Cam astea au fost marile probleme ale săptămânii trecute.

Le vom lua la rând având în vedere că în această săptămână se vor întâmpla – dacă se vor întâmpla – lucruri mari în urbe. Ar fi vorba de anunțarea listelor PNL pentru locale și un CEx sau ceva de genul la PSD, la care vor veni și șefii din centru pentru a supraveghea ca lucrurile să se întâmple cum doresc ei, nu Dorel Căprar și fanii.

Să începem cu Dani Dascălu și poza lui cu chiloții de damă pe față în loc de mască contra gripei sau ce o mai fi venind direct din China.

Aradul este rar prezent în media națională, asta e, nu prea prezentăm importanță, n-avem valoare pentru ei, rar, foarte rar, apărem la o televiziune bucureșteană și atunci mai mult ca proștii. Noroc că de această dată nu s-a pomenit de Arad, Badea, bâlbâindu-se inteligent, a arătat doar poza lui Dani Dascălu cu chiloții pe față în loc de mască, iar noi, exuberanți, așa cum reiese asta din unele „organe” din presa locală, l-am recunoscut și ne-am simțit mândri.

Nu neapărat că suntem arădeni, ci pentru că îl știm pe Dani cel viral cu chiloții pe nas. În fond nu este el de vină, mai mult chiar, mă gândesc că nu avea defel intenția să ajungă la Badea Show, poate nici nu i s-a cerut acceptul ca poza lui să ilustreze febra europeană a coronavirusului.

A fost totuși un succes pentru Arad, chiar dacă știau asta doar arădenii, așa cum este și cea de a doua carte a lui Gheorghe Falcă, intitulată oarecum misterios și sumbru „Curajul de a prinde o stea căzătoare”. Nu intrăm în amănunte, mai bine ni-l imaginăm acum, după ce a ajuns pe lista de senatori, pe Doru Sinaci gândind la diferența metafizică dintre cometă și stea căzătoare,  respectiv meteorit, încercând să realizeze imaginea din fotbalul american sau rugby, atunci când jucătorul prinde în cădere o minge aruncată cu mare putere chiar lângă linia de fund.

Altfel, imaginea propusă în titlu nu ne duce la Luceafărul lui Eminescu, ci la ultima dată când cineva a prins pe pământ o stea căzătoare, e vorba de meteoritul sau cometa de la Tunguska și a dispărut fără urmă, împreună cu 80 de milioane de copaci pe o arie de 2150 kilometri pătrați.

Au mai fost asemenea capturi și mai înainte dar atunci au dispărut specii întregi de pe fața Pământului. E vorba de dinozauri, nu de politicieni locali ai PNL, evident.

Având în vedere toate acestea, rămânem la ideea că a prinde o stea căzătoare este o îndeletnicire deosebit de rară și periculoasă și de obicei terminată în dezastru. Ceea ce nu ne oprește să-i urăm de aici toate cele bune Domnului Falcă, având în vedere cel de al doilea anunț al Domniei sale din săptămâna trecută.

Ajungem astfel la CEx-ul din București al PSD, acolo unde s-a hotărât ca în 7 Februarie să aibă loc la Arad CEx-ul local sau ce o fi care să clarifice situația în partidul condus deocamdată de Domnul Căprar, având în vedere situația Domniei sale din fața legii și apropierea intempestivă a campaniei electorale pentru alegerile locale.

Nu e nimic nou, PSD-ul arădean a jucat de la început pe mize mici și minuscule, singura lor problemă fiind să nu ajungă la distanță prea mare de buget, să rămână fără os de ros, chiar dacă osul respectiv nu se compară cu ciolanul din care se înfruptă dreapta arădeană, indiferent de numele pe care îl poartă la un moment dat.

Este clar că zilele Domnului Căprar sunt numărate, este de asemenea foarte clar că în aceste condiții orice alegere în afara lui Fifor ar fi o palmă dată rahatului de stânga local, nu că prin Domnia sa, nu demult aspirând la cele mai înalte poziții din stat, lucrurile s-ar schimba spectaculos. Ideea este mai mult ca PSD-ul prin absorbție în PNL să nu dispară de tot din Arad, nu de alta, dar într-o democrație, chiar dacă este de fațadă pentru proști sau cu atât mai mult, ai nevoie de cât mai multe partide fără importanță și gata oricând de o înțelegere inadmisibilă.

În rest e bine, Sergiu Vlad, mai precis afișul cu el, a apărut și la mine în cartier pe un bloc de patru etaje, acoperind total balcoanele de la capătul blocului. În oraș se sapă în continuare, pereții caselor din centru o iau fără încetare spre trotuar, chiar dacă atunci când, din întâmplare se mai renovează câte una, îți poți da seama cum ar arăta acest oraș dacă ar avea edili adevărați, nu niște tromboniști semianalfabeți puși pe căpătuială.

Sau dacă măcar ar avea la instituțiile de cultură artiști-directori adevărați, nu papagali ai tromboniștilor care sunt gata să repete la nesfârșit și fără nerușinare aberațiile cu care încearcă tromboniștii să umple capul arădeanului nepregătit, preocupat mai mult de întrebarea dacă duminica dimineața va ploua sau va fi soare, având în vedere că dorește să-și bea prima cafea la plastic în Obor.

Așa că ce ne interesează pe noi dacă Filarmonica va fi de stat sau comunală, dacă teatrul va fi național sau doar renovat odată, important este că Dani a ajuns la Antena 3, Căprar o ia pe coajă, nemaivorbind de Doru Sinaci, cel care mai nou speră să vadă stele căzătoare la Senat în București, nu să le prindă la o biblioteca prăfoasă din Arad, acolo unde Luceafărul nu trece nici din întâmplare.