorului autentic, în fond diferența dintre câte o aparitie de a lui Ghiță Falcă si Diaconu constă doar în talentul actoricesc.
    Le putem reproșa însă celor pomeniți mai sus si altora din aceeași categorie fuga de răspundere.
    Unde aleargă ei de răspundere este alta treabă, evident nu la maratoane sau supermaratoane – acolo aleargă doar cei scârbiți de politică, precum superba Adela Cristea, pe care o felicităm de aici pentru asta și nu numai! -, cei mai mulți doar până la Consiliu sau Parlament, altii chiar până în acele locuri paradisiace pe care le-au văzut în cele mai proaste filme americane sau în pliantele pentru proști ale agentiilor de turism care deservesc această nevoie seculară a politcianului român de a fugi de răspundere.
    Iar dacă vă întrebați ce tot îndrugăm noi aiciea pentru a nu stiți câta oară, e simplu.
    Vestitul supermaraton Békéscsaba-Arad-Békéscsaba a ajuns la cea de a XX-a editie, devenind astfel unul dintre cele mai bine fixate evenimente postdecembriste ale Aradului.

    18527972_1410957572275870_2843031644134462286_n
    Îmi amintesc de primele ediții, considerate oarecum o afacere ungurească cu atingerea Aradului, între timp însă obiceiul alergărilor lungi a ajuns și pe la noi, avem în oraș alergători foarte buni, ce să mai vorbim: îl avem pe campionul la maraton al României la Arad, tot mai mulți localnici participând la astfel de curse, fie alergând, fie cu bicicleta.
    Cu toate acestea, organizarea a rămas în continuare în mâna celor de la Békéscsaba, Aradul trecând în continuare peste eveniment mai mult ca peste o obligație decurgând din blablaul cu cooperarea transfrontalieră într-o Europa unită în care locul luptelor seculare dintre vecini a fost luat de colaborare si prietenie.
    În rest, vorbe și Domnul Bognár, cel care de fapt se ocupă efectiv de contribuția arădeană, o contribuție, cum am spus mai înainte, simbolică în ciuda interesului din ce în ce mai crescut al arădenilor iubitori de ture lungi pe jos sau cu bicicleta.
    În presa afiliată ni se spune de premii – anul acesta în valoare de opt mii de euro – dar nu ni se spune nimic despre taxa de participare, în jur de 10 000 de forinți(150 de lei), pe care dacă îi inmulțim cu 1500, numărul aproximativ de participanți din acest an, ajungem la o sumă care depășește de zece ori (aproape) valoarea premiilor.
    Ceea ce înseamnă că organizatorii au cheltuieli minime, acoperite din belșug din taxa de participare, opt mii de euro din partea a două primării pentru un eveniment din care s-ar putea scoate, dacă s-ar vrea, mult mai mult, este chiar de râsul curcii.
    Noroc că Domnul Mircea Diaconu a trecut pe la Arad cu o zi înainte!
    De altfel, în ciuda participării din ce în ce mai numeroase, valoarea sportivă a evenimentului scade de la an la an, participarea unor atleți cu performanțe notabile devenind întâmplătoare în ultimii ani.
    Ajunge să exemplificăm prin timpii obținuți: recordul este detinut cu 14 ore si 20 de minute, Vozár Attila, multiplu câștigător, vicecampion european, triplu căștigător al supermaratonului Viena-Budapesta, obținând, în deceniul trecut, de regulă timpi în jur de 15 ore la Békéscsaba-Arad-Békéscsaba.
    Timpii atlețiilor profesioniști de acum se aproie de 20 de ore, numărul lor, chiar si la acest nivel – anul acesta n-au fost mai mult de 20 – reducându-se dramatic cum ne apropiem de 2017.
    Altfel spus, administrația arădeană, făcând abstracție de Domnul Bognár, nu dă doi bani pe un eveniment tradițional și cu mari potențialități care ar putea deveni un element important în încercarea de a readuce turiștii în oraș, ideea pe care o auzim vehiculată mai nou de toți și peste tot.
    Da, numai că pentru asta ai avea nevoie înainte de toate de seriozitate si preocupare reală care nu se reduce la datul startului cu pistolul în tandem, de specialiști în marketing si publicitate adevarăți, nu autoproclamați precum Andrei Ando sau Doru Sinaci, de preocupare si efort, nu fuga de răspundere în vorbe sforăitoare si gesturi goale.
    Ar fi nevoie de mult mai multe decât două zile în care, de voie, de nevoie, îi primim cu răcoritoare, și îi cazăm contra cost pe cei care aleargă sau dau din pedale de la Békéscsaba până la Arad și înapoi.

    18527782_1410956875609273_9131238469844112324_n
    Inclusiv un site al evenimentului, știri care să întrețină continuu interesul și niște invitații pentru câțiva sportivi cunoscuți pe plan internațional care să atragă atentia asupra evenimentului.
    Da, știm, asta ar însemna mai multă muncă si pricepere, mai multi bani, inclusiv renunțarea la niște oameni de casă, poate chiar o renunțare decisivă!
    Visăm, ce să facem, se apropie vacanța…

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Cata frustrare poate zace in tine. Da, tinand cont de varsta si nu numai, Adela este o femeie frumoasa insa nu asa face subiectul discutiei chiar daca activitatile sportive pe care le practica pot servi drept exemplu.

        Ca politician are pacatele ei, are interesele ei insa o vad o alternativa mult mai buna la clica de ciumeti semi-analfabeti care au acaparat Aradul.

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    3 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.