Micile detalii sunt cele care dau culoare vieții. Și, aș spune, realism, pentru că sunt dincolo de „fardurile” oficiale și devoalează adevărata față a vieții. Asta se întâmplă de generații. O viață în care gunoaie de toate felurile au un loc nedeterminat, dar important, fie că este vorba de „gunoaie umane”, fie menajere, industriale, solide, lichide, gazoase etc.

Despre „gunoaiele umane” se vorbește zilnic. Ziarele sunt pline de astfel de otrepe, la fel și jurnalele de știri ale televiziunilor. Și, cu siguranță, se va vorbi și de-acum înainte pentru că, spre exemplu, scandalul „azilelor groazei” este departe de a se fi încheiat. Iar Marius Budăi, cel ce-a girat, ca ministru al Muncii, activitatea exterminatorie din aceste azile, tocmai a demisionat.
Citiți amănunte aici: Marius Budăi a demisionat din funcția de ministru al Muncii

Despre celelalte se vorbește mai puțin. Eventual când mai este oprit, la graniță, vreun TIR încărcat cu deșeuri periculoase sau când vreo primărie nu încheie la timp contractul de ridicare a gunoiului. În rest, mai nimic, ca și cum gunoaiele nu ar exista în viața noastră.

Există. Pentru că noi, românii suntem mari producători de gunoaie. Aruncăm orice, oriunde, oricând, fără grija poluării sau a reciclării. Și nici nu prea știm ce să facem cu ele, pentru că reciclarea este, încă, la noi o poveste tot de viață reală.

Producem mult gunoi și la evenimentele culturale. Organizatorii unor astfel de evenimente în aer liber știu foarte bine ce înseamnă, din acest punct de vedere, un concert. Ovidiu Balint, proaspărtul director al HUB-ului cultural mARTA, spunea, în urmă cu câțiva ani, că își dorește cât mai mult gunoi la evenimentele pe care le organizează. Pentru că, zicea el, cantitatea de gunoi produsă la astfel de evenimente, este un indicator al reușitei. Cu cât mai mult gunoi, cu atât mai reușit evenimentul.

O fi știind el ce zice, că nu degeaba este (opinie personală) cel mai bun organizator de evenimente culturale din Arad. Probabil, cel mai bun – vorba unei cunoscute reclame la o marcă de bere (bună!). Dacă însă ai „un hectar” de gunoi după concert, adică împrăștiat pe toată suprafața în care s-a desfășurat evenimentul, unul dintre scopurile oricărui eveniment cultural nu a fost atins: educația participanților.

Degeaba încerci să-i educi muzical sau teatral, dacă ei, spectatorii cărora li te adresezi, ca artist sau organizator, vor scuipa coji de semințe sau vor arunca sticle, pahare, pungi și așa mai departe, pe jos. Și nu va putea Tudor Chirilă să facă muzică militantă și despre aruncarea gunoiului – „nu am chef să arunc azi, nici gunoiul pe jos”, „am doar 18 saci/de gunoi menajer” – că are el alte „subiecte rock”.

Și totuși, există speranță. Am înțeles asta tot la AOA, după o lecție de educație predată de „tinerii de azi”, reprezentanții unei generații considerate, îndeobște, lipsite de educație. „Prost crescuți”, cum zicem noi, cei educați de o generație care nu ne înțelegea preferințele muzicale, părul lung sau pantalonii trapez.

Suntem obișnuiți, noi, ăștia mai trecuți de prima tinerețe dacă nu cumva și de-a doua, să spunem că tinerii de azi sunt răspunzători pentru (cele mai) multe rele din societate. Între care, desigur, gunoaiele de pe străzi. Ca să nu mai vorbim despre cele rezultate la diferite concerte open air.

Ei bine, nu mică a fost surpriza la AOA, văzându-i pe tinerii ce se zbenguiau pe ritmurile unei muzici pe care doar ei o înțeleg și o apreciază, pe acești „prost crescuți” cum aruncau gunoiul în pubele sau saci. Inclusiv la intrare – unde, cum se știe, publicul nu a fost lăsat cu „produse de-afară” – întrebau unde găsesc coș de gunoi. Asta, chiar dacă, nervoși că n-au fost lăsați să intre nici măcar cu o sticlă cu apă, puteau arunca gunoiul oriunde până la intrare.

Acum, chiar n-am făcut un „inventar”, așa că sigur au mai fost și gunoie aruncate pe jos. Dar este chiar încurajatoare reacția acestor copiii – vârsta îmi permite să le spun copii, chiar dacă mulți au depășit vârsta copilăriei. Mai mult, aș spune că „tinerii din ziua de azi” sunt mult mai preocupați (și îngrijorați) de problemele de mediu, decât noi, cei care am fost tineri ieri și alaltăieri. Ceea ce iarăși este încurajator.
Citiți și: 30.000 de tineri au spus da! educației de mediu

Cu siguranță, nu avem o tânără generație așa de rea pe cât credem mulți. Chiar dacă procentul de reușită la BAC, de exemplu, este mai mic decât „pe vremea noastră”, am curajul să afirm că avem tineri străluciți printre cei mulți tineri obișnuiți, dar deloc mai prejos decât cei din generațiile trecute.

Avem tineri care au dobândit și curajul de a spune mai mult din ce gândesc și simt, decât o făceam noi, cei mai bătrâni. Că altele sunt acum condițiile politice din țară, este adevărat, dar să nu uităm că noi, ceilalți nu am avut acest curaj nici după decembrie 89, decât rar. Prea rar.
Citiți și: Elevii și-au făcut auzite opiniile despre problemele umanității 

Da, am curajul să afirm că țara asta va fi în mâini mai bune și mai curate decât este acum.
Conflicte între generații vor exista mereu. Așa-i normal să fie. Pentru că noi, cei trecuți, avem certitudinea că le știm pe toate și că urmașii noștri știu prea puține, că le știm mai bine decât ei, cei ce azi își caută locul în lume.

Am uitat cum a fost când eram noi tineri și eram în conflicte cu „bătrânii” de 40, 50 de ani. La fel vor uita și tinerii de azi, dar asta va fi treaba lor.

Vor uita și ei de cei ce și-ar vrea auzite părerile, de tinerii lor ce-ar vrea să ia în mâinile lor orașul în care trăiesc, județul, țara, lumea. Dar, așa cum, tinerii de azi, n-au loc de noi, cei ce știm mai bine ce ar trebui să știe și să facă ei, nici tinerii de mâine nu vor avea loc de „bătrânii” de atunci.

Aceste rânduri și idei nu sunt doar constatări, poate, banale – ce mare lucru că se aruncă gunoiul în pubele și ce mare „descoperire” actualul conflict între generații?

Aceste banalități fac însă parte din viața noastră de zi cu zi, din viața adevărată, nu cea oficială, fardată. După mulți ani, iată, putem consemna că o generație se revoltă împotriva unei atitudini de mizerie.

Și nu reacționează urlând sau înfierând cu „mânie proletară”, ci prin exemplul personal. Poate mă înșel, dar vreau să cred că lor, tinerilor, li se datorează și Aradul tot mai curat pe zi ce trece.
Administrația făcea curățenie și înainte, dar nu prea avea cine s-o păstreze…

• Despre conflictul dintre generații