Nu s-a instalat bine noul Guvern și s-a pornit deja un asalt împotriva „tehnocraților”. Nu știm ce vor face, dar știm de ce nu-s buni. De ce nu-s buni? Păi, tocmai fiindcă sunt tehnocrați! Într-o emisiune tv, un individ („nomina odiosa”) ne lămurește: „Acești tehnocrați nu știu nimic despre țară, nu poți cunoaște țara privind-o de la Bruxelles” (sper că e clar la cine face trimitere, nu?). Aș răspunde acestui individ și altora care gândesc ca el: România modernă, așa cum a fost și atât cât a fost, au construit-o tehnocrații.

Toți au privit România întâi „din afară”. Ion C. Brătianu a fost inginer, a studiat la Politehnica din Paris. El l-a adus în țară pe Prințul Carol de Hohenzollern. Împreună au format un veritabil „cuplu” care a pus pietrele de temelie ale statului român modern. Cei doi, Carol pe câmpul de luptă din Bulgaria, Brătianu la Congresul de la Berlin din 1-13 iulie 1878, obțin independența României. După 12 ani de guvernare, în final, Brătianu înființează Banca Națională Română, în 1880 (o lovitură aplicată „cămătăriei” aflată în mâinile evreilor). Iar în 1881, realizează Proclamarea Regatului României. În această calitate, România a intrat în Europa.

Nu e loc într-un articol să prezint toate măsurile legislative adoptate de acest „inginer-tehnocrat”, în scopul modernizării țării sale. Opera sa a continuat-o fiul său, Ionel Brătianu, și el inginer format la Paris (deci și el a privit „de afară” țara mai întâi, nu?), unde a urmat cursurile la Politehnică și la Școala de Poduri și Șosele. Întors în țară, s-a angajat inginer la Căile Ferate. Nimeni nu a putut bănui atunci că acest tânăr inginer va deveni cea mai proeminentă personalitate politică din istoria modernă a României. Dar el nu a fost „puolitician” (cum l-ar denumi fostul tovarăș Iliescu). Ionel Brătianu a fost, în deplinul înțeles al cuvântului, un „om de stat”. Ce este un om de stat? Lui îi revine sarcina, extrem de grea, să cuprindă cu privirea un orizont cât mai larg cu putință, să întrevadă cât mai clar, cât mai exact, ca să preîntâmpine cu succes greutățile și primejdiile. El nu a fost meșterul care pune cărămida, ci arhitectul care concepe planuri și conduce lucrarea. În acest scop, Ionel Brătianu a conceput un program larg de reforme cu caracter democratic. A considerat „chestiunea agrară” cea mai vitală problemă într-o țară cu țărănimea fiind o clasă de bază. Într-o întrevedere avută cu Iorga, în vara anului 1913, Ionel Brătianu îi comunică: „Intenția sa fermă de a da țăranului pământ și vot”. Și-a ținut promisiunea: Reforma Agrară din 1921 a fost cea mai radicală din istoria europeană, iar Constituția din 1923 a fost un act fundamental liberal și democratic.

Dar, în încheiere, revin pentru a evoca un episod din războiul în urma căruia s-a împlinit miracolul Marii Uniri. Se cunoașe, după dispute înverșunate, în care unii susțineau intrarea noasră în război alături de Puterile Centrale, alții pentru Antantă. Am „mers” cu Antanta. A urmat dezastrul. Singurul care și-a păstrat calmul a fost Brătianu. În urma ultimatului german, Guvernul lui Brătianu acceptă condițiile și semnează Tratatul de la București, în 7 mai 1918. Brătianu este împroșcat din toate direcțiile, dar nu-și pierde încrederea în izbânda finală. În Consiliul de Coroană, el caracterizează situația: „Sunt ca un călător căruia tâlharul îi cere punga sau viața, el îi dă punga, dar îndată ce întâlnește un jandarm se plânge acestuia”.

Unele cercuri ale Antantei ar fi dorit o rezistență „până la ultima picătură de sânge”, după exemplul Serbiei. Chiar și unii generali, printre care eroii Prezan și Grigorescu, împărtășeau punctul de vedere al luptei până la capăt (nu vi se pare că această decizie a fost pusă și în seara de 23 august 1944?). Brătianu și-a arătat statura lui de om de stat lucid și clarvăzător. În Consiliul de Coroană declară: „sunt înfrângeri care sunt de fapt faze ale victoriei, tot vom asigura în viitor unitatea neamului”. Ce mare îndrăzneală!

Grație păcii separate, așa odioasă cum a fost, au putut fi salvate armata, armamentul și întreg aparatul de stat, iar poporul a fost scutit de un martiraj inutil și, la momentul oportun, armata română a putut să reia operațiile între lupte, să treacă în marș triumfal Carpații, să ocrotească Ardealul, să strivească Revoluția Bolșevică a lui Bella Kun, și să pună tricolorul pe Dieta din Pesta.

Da, inginerul-tehnocrat Ionel Brătianu este considerat, pe drept, ctitorul cel mai de seamă al României Mari. Ceea ce trebuie să reținem, însă, de la acești tehnocrați nu este doar știința conducerii statului, ci marea lor dragoste de neam ce i-a determinat să facă totul pentru cei mulți. nimic pentru profitul lor, ceea ce face din ei un exemplu pentru cei de azi.