Nu e nimic nou aici, e deja un loc comun, și nu doar în Arad, o banalitate că în țara asta se fură, Dom’le.

Și nu doar obiecte și bani și nu doar cei care nu au altă soluție. Se fură la cel mai înalt nivel și la modul cel mai obraznic. Se fură funcții – analfabeți funcționali în posturi de care habar n-au, puși acolo ca recompensă politică –, se fură diplome, iar mai nou, prin atotprezența site-urilor de socializare, se fură prestigiu, imagine și renume.

„Băieții” și într-o măsură mult mai mică „fetele” au avut la dispoziție trei decenii ca să afle care-i șpilu. Nu e mare lucru, dar dacă nu cunoști regulile, chiar dacă ești deștept, o poți da în bară fără să îți dai seama.

Amintiți-vă de Domnul Ioțcu cum a luat-o-n freză când lumea i se părea mai frumoasă. Sau de Igaș cum a fost tras pe margine și pus la conservare. Am pomenit de ei doi fiindcă, alături de Cionca, au alcătuit trioul cu care Falcă a atacat la sfârșitul anilor nouăzeci „stabilimentul” de atunci al Aradului, ca să găsim un corespondent românesc la englezescul establishment.

Au fost înlocuiți fără probleme, nu e mare lucru să găsești un arivist fără scrupule care doar atâta așteaptă. Dacă nu Sergiu Bîlcea, atunci Lazăr Faur sau dacă nici el, haita din spate doar atâta așteaptă.

Dar aceștia reprezintă doar ceea ce se vede, cei din spate, „oamenii de afaceri” care se folosesc de legăturile lor cu mai marii politici se bănuiesc doar. Nemaivorbind de faptul că se mai și schimbă. În funcție de puterea lor financiară și, mai ales, de „mărinimia” lor atunci când vine vorba de împărțirea banilor rămași.

Nu e o întâmplare nici faptul că majoritatea acestor afaceriști lucrează în construcții dar, mai ales, în cea a drumurilor. Și a podurilor, desigur. Sau ce credeți, de ce a insistat Falcă de la începutul mandatelor sale de primar să asfalteze toate străzile din Arad?

Și erau multe. În cartierele mai mărginașe – eu stau în Grădiște, am exemplul în amintire – până la începutul anilor două mii doar arterele centrale erau asfaltate, acum sunt și drumulețele care duc în spate la colnă. Nu se poate fura mai ușor de cum se fură în construcția de drumuri. Dacă nu credeți, gândiți-vă la centurile și autostrăzile începute și în veci neterminate. Iar aici la Arad vă puteți gândi și la „Ghiba Birta”, aflată în renovare de cinci ani.

Că se numește Inteco Holding sau Tehnodomus sau tot feluri de sereleuri obscure care primesc așa din senin comenzi din partea Primăriei sau a Consiliului Județean, contează, din nou, mai puțin.

Ceea ce contează este socoteala din urmă. Atunci când din banii bugetului sau al fondurilor europene se termină, vorba vine, o lucrare la jumătatea cifrei din scripte. Împărțirea celeilalte jumătăți e cu schepsis. Cât, cum și cui să dai, ei, aici trebuie să te arăți deștept și gata de sacrificiu. Să nu faci pe nebunul, pe independentul, pe incoruptibilul, să nu cazi în greșeala să crezi că te poți descurca și fără ei.

Și nu este ușor pentru că în fond nu ești tu hoțul, dimpotrivă, tu lucrezi și te strofoci să scoți o construcție, o reparație acolo la jumătatea bugetului ca să ai de unde să dai la hoții adevărați și pe care nu îi poți numi așa fiindcă sunt oameni sus-puși, primari, președinți, deputați sau senatori, politicieni într-un cuvânt. Foarte încrezuți, orgolioși și sensibili, ajunge un cuvânt nepotrivit acolo, o privire mai oablă așa și gata, te-ai și ars, pici din grații de nici nu apuci să numeri până la trei.

Ne-am adus aminte de toate astea încă odată și cine știe a câta oară văzând pățania din Săptămâna Mare neortodoxă a Domnului Ovidiu Palcu. Șiți, cel cu Inteco Holding și cu Glasul Aradului. De ziar se uită mai mereu, dar noi putem fi siguri că nici preluarea Glasului nu era neapărat dorința Domnului Palcu.

Altcineva a dorit-o, în fond, pentru acel cineva este foarte important să nu existe voci potrivnice. Să fie toată presa din Arad un mare Arqiu. În fond, nici aradonul nu crâcnește în front până își primește publicitatea, ARQ e strict controlat direct din Camera Deputaților, nu se poate ca acest Glasul, auzi, să vorbească și să scrie prostii pe acolo.

Insist pe publicația Domnului Palcu și nu pe firma de construcții fiindcă am observat de o vreme că acolo apăreau tot felul de texte care cumva mergeau pe lângă linia partidului supervizată direct din Bruxelles. Mai mult decât atât, săptămâna trecută, aceste texte s-au înmulțit și au devenit mai vehemente, semn că da, Domnul Palcu știe exact de unde i se trage.

De aici putem trage niște concluzii, dar nu ne grăbim, căile politicii și ale afacerilor sunt deosebit de încurcate, mai ales aici, la Arad, unde de peste douăzeci de ani s-a format un pol politic care se reclamă liberal, dar este atât de departe de liberalism precum Bradul de Ierusalim. Și încă ceva, foarte semnificativ: Ovidiu Palcu, așa cum puteți observa în fotografia înserată, nu-și ascunde nici ambițiile politice.

Efectele se văd cu ochiul liber, iar Domnul Palcu este unul dintre cei care suferă în aceste zile de cel pe care îl putem formula în regula mafioată: cânți cum îți dăm noi tonul sau te duci înapoi în public să te uiți la orchestră. Și aplauzi vehement dacă vrei să te mai băgăm în seamă.

Și să fii fericit că, deocamdată, cel puțin, poți face asta în libertate…