Cornel Râpă s-a despărțit în vară de UTA, club la care a evoluat timp de un sezon sub comanda lui Mircea Rednic după ce a evoluat vreme de șase ani în Polonia. În țară a câștigat de patru ori titlul de campion, prima dată cu Oțelul, apoi de trei ori cu FCSB. În vară, fostul internațional s-a retras din fotbal la vârsta de 25 de ani iar acum se pregătește pentru concursurile de alergări lungi.

După ce a pus ghetele în cui, Cornel Râpă a descoperit că adevărata provocare nu mai stă în adversarii pe care îi are în față, ci în propriul corp și în propria minte. Maratoanele l-au învățat ce înseamnă să lupți, cu adevărat, cu tine însuți.

„În realitate, e o luptă cu corpul, dar mai ales cu tine însuți”, mărturisește el pentru GSP.ro. A luat parte la Maratonul de la București, cursă care i-a arătat cât de dur poate fi un asemenea test, fiecare kilometru fiind un examen al răbdării, al rezistenței și al voinței. Acum, Cornel se pregătește pentru Maratonul de la Berlin din 2026.

Pe lângă alergare, fostul fotbalist își croiește drumul și în viața personală și profesională. „În 2026, vreau să mă bucur mai mult de timpul cu familia, voi termina și Facultatea de Educație Fizică și Sport, sunt student la Universitatea Româno-Americană, iar apoi vreau să merg pe drumul antrenoratului. Din ce am văzut la prietenii mei, e o perioadă lungă și necesită timp. Prima dată trebuie să obțin carnetul de antrenor.”

Rutina sa zilnică s-a schimbat: alergări, sală, grijă pentru sine. „Îmi place să alerg, să merg la sală, să am grijă de mine, într-un cuvânt. La maratonul de la București nu cred că o să mai particip, mi s-a părut o probă dificilă, mai ales pentru că nu sunt foarte mulți participanți. În schimb, mă pregătesc pentru semimaraton, care va avea loc în primăvară. La anul, mă așteaptă și maratonul de la Berlin, e mai accesibil. Trebuie să mă lupt și cu gândul, lumea nu prea știe, dar e destul de dureros să termini un maraton. E durere fizică, însă și emoțională, așa că trebuie să mă gândesc bine dacă sunt în stare să trec din nou prin toate stările acestea.”

Această călătorie de la terenul de fotbal la alergarea de maratoane nu este doar o schimbare de activitate. Este o descoperire de sine, o confruntare cu limitele proprii și o reconectare cu pasiunea pentru sport, într-o formă care solicită la fel de mult.