De ce Cionca și nu Falcă, vom vedea imediat mai jos.

Înainte însă să vedem punctul de start, decizia Curții de Arbitraj a PNL care a anulat, la sfârșitul săptămânii trecute, alegerile organizației municipale a PNL Arad.

Contestația pusă în discuție a fost semnată, în ordine, de către Traian Igaș, Caius Parpală, Eugen Pistru, Ion Șcheau, Ioan Cristina și Călin Abrudan.

Ordinea este importantă, indicându-ne liniile de forță din PNL-ul arădean actual, de fapt o struțo-cămilă născută prin siluirea PNL-ului lui Caius Parpală de către PDL-ul lui Ghiță Falcă,

O mențiune pentru Parpală, mai ales pentru că în condițiile actuale el reprezintă PNL-ul tradițional ambiguu și gata oricând de compromisuri strategice de dinaintea căsătoriei morganatice cu PDL-ul, ceilalți, în frunte cu Igaș fiind disidenții din PDL sau liberali tineri care nu prea știu cu ce se mai mănâncă doctrinele politice, cu atât mai bine știu însă mâncarea preferată a autocratului local, Ghiță Falcă.

Continuăm, așadar, cu afirmația că primarul Aradului este o personalitate autocratică făcând eforturi disperate să pară altfel într-o situație care se pretinde a fi democratică si liberală.

Autocratul este frustratul ajuns la putere.

Incapabil de dialog și discuții, închis în ideea sa fixă după care ceilalți îi sunt inferiori dar invidioși pe capacitățile sale, face tot posibilul să scape de oamenii care nu acceptă în totalitate regulile impuse de personalitatea sa voluntaristă și lipsită de orice formă de empatie.

În societățile închise, dictatoriale sau autocratice, se simte excelent, odată ajuns în frunte face tot posibilul să eternizeze situația și să prevină orice formă de disidență sau nesupunere, considerându-le jigniri personale, contestarea capacităților sale mult peste cele ale celorlalți.

N-are nevoie de colegi și prieteni, fiind incapabil de destindere și lejeritate, bănuitor și mereu la pândă, scapă pe rând de toți despre care are cele mai mici bănuieli de lipsă de loialitate.

Se înconjoară cu slugi și lingăi, fiind foarte atent la semnele care ar putea trăda mimarea subordonării, eliminând pe rând și continuu pe toți aceia care pot fi bănuiți de așa ceva.

Consideră că ceilalți trebuie să fie încântați de apartenența lor la gașcă, de recompensele pe care le primesc, de avantajele pe care le au prin servirea fără crâcnire a frustrării sale transformate în beția puterii.

Frustrați sunt în toate societățile, cele totalitare fiind însă o adevărată seră pentru ei, socialismul ceaușist fiind un exemplu etern pentru ce se întâmplă atunci când la conducerea unei societăți ajung oameni care înainte de a face orice altceva ar fi trebuit să meargă la un psiholog cel puțin.

Și, interesant, ei știu acest lucru: în România, în 1977, au fost desființate facultățile de psihologie și sociologie, iar spitatele pentru bolnavii psihici au fost transformate în adevărate închisori.

Dar ce se întâmplă dacă un frustrat deștept ajunge la putere într-o societate deschisă, liberală, în care puterea este administrată prin consens, dialog si negocieri, așa cum, indiferent de cum vor unii si alții, este încă societatea românească a zilelor noastre?

Păi, asta, exact ce se întămplă mai nou pe aici pe la noi, în orașul care în ultima vreme a ajuns o etapă în Raliul României și cam atât.

Cu Ghiță Falcă din ce în ce mai izolat în monomania puterii sale, cu cei din jur în funcție de capacități.

Cei mai putin dotați, preș în jurul său, să aibă unde călca, indiferent în ce direcție ar lua-o, alții, mai vicleni, folosindu-se de el până la ultima picătură, plus revoltații despre care am pomenit în introducere, cei înlăturați pe parcurs și care se folosesc acum de faptul că totuși încă trăim într-o democrație, chiar dacă așa mai originală un pic, și care încearcă marea cu degetul contestației alegerilor din primăvara aceasta.

Bineînțeles că alegerile au fost trucate, cum să fie într-o structură autocratică?

Și pe vremea lui Ceaușescu legile erau frumoase, pe hârtie totul părea rupt din opera marilor liberali ai omenirii, numai că pe vremea aceea toată lumea știa că una e ce scrie pe hârtie și cu totul alta ce se întâmplă, pentru că, în mod invariabil și tot timpul, se întâmplă un singur lucru: ceea ce vrea și dorește șeful cel mare.

Modelul odată fixat, în condițiile mimării democrației occidentale, nuanțele devin mai importante, fără însă să schimbe datele problemei.

Iată, revenim astfel la Domnul Cionca, cel mai important vasal actual al puterii lui Falcă, primul care a reacționat la vestea invalidării alegerilor arădene, tradus pentru cei mai puțin atenți: la știrea că Ghiță Falcă pierde teren în PNL la nivel național, mai grav chiar: se pare că partidul ar vrea să scape de el în cele din urmă.

Domnul Cionca a reacționat exact cum reacționa un secretar județean de partid din apusele vremuri, unul care stie că singura lui șansă este ca stăpânul său să fie bine și toată gașca să prospere.

A spus ceva că ar fi aflat din presă – vezi, Doamne, este ceva lipsit de importanță, nu-i așa? – dar că vor face contestație pentru că nici nu se pune problema dacă au dreptate, adevărul e de partea lor, declicul de la București este o eroare de rețea, așa cum se mai întâmplă și în cele mai performante sisteme.

Cionca se află într-o eroare de apreciere, nerealizând diferența dintre socialismul de pradă care a stăpânit în țară până pe la începutul anilor 2000 și capitalismul mafiot care i-a luat pe atunci locul.

Spre deosebire de el, șeful său cel mare știe exact despre ce este vorba.

Falcă stă și așteaptă, de fapt încearcă prin toate mijloacele ce-i stau la îndemână să prevină catastrofa.

Absența sa la manifestările la care pe vremuri era nelipsit, predarea vitrinei lui Bognár la Supermaratonul Békéscsaba-Arad, lui Bibarț la etapa de raliu din week-endul trecut, arată gravitatea problemei.

Capitalismul de cumetrie nu este precum socialismul de pradă, așa cum își imaginează naiv și încrezător Domnul Cionca, socializat la primăria cooperatistă din Pecica!

Falcă știe bine asta, nu degeaba a dominat el viața orașului în ultimii 20 de ani: aici dacă nașii te lasă de mână, pățești precum alții care s-au încrezut prea tare în imunitatea pe care ți-o acordă banii și haita de slugi!

Nu, în statul mafiot cei care te țin sus sunt nașii dintotdeauna și vine mereu o vreme când cel nou face curățenie în jurul său.

Atunci e bine să nu fii în calea măturii…