Să ne înțelegem: acum, după ce am stat prima oară față-n față cu Călin Bibarț, punându-i întrebări, nu e vorba aici de nicio critică. Dar nici de omagiu, nu de alta, dar până acolo mai este. Însă să stabilim de la început un fapt: Călin Bibarț s-a folosit cu inteligență de o situație, a punctat, chiar dacă acum încă e greu de spus pentru ce și cât îi ajunge asta.

Să stabilim așadar condițiile de joc. Este elementar, atât în sport, cât și în politică.

Perceput un outsider, atât în politică cât și în sport, aflat sub umbra deasă și interminabilă a lui Gheorghe Falcă, primarul actual al Aradului s-a folosit cât se poate de oportunist – în politică oportunismul este o calitate – de situația explozivă creată în jurul clubului fanion. Hai să-i spunem așa, că sună bine, este vorba, desigur, de UTA noastră cea de toate zilele.

Explozia s-a produs cu o săptămână înainte, atunci când până atunci necontestatul lider al clubului – vorbim aici de Alexandru Mészár – a anunțat întreruperea negocierilor cu grupul de oameni de afaceri arădeni care își exprimaseră cu luni înainte interesul lor de a investi la UTA.

A urmat o săptămână în care nimic nu mai era la locul lui, Mészár a fost transformat din erou în tâlhar la drumul mare, se părea că, dacă nu intervine ceva sau cineva, vom avea și pe aici, un pic cam departe de Kiev, oareșce război. Norocul a stat în calmul celor implicați, fiindcă dacă era după suporteri și o parte a presei, nici Mureșul nu mai rămânea din Aradul acesta bătut de soartă.

Ei, și în acest moment, așa cum ar fi trebuit să ne așteptăm deja, cunoscându-i stilul zâmbitor-insinuant, a ieșit la rampă Bibi. Ca la un rond de seară mai deosebit așa, fără surle și fără trâmbițe, așa cum îi șade lui mai bine. Mai ales dacă nu se pierde în poante și chestii sugubețe.
Nu s-a întâmplat mare lucru, cei implicați, în frunte cu Mészár, Grada și Proca s-au întâlnit, în prezența unui avocat, în biroul lui Bibi, mult transformat în bine după biroul voit impresionant al predecesorului, ajungând la concluzia că vor continua negocierile prin birourile de avocați, așa cum se face asta și prin locurile care mânăncă capitalism pe pâine de mult mai multă vreme ca noi. S-au spus bancuri, unele mai așa, altele mai pe dincolo, cert este că în urma acestei întâlniri spiritele par a se calma, ceea ce face bine oriunde, oricând și oricui.

Nimic nu a fost decis, încă se poate întâmpla orice, cel care a ieșit absolut câștigat din această întâlnire a fost fără dubii Călin Bibarț, ceilalți urmând să fie judecați în viitor în funcția de evoluția lucrurilor. Așadar Bibi a marcat un gol care încă nu decide nimic nici la UTA, dar nici în Arad. Iar dacă mergem mai departe cu această paralelă ajungem negreșit la concluzia că, indiferent de ce va urma, la UTA lucrurile se pot aranja mult mai ușor decât cele care vizează orașul nostru mult iubit și hulit mai nou.

Ajunge să ne gândim la faptul banal că groapa de gunoi a orașului s-a aprins din nou – ce să faci, vara nu-i ca iarna -, că noile tramvaie ale Domnului Blidar trebuie să încetinească prea des ca să nu sară de pe șine, că la Ștrand se face baie mai puțină, mai mult se bea și se cântă, fără să mai vorbim de parcările subterane promise și abandonate. Am putea continua cu promisiunile neonorate ale administrației de inspirație fălciană, ne oprim însă la Cetate, nu de alta, dar asta chiar este ceva care ar putea schimba fața orașului.

Așadar rămâne UTA, doar UTA, ca să cităm și din fani, chiar dacă nici stadionul construit de administrația în care lucra și Bibi cu atâta trudă și efort nu se ridică la standarul stabilit de acești fani. Gazonul – totuși, elementul cel mai important al unui loc unde se joacă fotbal – este în continuare execrabil, ceea ce este foarte bine pentru evenimentele nefotbalistice care se vor organiza acolo încă din această vară.

Aceste evenimente țin să înlocuiască, se pare, banii promiși de Domnul Vice Lazăr Faur, avându-l alături pe Sergiu Bîlcea – era vorba cam de 1 milion de euro – pentru investiții care să aducă stadionul la standardele necesare folosirii sale pentru meciuri internaționale oficiale. În loc de asta, Bibi anunță concerte, motivând cu cheltuielile Primăriei cu stadionul, uitând să ne spună însă că UTA, echipa baronului, stă și ea cu chirie în stadionul cedat orașului de același baron pentru echipa creată de el.

Nemaivorbind de alte proprietăți ale sale care au intrat și oficial atunci în averea orașului. Și nemaivorbind de faptul că, având în vedere mitingurile de la 23 August din stadionul construit de el, nu este sigur dacă baronul, cel care stă acum oarecum împietrit în stadionul cel nou, va fi foarte fericit la astfel de evenimente. Poate, știind că omul avea simț practic, ar recomanda în continuare ștrandul folosit oricum mai mult pentru serbări câmpenești și concerte populiste, având în vedere că pentru el stadionul era pe bune un templu dedicat fotbalului.
Altfel spus, se pare că titlul comentariului meu este cam înșelător: nu doar orașul, chiar și UTA a luat gol de la administrația actuală a Aradului în frunte cu Bibi.

Să vedem prelungirile, având în vedere și faptul că la primul meci de verificare din Slovenia noua echipă a baronului și a arădenilor, încă în administrarea lui Soanyi Mészár, a făcut un 5-1 lejer cu o echipă bulgărească care și-a împrumutat numele de la o vestită operetă a lui Imre Kálmán: Contesa Maritza…