Încetinitorul de particule – La mulți ani, conducător iubit, varianta arădeană după 30 de ani

    de E. Nola | 24 ianuarie 2022, 10:24 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    8

    Fiindcă săptămâna arădeană a trecut din nou fără să lase urme vizibile, ne rămâne să sintetizăm gesticulații și vorbe goale, începând chiar cu vizita ministrului Dâncu, corectat: Dîncu, la Arad și întâlnirea sa cu Bibi pe teme de Cetate.
    Un ghem de vorbe goale, aruncate pe online, să aibă treabă internautul arădean o vreme. Tot așa și cei localnici, cei care nu sunt în trecere pe aici sau dacă sunt, nu își dau încă seama. Cionca strânge mâna lui Faur, că așa au văzut ei că fac șefii de state după ce semnează înțelegeri bilaterale, este drept aceia reprezintă state diferite, în timp ce ei reprezintă PNL-ul lui Ghiță Falcă la Arad.


    Dar, asta este, e vorba de ceva cunoscut pe aici, pe la noi, în fond tânărul deputat Bîlcea ne asigură de tot felul de lucruri, că se semnează, că vin banii, că va fi bine, Aradul are un viitor luminos, important este ca tot arădeanul să fie ca unul lângă partid, lângă activiștii care militează neabătut la ordinul și pentru plăcerea celui care este lider de necontestat, chiar dacă mai nou stă o vreme și la Bruxelles și București, la Arad fiind mai mult în trecere și el.
    Așa că evenimentul săptămânii la Arad devine ziua de naștere a marelui om, un adevărat eveniment care ne aduce aminte de 26 Ianuarie de dinainte de 1989, atunci când tot poporul, nu doar Aradul, sărbătorea frenetic ziua conducătorului iubit. Știți, acela mătrășit în ziua de Crăciun.
    Acum să nu ne înțelegeți greșit. Nu avem noi treabă cu postările aniversare de pe FB, asta este, sunt unii care folosesc mai mult pentru așa ceva internetul, atât știu, atâta fac, cu atâta rămân. Problema este însă diferită când oameni aleși, puși în poziții de răspundere, oameni care ar trebui să se ocupe pe bune de problemele obștei care i-a pus acolo se folosesc de FB tot așa: să se felicite și să se autofelicite, în cazul despre care vorbim ajungându-se la un fel de cult online al personalității, mai ales prin puzderia celor care se simt obligați să salute marele om, să-i dorească sănătate, putere de muncă și viață veșnică. Să-l lingușească, cum ar veni, ca să folosim termenul adecvat în democrație.


    Și ca să nu ziceți că exagerez, citez din câteva postări omagiale de ziua lui Gheorghe Falcă: “Astazi ma gândesc la un OM a carui determinare, ambitie, perseverenta si daruire mi -au fost de a lungul anilor exemple. Un om, o personalitate, un prieten…caruia ii urez din suflet putere pentru a-si urma idealurile, tarie de caracter pentru a demonstra ca faptele sunt mai presus de vorbe si adevar pentru a-i fi calauza in fata tuturor!
    La multi ani Gheorghe Falca!
    (Geanina Pistru).

    La mulți ani, domnule Președinte Gheorghe Falcă! Să fiți sănătos, să vă păstrați mereu zâmbetul și să aveti puterea de a vă duce la bun sfârșit toate proiectele propuse.” (Text mult mai adunat literar, rețineți președinte scris cu P mare, așa la modul general, cam ca pe vremuri, autor Ionel Bulbuc).

    ”La mulţi ani Gheorghe Falcă! Un lider puternic care ştie să adune întotdeauna o echipă pentru Arad, pentru arădeni. Îmi doresc pentru anii care vin să continuăm un parteneriat solid nu pentru un partid sau un grup de oameni, ci pentru comunitatea noastră!” (Un text mai reținut și doar cu câteva virgule lipsă, dar cu atât mai sincer din tastatura lui Sergiu Bîlcea)


    Deputatul Glad Varga este mai sobru, îi spune doar un simplu La Mulți Ani!, este drept deasupra pozei sale de căsătorie, alături de mireasă și, da, ați ghicit, Gheorghe Falcă.
    De altfel fotografiile – avantajul internetului, ce n-ar fi dat Ceaușescu pentru asta – subliniază și mai abitir atașamentul total, așa cum puteți vedea din ilustrațiile din text.
    Încă odată pentru cei care înțeleg greu și uită repede: sărbătorile personale reprezintă sfera intimă, în momentul în care devin prilej de a se exprima public – subliniez, public – iubirea, atașamentul și susținerea, intră în politică, devenind elementele din care se constituie în prima instanță lingușirea, iar în cea de a doua ceea ce am numit mai sus cultul personalității, caracteristic societăților totalitare.


    Într-o societate deschisă și democratică asemenea manifestări trădează de fapt alunecarea funcționarului public, ales democratic, într-un comportament slugarnic și interesat, ceva pe care cei care au vârsta peste patruzeci de ani au avut ocazia să-l experimenteze pe propria lor piele înainte de Decembrie 1989.
    Aici la Arad situația este chiar penibilă, de un grotesc jenant: orașul se duce de râpă – Special Arad va veni în scurt timp cu un material realizat de specialiști care demonstrează asta – iar cei care, din funcția lor publică sunt responsabili pentru asta, se felicită între ei cu orice ocazie, mizând pe limitarea ”bizonului majoritar ” care trăiește în Aradul cetății uitate.


    Simțul ridicolului caracterizează oamenii educați și echilibrați, oameni care se iau în serios și îi iau în serios și pe ceilalți. Oameni care nu se laudă nici când fac ceva demn de lăudat, în fond asta este ceva firesc pentru oameni normali. Să facă ceea ce au promis că vor face, să se țină de cuvânt fără să se aștepte la mulțumiri și laude unsuroase pentru asta.
    Oare aici în Arad, chiar nu mai avem simțul ridicolului?

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    3 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.