Fiindcă cu asta ne ocupăm aici, în aceasta rubrică, evenimentul arădean al săptămânii care a trecut a fost, fără dor și poale, vizita ministrului culturii, un actor de altfel foarte simpatic, în chestiunea spinoasă a amplasării Monumentului Marii Uniri, știți colacul acela împletit, plătit acum 10 ani, dacă nu și mai bine, cu mult peste 2 milioane de euro și despre care deocamdată nimeni nu știe nimic precis si definitiv.

Am dezbătut mult pe aici – mai exact, am fost cam printre puținele „organe de presă” care a urmărit în amănunte evoluția situațiunii – în ciuda convingerii noastre că problema nu este de interes major pentru arădeanul mediu, cei preocupați fiind înainte de toate fundația și asociația patronată de Aurel Ardelean-Goldiș și de încă câțiva pentru care propaganda națională este un bun prilej de a ascunde alte realități nu tocmai comme il faut.

Referitor la Domnul Ardelean, tot săptămâna care a trecut am aflat – tot noi, exclusiv – minunata știre că tocmai instrumentează un proiect financiar prin care majoritatea clădirilor importante pe care le deține Universitatea Aurel, pardon, Vasile Goldiș vor trece, mai exact vor reveni – dacă nimeni nu se sesizează -, în proprietatea fundației cu același nume – nu Aurel, Vasile și nu Ardelean, ci Goldiș! -, altfel spus pentru cei care se prind mai greu, dacă universitatea falimentează în viitor – având în vedere situația ei financiară actuală, nimic nu poate fi exclus -, nimeni nu le poate lua Domnului Ardelean sau familiei, contează mai putin din punct de vedere financiar, clădirile respective în frunte cu vestitul castel Csernovics de la Macea.

(Castelul de la Macea – Captură Youtube / Razy909)

Cu alte cuvinte, sunt chestiuni mult mai importante la ordinea zilei decât un amărât de obelisc împletit pe care nu l-a văzut până acum nici măcar ministrul, de fapt, din câte se pare, nu l-a văzut nimeni în afara muncitorilor chinezi care au încărcat elementele realizate în China – nu-i nicio problemă în asta, în scurt timp și mămăliga noastră neaoșă va fi Made in China –, respectiv salahorii din portul Constanța, unde, după cum se spune, au fost debarcate și duse undeva în sud într-un depozit neprecizat de autor.

Autor care e plecat din țară, de fapt el trăiește în altă țară unde se ocupă cu creșterea cailor de rasă și de curse, ca atunci când se pogoară în România, la chemarea umilă a ministrului culturii și identității naționale, să treacă de urgență la tăiat frunze la câini și îmbrobodit oficialii.

În vizita despre care vorbim și după care au pornit buldozerele în Pădurice, alături de ministrul-actor, a mai fost cineva, un personaj care exprimă totul fără să scoată o vorbă, la o adică.
Limbajul trupului – un obiect de studiu la școlile care pregătesc activiștii moderni, numiți si politicieni mai spre vest -, primarului nostru, trup și suflet atașat ideii conform căreia dacă el nu dă ordin nici iarba nu va crește, asta ca să nu mai vorbim de coada la prună, spunea totul și mai mult decât atâta.

Prezent pe lângă ministrul George Ivașcu în rol secundar, Gheorghe Falcă și-a afișat pe tot parcursul vizitei acel rictus care l-a făcut celebru și care exprimă întreaga lui concepție despre lume și viață: vedeți că omul acesta de lângă mine habar n-are despre ce vorbește – mă rog, în cazul de față avea ceva dreptate –, dacă vreți să aflați adevărul și realitatea ascultați sau uitati-vă la mine, da, despre asta vorbim, fără mine voi n-ați fi nimeni, bucurați-vă până mă aveți printre voi, că nu se știe niciodată.

Acuma este posibil ca această expresie oarecum generalizată de pe fața primarului să se datoreze și informațiilor vechiculate de o vreme prin presă națională și locală după care omul nostru din Arad este în pierdere accelerată de viteză la eșaloanele bucureștene ale partidului nerecunoscător, absența sa de pe lista cu europarlamentarii PNL fiind de pe acum o certitudine.

Coroborată cu șansele sale diminuate de a mai prinde un mandat de primar la Arad, vă dați seama, interesul său pentru amplasarea monumentului crește brusc, prezența sa neabătută pe lângă ministrul-actor fiind un semn cât se poate de clar pe care îl trimite spre bizonul arădean că el este în continuare personajul principal.

Revenind la monument, este cazul, în cele din urmă, să stabilim că avem de-a face din nou cu o șmecherie tipică de tranziție de la hoția controlată de partidul unic la cea dispersată între multe partide și grupuri, noutatea fiind doar că de data aceasta, ea este facută, central si local, pe spinarea și obrazul arădeanului.

Bani mulți, cheltuiți aiurea și anapoda sub umbrela atotcuprinzătoare a sentimentului național, o afacere pentru cei care au inițiat-o, un balon de săpun pentru cei care cred în ea și sunt amețiți de discursurile sforăitoare și explicatiile care nu explica nimic.

Și iată astfel ne reîntoarcem la Fundația Vasile Goldis, cea care a inițiat ridicarea unui monument în cinstea Marii Uniri, fundație foarte preocupată în aceste zile să recâștige clădirile care, într-un moment strategic și tot pesedist, au fost de trecute pe Universitate ca urmare a legii nr2/2002 de înființare a Universitătii de Vest Vasile Goldiș, semnată de Nicolae Văcăroiu. în calitate de președinte al Senatului și Valer Dorneanu, președinte al Camerei Deputaților, lege care stipulează printre altele în Articolul 6, cităm: „Patrimoniul universității va rămâne și va fi utilizat numai în cadrul sistemului național de învățământ. În cazul nerespectării acestei prevederi, Ministerul Educației și Cercetării va propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.”

Ei, vedeți, cam asta este realitatea de dincolo de Monumentul Marii Uniri inițiate de Fundația Vasile Goldiș: o inginerie financiară menită să dejoace legea care a înființat universitatea, având ca scop salvarea patrimoniului de clădiri pentru averea personală a celor care se ascund după vorbe goale, monumente ratate și zâmbete confecționate.

(Edificatoare sunt primele cinci minute din video, unde sunt înșirate realizările, pomenind inclusiv de castelul de la Macea)

Notă finală și tardivă: Ne cerem scuze de la cititori, videoul a fost șters de pe youtube imediat după apariția articolului nostru…se pare că deranjează mai mult decât am crezut noi…