marþi, 19 martie, 2024

Special Arad Logo

    Încetinitorul de particule: Cum să ajungi de pe centura din Gai la un hotel nefolosit din centru cu ocazia unei atracții culturale inexistente în Arad

    de E. Nola | 20 ianuarie 2020, 9:53 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    5

    protestul locuitorilor din Gai(foto: Bogdan Drecin / Facebook)

    Este vorba, desigur, de orașul nostru, cel iubit, dar nefolosit de o vreme în conformitate cu destinația sa inițială.

    Orașele, dincolo de spațiu de locuit, spre deosebire de sate, ofereau locuitorilor lor șanse în plus în ceea ce privește afacerile, dar mai ales în ceea ce privește petrecerea timpului liber, din ce în ce mai vast cum ne apropiem în istorie de zilele noastre.
    Dacă privim din această perspectivă, am zice culturală, Aradul ne arată semnele unei boli care a început deja în anii nouăzeci, dar s-a agravat dramatic în noul mileniu.

    Desigur, cauzele sunt multiple, nu toate țin de administrația orașului, în fond e vorba de transformările profunde care au început acum 30 de ani, de redesenarea fundamentală a oportunităților și condițiilor în care individul și comunitățile își pot căuta împlinirea, asta ca să nu exagerăm și să spunem fericirea, așa cum este prevăzut acest lucru în legile fundamentale ale SUA de acum 250 de ani.

    Însă o mare parte a cauzelor ține de cei care ne administrează și ne conduc, de calitatea lor umană, de cultura lor, de viziunea lor despre lume și viață, ca să cităm și din alt context, mai familiar, nu doar din cel al SUA de peste mări și țări.

    pasaje2

    Faptul că nu am reușit să ne folosim de noile condiții, că am ajuns, dintr-un oraș industrial de 200 de mii de locuitori, cu un ștrand vestit în toată țara, cu săli de cinema vechi de când e arta, cu un teatru la inaugurarea căruia a venit și împăratul de la Viena, o anexă jalnică la marile orașe din jur, este în mare parte și vina administrației din ultimii 20 de ani.

    Dincolo de vorbele sforăitoare, folosite și alea aproximativ, vedem doar preocuparea pentru chilipiruri ieftine și fără nicio valoare pentru comunitate, vedem o degradare parcă de neoprit a fondului urbanistic, lucrări de mântuială, un stadion care se construiește de un deceniu aproape, vedem castrarea instituțiilor culturale, a căror conducere este impusă de interese de partid, fără nicio preocupare pentru competența și calitatea artistică a celor numiți de fapt prin concursuri aranjate.

    Decăderea, în aceste condiții, este firească, orașul a pierdut un sfert din locuitorii săi în ultimii treizeci de ani, în timp ce orașele din jur cresc în populație, a pierdut marile sale întreprinderi, unele, precum Fabrica de Mobilă, fără urmă, fără ca să fie înlocuite de noi întreprinderi de mare capacitate și valoare – ultimul prilej fiind ratat nu de mult prin Skoda -, ștrandul e o glumă proastă, restaurantele arădene sunt goale, doar terasele fiind umplute de dimineața cu copiii care fug de la ore.

    strandul neptun

    Nu de mult scriam de Casa Neumann, fostă anexă a hotelului Central, scoasă la vânzare, acum se scoate și cel mai mare, Hotelul Parc, nefolosit de ani de zile. Nu se înghesuie nimeni, deși prețurile sunt chiar modice, de ce s-ar înghesui într-un oraș unde turiștii sunt formați din ungurii care vin la 6 Octombrie sau să vadă Statuia Libertății și din nemții plecați care își mai vizitează din când în când locurile și cunoștințele părăsite. Cu un ștrand distrus, cu Cetatea în paragină, cu restaurante goale, de ce ar veni oare turiștii la Arad sau în împrejurimi, chiar dacă acolo se află o zonă viticolă istorică de excepție?

    Padure IMAR Arad Fabrica 005

    Să se înghesuie la Mall sau la celelalte supermarketuri pe care le găsesc oriunde în Europa și mai nou și în România? Să se plimbe prin centru cu teama în suflet să nu se prăbușească peste ei vreun decor de ghips de peste o sută de ani? Să treacă pasarela de peste Mureș și să ajungă între boscheții neîngrijiți de dincolo?

    terase in arad jimm e1368965520429

    Să contemple jalea unui oraș care de două decenii nu reușește să construiască niște pasarele care ar închide centura din jur, lăsând în continuare ca circulația camioanelor grele să treacă prin mijlocul unui cartier cu vechi tradiții ale orașului, la doar câțiva pași de o mănăstire de asemenea vestită?

    De altfel, modul în care sunt tratați locuitorii din Gai, cei care au protestat și ieri pentru scoaterea ”centurii” din cartier, exemplifică plenar modul în care administrația se raportează la oraș, la nevoile și interesele locuitorilor săi.

    Nu-i interesează de fapt.

    Așa cum nu-i interesează nimic ce aruncă o umbră peste activitatea lor de doi bani pentru arădeni și de foarte mulți bani pentru buzunarele lor. Deși se propune ca o alternativă cu față umană la cel de dinainte, actualul primar îi calcă pe urme prin modul în care se fandează în fața oricărei probleme reale, urmărind doar strictele sale interese politice, respectiv economico-electorale. Modul în care a fugit de răspundere în scandalul de la Liceul german sau cum se face că plouă în fața revendicărilor găienilor, nu ne promite nimic bun pentru viitor.

    Alegerile locale se apropie. Dacă se va reveni și la alegeri în două tururi, arădenii vor avea posibilitatea reală să facă schimbarea, să aleagă un om și echipa din spatele său care își iau în serios rolul de prim-edili ai orașului.

    Dacă nu o vor face, nu mai pot arunca în continuare vina pe alții…

    City Limits – Official Music Video from Deborah Lombardi on Vimeo.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Excelenta sinteza „durerilor aradeanului”. Domnii la care faceti referire nu inteleg un lucru pe cat de simplu pe atat de adevarat, si anume: cu cat mai bine „merge” orasul cu atat le e mai bine si dumnealor. Si bineinteles pt. locuitorii orasului. Daca luau exemplul din ograda proprie, si anume cel al colegului de Oradea, nu ne aflam acum aici. Desi are si Dl Bolojan „corul sau de huiduitori”, este respectat de tot orasul Oradea, indiferent de coloratura politica sau ideologica. Faptele domniei sale vorbesc pentru dumnealui. Realegerea sa este aproape o formalitate. Nu are nevoie de chermeze electorale ca sa-si creasca nivelul de popularitate. Nu acelasi lucru s-ar putea spune despre orasul Arad.

      +6 voturi
      +1
      -1
    2. Buna ziua,

      „Alegerile locale se apropie. Dacă se va reveni și la alegeri în două tururi, arădenii vor avea posibilitatea reală să facă schimbarea, să aleagă un om și echipa din spatele său care își iau în serios rolul de prim-edili ai orașului.”

      cum am putea sa stim care sunt acest oameni?

      Dupa cum bine stiti, vorbele nu costa nimic. Si eu pot sa va promit ca maine o sa aveti in fata casei un BMW decapotabil nou nout, parculetul amenajat, traficul scos din centru, samd.

      Si la o adica, ati putea spune ” ce om cu suflet mare, si bun gospodar”
      Si eu sa fiu pur si simplu un mincinos ordinar.

      In cazul promisiunilor politicienilor, care stiti si DVs cam in ce masura au legatura cu realitatea, dupa 30 de ani de la revolutie, cum se prezinta oare factorul incredere?
      Eu sincer, nu m-as mai crede nici pe mine.Chiar daca incerc sa nu promit aiurea.

      Sau sa alegem pe principiul ” hai sa vedem asta ce poate” ca sa aflam ca in loc de pireu cu snitel am primit supa cu gheare de pui?

      Pentru ca, cam asta se intampla de 30 de ani. Ti se promite marea cu sarea, si de fapt se intampla ZERO.

      Eu , sincer, as aduce pe cineva din import. Un primar de Hohenzolern, de Berna, de Stockholm, de Valencia, de sat din Germania, sau ceva. Sa rupem ciclul, blestemul, „obiceiul locului”.
      Altfel, jucam aceeasi ruleta ruseasca.
      Singura diferenta ca pierdem mereu, suntem tot timpul cu glontul in cap.

      Mai in gluma, mai in serios…..

      +2 voturi
      +1
      -1
      • „Eu , sincer, as aduce pe cineva din import. Un primar de Hohenzolern, de Berna, de Stockholm, de Valencia, de sat din Germania, sau ceva. Sa rupem ciclul, blestemul, “obiceiul locului”.”
        .
        Pur teoretic propunerea ar fi o soluție, doar dacă Aradul se declară Oraș Independent de România, în urma unei intervenții armate locale ce ar avea sprijinul a cel putin 90% din populație … în urma căruia să alegi o formă de guvernare de tipul Regat/Republică … San Marino, Monaco … și atunci poți aduce pe cineva de afară, impunând o minidictatură democratică. Altfel cine crezi că-i va da votul unei „venituri”? Dezbinarea membrilor comunității este un fapt incontestabil. Uiți că ne aflăm în „Epoca de aur” a FakeNews-ului și cancerului numit Șpagă? Politicieni locali și naționali (actuali și din trecut) au reușit să dezbine comunitatea locală, în 30 de ani de sistem democratic. Nu poți negocia o înțelegere mai îndrăzneață pe o stradă, sau o scară de bloc, dar cum naiba să unești în jurul unui proiect pentru Arad o gramadă de privitori de telenovele pe canalele de televiziune, … sau de #rezistenți virtuali, ce aleargă după confirmări în lumea virtuală uitând că viața adevărată se trăiește în lumea reală? Deci propunerea ta este o UTOPIE, un „Vis de iarnă” frumos. Probabil că ești sub inpresia unei vizite într-o țară normală și anormalitatea locală „ți-a zdrobit mecla” odată cu întoarcerea acasă. Dă Delete la această idee și apucă-te de un proiect de hobby îndrăzneț, care să te inspire și să-ti stimuleze creativitatea. Viața trece din contul tău personal și nu merită să-ți investești nici măcar o secundă într-un proiect pentru o comunitate divizată în găști (unele de pirați și corsari). Sunt prea multe și au agende diferite … dar cu același ținte. Jecmănirea bugetului local prin proiecte ce costă foarte mult, … dar care nu rezolvă problemele comunității decât temporar, ca mâine să fie clonate și reluate cu aceeași țintă bine definită. Doar „împachetarea” diferă.

        +3 voturi
        +1
        -1
    3. Tot auzim in sus si in jos de cat de oropsiti suntem noi, cetatenii…! Dar, ca sa continui paralela antescriitorului meu, cea cu ograda, Cati dintre noi stim ce drepturi si obligatii avem in relatie cu propria alesi care ar trebui sa ne reprezinte in Consiliul Local al minunatei urbe…? Cati dintre noi ii cunoastem macar pe cei pe care I-am trimis sa ne reprezinte in structura locala care stabileste cum si unde se cheltuiesc banii proveniti din taxele percepute contrbuabilului local…? Cati dintre noi am mai pus din cand in cand mna pe o carte (mana la propriu!) sau macar ochii pe o legislatie care stabileste raporturile intre contrbuabil si bugetar…? Cati dintre noi a miscat un deget cand a vazut ca altul dintre noi nu a respectat curatenia sau a distrus spatiile si dotarile publice care s-au facut (supraevaluat bineinteles) tot din banii nosttrii? Cati dintre noi, in loc sa protesteze in strada manati de nici ei nu stiu ce motive, au protestat la usa CLM-ului cerand sa vada transparent si pe intelesul lor pe ce si unde merg banii urbei…? Hmmm… Probabil foarte putini catre deloc… Pai atunci, ne meritam soarta… Zicea unul mai invatat decat mine: „Somnul natiunii naste monstrii..” Pai noi suntem prin somnul ala ametiti de tot felul de preocupari cu iz de platforme de socializare…

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.