Mi s-a întâmplat să mă aflu pe stadionul „Dan Păltinișanu” la ultima victorie a echipei UTA la Timișoara. Mai bine de o oră credeam că sunt singurul jurnalist arădean prezent la meci, la masa presei. Așa era, doar că mai era colegul Vali Viski în tribună. Deci nu am fost singur…

Altfel am crescut, altfel credeam că va evolua acest sport, altfel vedeam eu confruntările acestea dintre Arad și Timișoara. Nu mai este nimic din ceea ce a fost. Cu ani în urmă se adunau cel puțin 5.000 de spectatori la meciuri ca CFR Timișoara – UTA sau UMT – UTA. Acum nu se strâng mai mult de 300 nici la un Poli – UTA, chiar dacă această Poli este cea lipsită de suporteri. A fost dezolant să vezi o arenă de 30.000 de locuri aproape goală, umplută la doar 1 la sută…

Visul nostru de un deceniu este să vedem iar UTA pe prima scenă. De ce? Pentru că este atâta mediocritate în această ligă secundă că nici nu îți mai vine să mergi la meciuri. Pentru că an de an trei-patru echipe se retrag, pentru că nivelul este submediocru.

Mirosea a hoit pe arena din Timișoara. Echipa născută din ambiția primarului de pe Bega (arădean la origini) pare a-și trăi ultimele luni. Fotbal nu generează deloc, jucătorii sunt cu gândul la problemele financiare prin care trece gruparea bănățeană, iar pe stadion bătea vântul. Am întrebat un polițist local unde pot să arunc ceva la gunoi. Eram totuși pe o arenă pe care au venit în ultimii zece ani nume mari ca Juventus, Ajax sau Manchester City. „Nu sunt coșuri de gunoi. Pune pachetul undeva la umbră și îl ridici după meci”, a fost răspunsul pe care mi l-a putut da polițistul. ACS Poli stă să moară, gruparea susținută de primarul Robu arată ca și cum ar fi conectată la aparate. Un club de fotbal nu se susține doar cu ambiție. Un club de fotbal are nevoie de un plan, de o organigramă, de oameni care știu cu ce se mănâncă așa ceva. Și mai are nevoie de susținere financiară, dar niciodată nu va fi susținere financiară la un club care are o medie de 100 de spectatori pe meci…

Nu găseai un pahar cu apă, singura sursă de răcorire fiind țâșnitorile. Apa era, într-adevăr, udă…, dar nu știu cât era de potabilă. Fiind căldură mare am riscat și am băut. Nu a avut efecte adverse. La un moment dat crainicul stadionului ne anunța pe toți cei prezenți să nu mai fluierăm. Cine să fluiere? Ce fluiere? Că pe lângă că eram puțini, eram și toropiți de căldură.

Din teren nu venea nimic care să ne mai învioreze. UTA juca slab, dar cei de la ACS Poli erau sub orice critică. Timișorenii greșeau la fiecare preluare, la fiecare pasă, iar apărarea lor semăna cu Bulevardul Revoluției, dovadă și golul marcat de Cubleșan, care s-a distrat cu fundașii adverși. Manea și Samba Benga păreau un cuplu de valoarea lui Bonucci și Chiellini în fața atacanților „violeți”. Costin și Cipri Rus au marcat în a doua parte și victoria echipei UTA a fost la scor de forfait. Este bine că UTA a câștigat la Timișoara, dar este o victorie care nu necesită lauri. A fost o victorie împotriva unei echipe care nu mai este demult o… echipă. UTA a urcat pe podium și arădenii încep iar să spere, dar meciurile mai dificile abia urmează: Clinceni, Snagov… Incredibil unde s-a ajuns, să spunem că meciurile cu Clinceni și Snagov sunt dintre cele mai dificile.

A fost un meci în care am avut timp să fotografiez aproape fiecare spectator în parte. Un meci în care eram mai atenți la discuțiile cotidiene decât la ceea ce se petrecea pe gazon.

Trist la Timișoara. Trist și în Liga a 2-a…

PS: Tot respectul pentru cei 150 de fani arădeni care și-au încurajat echipa pe tot parcursul meciului.