Imposibila sărbătoare sau ce-i lipsește administrației arădene?
Înainte de a răspunde la întrebarea formulată în titlu, trecem în revistă ultimele evenimente, întâmplări și impresii, nesemnificative și fără sens, așa cum sunt ele de obicei în ultima vreme în orașul furat de pe ambele maluri ale bătrânului Mureș.
O cunoștință de pe FB din Oltenia mă înștiințează că a trecut în aceste zile prin Arad și a ajuns la concluzia că orașul nostru ar putea candida cu reale șanse de succes la titlul de cel mai prost administrat oraș din țară.
Rău am ajuns dacă o distinsă doamnă care a văzut destule orașe, venită din Craiova, are această impresie, pe de alță parte nu mă mir, cu toate că eu mai aveam niscaiva speranțe să nu fim chiar cei mai tari și în acest domeniu.
Este drept, nu am mai făcut de mult o plimbare pe Corso, să văd starea jalnică a vitrinelor, lipsa absolută a unui magazin cât de cât, am făcut în schimb o plimbare de toamnă pe ștrand, poate asta m-a perturbat, natura fiind oricând în stare să ascundă mizeria umană, dacă i se lasă un pic de timp.
Așa că, amețiți de această lungă vară indiană, selectăm ce-i mai frumos, așa este omul, găsește frumosul și în îngrășăminte, acum însă, cu câteva zile înainte de venirea minusurilor care vor aduce repede și sărbătorile de Iarnă, începând cu 1 Decembrie centenar, e momentul să nu ne mai amăgim.
Măcar atât!
E bine că decorurile de Crăciun s-au montat la început de Octombrie – e o întrebare bună dacă firma este plătită la kilogram sau după timpul cât stau decorurile pe stâlp și între stâlpi –, am observat și faptul că nu este vorba de simple decoruri de Crăciun, ci de unele care marchează și momentul Centenar, ceea ce este bine și normal, dar ajungea, cred eu, dacă începeau să le monteze de pe acum.
Venind vorba de Centenar, ne-am lămurit și cu Monumentul, chiar dacă unii, probabil ca sarcină de serviciu, speră în continuare că până la 1 Decembrie se va monta obeliscul împletit lângă clădirea Consiliului Județean, ne-am lămurit inclusiv cu cel alternativ care va fi așezat în fața fostului cinematorgraf Dacia, la inițiativa Primăriei, spunem asta mai mult ca să nu mai pomenim de atâtea ori numele primarului.
În fond publicitatea este publicitate, chiar dacă negativă, mai mult chiar, spre deosebire de deodorantul de toaletă, la politicieni publicitatea negativă este chiar de dorit: cum am putea explica altfel măreața realitate că elita politică de la noi este populată doar de indivizi despre care avem cele mai proaste păreri și gânduri.
Cu aceste păreri și gânduri în minte și în suflet încercăm să înțelegem mai nou cum ar trebui să ne raportăm la găselnița Primăriei de a planta cu vreo 20 000 de euro un „monument” în părculețul din fața fostei Dacii, ceva realizat pe gratis de către elevii de la Liceul Sabin Drăgoi, îndrumați de arhitecul-șef al Aradului despre care auzim acum din nou după o lungă, foarte lungă absență.
De ce nu am auzit atunci când s-a ridicat pasarela de nicăieri peste Mureș sau când o ploaie mai zdravănă inundă părți întregi din Micălaca sau de ce nu auzim nimic din gura sa despre starea jalnică a clădirilor istorice din centru, respectiv vestitele soluții urbanistice care îl fac pe cel care ajunge pentru prima oară la Arad să se apuce cu mâinile de cap, crezând că a greșit destinația.
Nu mai insistăm, ne-a ajuns și nouă, încercăm să terminăm cât mai repede, nu este un subiect care să ne facă plăcere, să vedem așadar ce-i lipsește administrației arădene, care este explicația că în ciuda vorbelor mari și a cuvintelor grele, orașul, vestit pe vremuri mai ales prin spirit practic și cochetărie, a ajuns o imensă ladă de gunoi care nu se mai golește în veci, un oraș mort, fără șpirit și antren, bună dispozitie și speranțe.
Să fii primarul unui oraș despre care până și locuitorii săi mai tineri vorbesc ca despre o comună mai mare, cei în trecere fiind oripilați de dezordinea și nepăsarea care se reflectă în cele mai mici amănunte și la tot pasul, ai zice că nu este prea glorios să fii primarul unui astfel de oraș.
Numai că, la nivelul administrației nu se vede nimic din toate astea, dimpotrivă, dacă te-ai lua după luările de poziție, teleconferințele de pe FB sau interviurile de la televiziunea care îi stă la dispoziție oricând dorește primul edil, ai zice că Aradul este cel mai bine administrat și îngrijit oraș din lume, iar arădenii cei mai fericiți oameni de pe pământ.
Așa stând lucrurile este evident că ceea ce îi lipsește mai mult administrației noastre locale nu este capacitatea, ci onestitatea împreună cu bunele intenții.
Nu e vorba de pricepere, asta se câștigă cu timpul, iar cel care este astăzi la cârma orașului a avut timpul necesar să învețe toate chichițele conducerii unui oraș precum Aradul. Și le-a învățat, în mod sigur, pentru că, este cât se poate de evident, nu inteligența îi lipsește.
Necazul este că timpul nu stă în loc, Aradul rămâne în urmă, tinerii pleacă în masă, cei care rămân o fac doar până găsesc o oportunitate mai bună, cei în vârstă nu prea mai au ce face, nemaivorbind de faptul că ei contează din ce în ce mai puțin odată cu înaintarea în vârstă într-un oraș lipsit de elanul și entuziasmul tinerilor de care ar fi nevoie nevoie zi de zi și ceas cu ceas.
Desigur, nu este totul pierdut, lucrurile se pot schimba de pe o zi pe alta, însă pașii pe loc pe care i-am bătut în anii care au trecut nu vor fi ușor de recuperat.
https://youtu.be/XvuM3DjvYf0
Comentariile portalului
Ciocu mare.O fi reabilitat dar e important ca stim ce a facut.Haha!
Nu stiu ce sa zic, si PNl i-a trimis pe domana Geanina (acuzata de tasarea scaunelor la Euphoria si a bordurilor cu jeep-ul) si pe Gladut, vesnic abonat la banii (...)
RASPUTIN, dragă, nu ți-au spus rușii ca dacă scrii cu maiuscule iți crește păr in palmă?