Pentru cei care nu știu, un gonzo este un soi de personaj în jurul căruia se învârte o realitate paralelă cu realitatea-realitate, așa cum este percepută ea de majoritatea „vulgului înregimentat”. N-ar fi asta nicio problemă dacă personajul gonzo ar trece neobservat – numai că un gonzo nu trece niciodată neobservat… n-ai să vezi asta… never ever n-o să fii capabil, oricine ai fi, să ignori un gonzo! Când apare un gonzo în peisaj, realitatea toată ia forma minții sale (prin definiție, viciată… oamenii puri sunt extrem de rari în ecuația asta) și totul se dezvoltă conform tripurilor sale. Cel mai bine, când apare un gonzo în aceeași incintă cu tine, ar fi să părăsești incinta – dar reține că inclusiv acest gest va fi taxat tot în manieră gonzo: adică nu poți să știi niciodată. 😛

Gheorghe „Apă-Canal” Bănățean e un gonzo, desi nu pare (însă nu vă lăsați păcăliți: 1, că niciun gonzo nu pare gonzo când te uiti superficial la el și 2, că niciun gonzo nu seamănă cu altul – chiar dacă aimai văzut tu un gonzo… pe ăsta nu l-ai mai văzut;). La el acolo, la serviciu, unde-i director peste 150 de directori (niciunul neglijabil d.p.d.v. financiar, niciunul banal d.p.d.v. al întrebării „cum a ajuns acolo?”), Bănățean a transformat realitatea în ce au vrut circumvoluțiunile sale… de nu mai seamănă cu nimic logic și transparent: managementul nu-i management – e o strategie de a jongla cu milioanele de euro fără să observe cineva că tu, de fapt, dai tunuri; politica de personal nu e ca-n manual… ce trebuie să fie, ea, o politică de personal – e o formă de asociere umană în vederea întemeierii unei noi populații (a fost trib, a devenit gintă, a trecut prin partide, depășind faza apartenenței la o singură mafie și încorporându-le pe toate, iar acum tinde la voievodat); relațiile de serviciu sunt ceva între adunare masonică și mers la birt cu prietenii – acolo, la ei, la Compania de Apă… cea mai mare din județul ăsta… deci de aici și premiul de Gonzo-suprem pentru Bănă…

Așa-i că nu l-ați mai văzut pe Bănățean de ani de zile… câtă vreme „totul a mers bine și frumos”, Ioțcu era președinte și nu plescăia nimeni în formație?… Până marți, 22 decembrie – data fatidică de la care-ncolo s-o dus pe țeavă și ultima speranță de pace la Compania de Apă! – când Gheorghe Bănățean a compărut în fața instanței consilierilor județeni conduși de unul la care, în sfârșit, i s-a pus pata pe ce-i acolo, de  a deturnat cu prezența și cu discursul său toată pacea lu pește prăjit… care numa pace nu era… fie vorba-ntre noi… totuși!
Inclusiv nouă ne-a deturnat tot scopul serios al documentării cu care plecasem de la birou acolo, de în loc de o investigație serioasă ori un reportaj sobru ne-a ieșit o relatare gonzo:
 Adio pace în PNL Arad! Reportaj de la execuția publică pe eșafodul CJA a rechinului bătrân Ghiță Bănățean de către propriul său partid (Video)