Uitându-ne în jur, aruncând mai multe priviri asupra situației în care ne aflăm, nenorocirea ni se înfățișează în absența speranței.
Bun, știm că „domnia” de două decenii a lui Ghiță Falcă e pe terminate, sesizăm luptele surde care se dau în jurul său, fie că e vorba de Călin Bibarț susținut din umbră sau puzderia de profitori din jurul omului care s-a mutat de la Brad la Bruxelles via Arad.
Numai că ne uităm degeaba, nicăieri și niciunde nu găsim un om sau mai mulți oameni care să ne satisfacă așteptările, speranțele de mai bine. Măcar unul la care dacă ne gândim începem să zâmbim mai încrezători, gândindu-ne că poate ăsta. Unul serios și inteligent, priceput, chiar viclean și tupeist care să reprezinte și interesele noastre, nu doar pe cele ale lui ca persoană.

Uite, să începem cu Bibi, în fond el este cel care pentru prima oară a contestat, chiar dacă în surdină și oarecum jenat, aberația pe care Falcă a instaurat-o la Arad.
Problema cu el este că nu are nici perspectivă, nici greutate. Ca om este în mod evident unul care poate fi considerat simpatic. Zâmbește mai mereu, spune lucruri care au sens și schepsis, face altele care dacă ar fi cum le prezintă, ar putea fi chiar folositoare. Pe urmă este clar că se află într-o defensivă continuă, este contrat și obstrucționat fără întrerupere de cei care execută „indicațiile” omului de la Bruxelles, deci, oarecum, el este victima și nu agresorul, ceea ce, din nou, poate trezi simpatia în cei mai puțin atenți.
Ajunge să ne uităm la gesticulația sa din săptămâna trecută în jurul fostului său liceu și al terenului de sport aproape de terminare ca să vedem unde e îngropată pisica.

Bibi al nostru, zâmbind fără oprire, s-a dus la inaugurarea noii biblioteci a fostei sale școli, o ceremonie cu dichis din câte ne-am dat seama. Frumos, nimic de zis, dincolo de gest însă nu am prea văzut mare lucru nici măcar în cronicile unse cu creme alese din presa amicală, cam subțire, a lui Bibi, fără prea mare impact. Chiar dacă, prin Cristi Varjasi, ea, această presă, se intersectează ciudat cu directorul teatrului, din ce în ce mai prezent la Strada TV.
Și dacă tot a fost acolo, a doua zi Bibi a făcut și o vizită, am spune de lucru, la șantierul terenului de sport aflat cam de multișor în faza de finalizare. Insistăm pe eveniment, în fond Specialul se ocupă de la început  de mersul treburilor de acolo. Până aici perfect, însă ceea ce a urmat poate trece drept o ilustrație la ușurința politică și administrativă a edilului numărul unu al orașului nostru. Zâmbete din nou, în umbra celor două doamne din conducerea liceului, și iată printre cele două Bibi găsește și punctul critic: niște chiștoace de țigări și pahare de plastic lăsate de-a valma pe lângă o bancă din incinta „complexului” sportiv, ca să nu-i spunem altcumva.
Observația primarului, gesticulația sa revoltată nu lasă loc îndoielii: iată, cine strică treaba în oraș, aceștia sunt, cei care nu au respect și atenție pentru munca la sacrificiu a administrației conduse de el.

Nu-i mare lucru, dar trebuie totuși să atragem atenția lui Bibi că nu asta este buba: tinerii care se retrag seara târziu prin locuri lăturalnice la o țigară și o discuție cu o băutură ieftină există de când îi lumea și vor fi și în continuare. Cel puțin atâta timp cât vor fi tineri și bătrâni în acest oraș. Numai că, din câte știm cel puțin, primăria are la dispoziție o poliție locală care, printre altele, tocmai cu asta ar trebui să se ocupe: să supravegheze aceste locuri și, eventual, să îi pună pe acești tineri să ducă mizeria acolo unde îi este locul. Nu de alta, dar există și gospodărire comunală locală. Doar în șoaptă spun, a fost de mult vremea când eram și eu tânăr, pentru niște polițiști adevărați nu e mare lucru să identifice aceste locuri și să-i mai educe pe acești tineri. Asta dacă își fac treaba cum trebuie, normal.
Dar, prins în revoltă, ghidat de cele două doamne, Bibi a scăpat esențialul la măreața realizare întârziată: lucrarea e de mântuială, chiar dacă la o primă privire arată bine: culori multe și deocamdată pătate doar de câteva mucuri de țigară. Însă în realitate iluminatul este nesatisfăcător – mă rog, Bibi a fost în vizită în timpul zilei -, dar ce este și mai jenant că terenul nu ține cont de reguli de bază în activitatea sportivă, în frunte cu regula de aur a alergării pe piste cu stânga spre interior.

Aici se aleargă cu dreapta – e vorba de modul în care au fost desenate pistele – nerecomandat de specialiști datorită forței centrifuge în curbe și care afectează inima sportivilor. Și mai sunt și alte probleme tehnice de natură sportivă la desenarea terenului de la Moise Nicoară, așa cum am aflat din câteva comentarii ale unor oameni care chiar se pricep.
Așadar, vizitele lui Bibi la Moise Nicoară au fost chiar tipice pentru el: zâmbete și bunăvoință, minus pricepere și spirit de edil adevărat. Adică de cel care face și drege pentru comunitate pe bune, nu doar mimând ceva care ar trebui să fie, dar nu este.
Totuși, problema cea mare este că mai bun nu prea avem. Sau am avea, dar nu vor, au altă treabă. Se ocupă de afaceri, își văd de treaba lor, neavând încredere în activismul politic și în cei care reprezintă acest activism.
Fiindcă dacă ne uităm în jur, să vedem cine e vizat să îl înlocuiască pe Bibi, mai bine rămânem cu el…