Pentru ce ar avea nevoie o instituție de cultură (fie ea subordonată lui Ionel Bulbuc) să plătească publicitate în presa scrisă, online sau la TV/Radio? Nu are! Într-o societate normală, o instituție de cultură nu are de ce să încheie asemenea contracte.

Presa trebuie să promoveze acțiunile culturale gratuit, asemenea demersuri fiind absolut obligatorii din punct de vedere al deontologiei profesionale. Dacă nu promovezi cultura și educația, atunci pentru ce mai exiști?

Însă, ia uitați-vă la contractul de mai jos:

Altfel spus, Biblioteca Județeană A.D. Xenopol (O INSTITUȚIE DE CULTURĂ) a încheiat, în martie, un contract de publicitate cu Glasul Aradului, luându-și angajamentul să plătească 2521 de lei lunar, timp de nouă luni (22.689 în total), pentru … „productia si difuzarea de mesaje de interes public/anunturi de informare/spoturi audio si video de informare/difuzari pe portalul de știri online (www.glsa.ro) de stiri si reportaje/emisiuni/comunicate de presa a evenimentelor /activitatilor realizate/organizate/sustinute/gazduite de catre Biblioteca Judeteana «A. D. Xenopol» Arad”.

Un asemenea contract a fost încheiat și în anul 2023.

Fără comentarii. Deocamdată.

Bulbuc, mai ceva ca Ceaușescu la TV, înainte de ’89

Reacția Consiliului Județean Arad după apariția investigației Special Arad, „Rețeaua Bulbuc”, a fost „zero”. La fel, nici PNL Arad, prin președintele Gheorghe Falcă, nu a comentat. Nici nu ne așteptam. Suntem obișnuiți cu asemena reacție a politicienilor, sfătuiți să bage capul în pământ și să aștepte să treacă furtuna. Au ei o vorbă: „Într-o săptămână, nimeni nu mai vorbește despre ce s-a scris”…

N-au trecut decât câteva zile de când întreg Aradul s-a șocat și a reacționat cu nenumărate comentarii cu privire la sutele de contracte de lucrări pe care instituțiile subordonate lui Ionel Bulbuc le-au dat firmelor unei familii din Arad și iată că instituția Consiliului Județean Arad, PNL Arad și, implicit, „actorul”, ies și încep să-și spele imaginea.

În ziarul Glasul Aradului de astăzi, Bulbuc se „produce” într-un interviu absolut jenant și se laudă cu absolut orice poate (inclusiv, voalat, cu lucrările de construcții ale familiei Riviș), încercând să șteargă cu buretele ce se vorbește despre el în tot județul Arad. Nu o să înșirăm în continuare toate laudele pe care și le aduce Bulbuc lui însuși în – nu interviul – monologul pe care și l-a scris și publicat singur.

De ce spunem singur? Pentru că refuzăm să credem că redactorul care a semnat interviul și l-a asumat nu a făcut-o forțat de „împrejurări” sau patronul site-ului. Și spunem asta fiindcă ne este tare greu să credem că autorul semnatar (angajat, de altfel, la Bibliotecă), pe care-l și cunoaștem, este atât de neprofesionist încât să nu îl întrebe pe Bulbuc ceva despre investigația Special Arad. Și, mai mult, dacă chiar nu era lăsat să ne facă reclamă, să îl întrebe pe actor ce părere are despre ancheta Parchetului și ce o să spună în fața procurorilor.

N-a făcut-o jurnalistul… Însă, nu după mult timp, am găsit (de fapt, ne-am adus aminte) și explicația, pe care v-am și dezvăluit-o la începutul acestor rânduri. Interviul, chiar dacă apare că nu este plătit (adică nu este trecut la categoria publicitate), ar putea avea legătură cu contractul încheiat între Glasul Aradului și Biblioteca Județeană, instituție subordonată direct lui Ionel Bulbuc.

Dumneavoastră, cititorii, ce părere aveți? Se încadrează „laudatio” adus de Ionel Bulbuc lui Ionel Bulbuc la „mesaje de interes public”?

Pentru conformitate: