În săptămâna care a trecut a avut loc despărțirea verii de toamnă, cu tot ce poate însemna asta.

Chiar dacă mulți sunt încă în concediu, cei mai mulți într-unul meritat, nu ca cei care ne zăpăcesc susținând că ei lucrează în administrația Aradului. Zilele orașului s-au terminat în trombă, au fost și mici, a fost și bere, au fost concerte și mai ales ceea ce lipsește cel mai tare arădeanului: prezentare de modă.

Și pentru că anul școlar e pe începute – deschiderea având loc chiar astăzi – cei care se cred liberali, chiar dacă sunt încorsetați în prejudecăți și limitări mai tare ca adversarii lor pe care ni-i arată pe toate gardurile, s-au gândit să lovească dintr-una și fasolea și musca de pe ciolan. S-au gândit ei ce s-au gândit – oricum n-au probleme în acest domeniu -, ajungând la concluzia că simbolul începutului de an este ghiozdanul, pronunțat la Arad gheozdan.

Povestea este veche, n-au inventat-o ei, prin alte părți ghiozdanele se sfințesc la început de an școlar, fără să mai vorbim de liberalul de la Cluj, da, el, mititelul care a fost și prim-ministru, cel care de ani de zile se ocupă de ghiozdanele de început de an școlar. Acuma că asta se referă doar la cei din clasa a I-a, iar pentru o familie nevoiașă nu gheozdanul este cea mai mare problemă la început de septembrie, nu mai este treaba lor. Gestul dă bine, Facebookul îl multiplică la infinit, în fond pentru marea majoritatea celor care află ce se întâmplă în lume de pe Facebook, Aradul – așa cum puteți vedea în videoul de la sfârșitul textului – este de fapt o mare șaormărie.

Însă cea mai mare problemă pentru arădeni în săptămâna trecută nu a fost începutul anului școlar care se apropia, ci faptul că a venit așa o „itenperie” de sezon și a început să plouă. După seceta năprasnică de vară au venit două zile în care ploaia nu se mai oprea. Nu a fost ceva neobișnuit, era așa o ploaie de toamnă, mocănească, cum se mai spune, numai că la Arad, grație preocupărilor strict simbolice ale celor care ne administrează, o ploaie de jumătate de oră este năpasta de pe lume.

Vineri m-am dus cu mașina din Grădiște până în Micălaca, mai pe ocolite, prin spate, cum spun cei care cunosc drumul. Ce să vă spun: mai bine mergeam cu barca. Nu că așa avea așa ceva, dar au fost porțiuni de stradă unde apa înălțată de roțile mașinii mergând la pas cădea sub formă de val direct pe capotă. Noa, ce să mai zic, e fain, canalizarea orașului în anumite locuri bine știute nu este în stare să înghită o ploaie de jumătate de oră, nu una care o ține câteva zile. Noroc că tocmai în această săptămână, Consiliul Local, prezidat de Bibi și „lucrat” de Faur și ai săi, a aprobat racordarea canalizării din Livada la cea din Grădiște.

Atunci să vezi bulbuci la prima ploaie după ce se realizează racordarea.

Mai ceva ca la stadionul UTA, numit după baronul fondator, acolo unde până și antrenorul echipei, Poenaru, a pus mâna pe mătură și lopată. Ce era să facă, săracul de el, oricum echipa merge și nu merge, fanii sunt și nu sunt mulțumiți, măcar așa își mai face un punct la imagine.

Având în vedere că UTA rămâne UTA, indiferent de vreme și alte cele, revenim la gheozdane că itenperiile trec și noi rămânem tot cu ei. N-avem noi norocul să se găsească vreunul mai puțin literat, dar cu capul pe umeri, unul, adică, care să știe că politicianul nu e acela cu care e plin FB dintr-un motiv sau altul. Ci acela care chiar mai și face câte ceva pentru comunitatea care l-a ales să-i gestioneze interesele.

Iar interesele unei comunități nu pot fi satisfăcute prin gesturi de paradă, nici măcar printr-un limbaj original de care să se distreze cei mulți și mai rafinați de pe FB. Capacitatea unui politician se vede prin ce lasă în urmă. De exemplu, sistem de canalizare pus la punct, piste de biciclete funcționale, zonă pietonală plăcută și reconfortantă și eventual și ceva investiții pe bune care oferă locuri de muncă și putere de cumpărare pentru cei mulți și care nu stau toată ziua pe Facebook.

Apropo de investiții și de putere de cumpărare, ai noștri cu gheozdanele nu au ieșit cu mic cu mare să ne anunțe că a căzut investiția pentru repunerea în circuit a aeroportului cu firma sârbească. Nu ca atunci când anunțau victorioși marea înțelegere. Cea care, pentru un ochi atent, scârțâia de la început, având în vedere referințele cam contradictorii despre firma respectivă. Dar despre astea, ai noștri prinși în „itenperiile” unei politici demagogice de care până și Caragiale s-ar minuna, n-au suflat o vorbă.

Acum trâmbițează o nouă, vorba vine, investiție – de fapt un nou complex de magazine, mai precis se mută Carrefour de la dracu-n praznic în centru, chiar în vecinătatea Atrium Mall –, pe locul fostei fabrici de mobilă care realiza garnituri de stil pentru castelele din Valea Loire-ei. E bine, nu departe este deja un McDonalds, va fi o adevărată pleașcă, cei care vor lucra acolo pe șantier, iar mai târziu, angajații de la magazinele de pe acum cunoscute și cumpărătorii lor, se vor putea bucura de avantajele unui hamburger în stil clasic.

Și vor putea cumpăra câte gheozdane vor, indiferent de itenperii…