vineri, 19 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Flori și Florici… Clipe de viață (XIV)

    de Special Arad | 5 aprilie 2015, 9:13 AM | Contributors | Topic special

    0

    Se făcea că mă-ntorc spre casă, aşa, pe înserate. Strada pustie şi vremea friguroasă aducea a toamnă deşi primăvara sosise de mult cu întregul alai de păsări jucăuşe şi pocnituri de muguri neastâmpăraţi şi nerăbdători să încânte priviri obosite de atâta iarnă. N-am apucat bine să cotesc dreapta, de pe “principală” spre străduţa mea, că un scârţâit scurt de frâne trezite din somn m-a făcut să-mi întorc capul spre un furgon cu număr galben şi initiale NL, care în ultima clipă a ferit un câine al nimănui. În acel moment, probabil urmare frânei dar mai ales balansului creat prin manevrarea volanului stânga-dreapta, una dintre uşile din spate ale furgonului a cedat, s-a deschis larg, iar din lăuntru a ţâşnit o ladă nerăbdătoare să ia contact cu asfaltul “principalei”. Ceea ce s-a şi întâmplat! Degeaba am alergat strigând din răsputeri după furgonul care în loc să oprească a început să accelereze! Zadarnic am fluierat în degete, doar-doar mă va auzi şoferul ghinionist! În câteva clipe am rămas pe “principală” doar eu cu lada, în vreme ce furgonul se pierduse departe, în seara din ce în ce mai întunecată.

    “Eh, acum să te văd!” (mi-am zis mie însumi).  “Ce faci cu lada? Cui o predai?” (m-am întrebat). Pentru început i-am făcut semn unui biciclist să oprească, gândind că mă va ajuta să o duc undeva. A trecut nebăgându-mă în seamă, împreună cu un miros devastator de votcă ieftină! Apoi am cerut ajutor unei perechi de tineri, un el şi o ea. Au grăbit pasul zicându-mi că recent s-au logodit şi nu vor încurcături cu te miri cine sau ce! După care m-am adresat politicos unor domni poliţişti dintr-o maşină de patrulare. Ei mi-au zis tăios: “Băi, cetăţene! Să nu care-cumva să vii cu obiectu’ la secţie că-ţ ardem o amendă acu, în prag de sărbători, de-ţ piere chefu de fapte bune, băi!”; N-avem nevoie de încurcături!”. Şi duşi au fost!

    Neavând alternative am apucat lada, am săltat-o pe umărul stâng şi m-am îndreptat spre domiciliu.Am urcat vioi scările blocului, am depus lada în uscătorie după care am intrat în apartament salutându-mi consoarta ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Eh, noaptea care a urmat nu mi-a fost uşor! Ba am aflat în ladă bani necunoscuţi mie, ba pungi cu ceva praf albicios, ba pachete de ţigări netimbrate, ba bijuterii, ba nenumărate acte de proprietate, ba picturi celebre, ba …, în vis bineînţeles.

    A doua zi, la prima oră, fiind singur acasă, am deschis lada. Ce credeţi că mi-a fost dat ochilor să vadă? Iată ce! Treizeci de flori de o frumuseţe rară, nemaiîntâlnită, gingaşe şi fiecare de altă culoare, se uitau la mine curioase iar eu la ele speriat de încântat. “Cu siguranţă astfel de flori nu există!” -mi-am zis… După care m-am tot socotit ce voi face cu ele! Sincer să fiu, în casă mi-a fost teamă să le invit, îngrijorat de ce-ar putea să mi se întâmple. Să le duc la tomberon, mi-ar fi fost ruşine de mila ce cu siguranţă mi-ar fi stârnit frumuseţea lor. Aşa că m-am decis – şi aşa suntem în prag de Florii deci, am să le dăruiesc Floarelor, Floricilor şi Florilor.

    Pentru început am dat o fugă la chioşcul de ziare înmânându-i doamnei Viorica una dintre superbele mele flori. Parcă şi acum văd cum floarea s-a transformat în mâinile femeii într-un buchet proaspăt de urzici înţepând-o ca o mie de ace. M-am depărtat aducându-mi aminte brusc cu câtă obrăznicie vinde uneori ziarele.

    Am poposit apoi în biroul doamnei Brânduşa, de la electrică, în mâinile căreia floarea pe care i-am dăruit-o s-a transformat fără veste într-un vrej de mure cu spini puşi rău pe înspinat. Printre uiuituri ascuţite mi-a tras o “alduială” scurtă, una din multele îndreptate adesea înspre pensionarii care nu mai se satură de reclamaţii, umplând zilnic culoarele instituţiei.

    Am intrat şi pe la primărie unde am cadorisit-o cu una din minunatele mele flori pe domnişoara Dalia, numai că zâmbetul, artificial de altfel, i s-a stins în momentul în care în locul florii s-a trezit în mâini cu o pilă încinsă bine în foc. Am ieşit printre strigături de genul: “Aaaarş! Vaaai! Uuuiii!” , cu gândul la cum o fi fost angajată într-un post atât de sus şi bine plătit.

    M-am oprit în drumul meu şi pe la cultură. Doamna Violeta nu era însă în birou. Păcat că nu am întâlnit-o ca să-i mulţumesc pentru că m-a ţinut în vreo două rânduri pe coridoarele instituţiei fără a mă primi în audienţă. I-am lăsat şi ei o floare, care cum a luat contact cu masa biroului a şi început să degaje un miros neplăcut de mi-am şi zis: “Aici nu prea miroase a bine!”.

    Nu i-am ocolit nici pe următorii: d-na Lăcrimioara de la urgenţe în mâinile căreia floarea s-a preschimbat în rădăcină de hrean cu miros ieşit din cale afară de înţepător; d-nul Florică de la inspecţii tehnice, care m-a ţinut la rând nu demult de mi-a venit acru, poate de aceea floarea dăruită l-a servit cu miros de castraveţi acri şi stricaţi; d-na Margareta, şefă a şefilor din contabiltatea enoriaşilor, în mâna căreia floarea a început să miroasă a peşte stricat, semn că tărăşeniase împute de la cap; Mugurel de la circulaţie; Crenguţa de la panificaţie; Panseluţa de la pensii; Laura de la extensii; Gherghina de la pictură; Viorel de la sculptură;…

    Eh, dar când m-am apropiat de casă lucrurile au început să se schimbe! Doamnei Garofiţa de la alimentara din colţ, floarea dăruită a luat o varietate de forme şi culori încântând-o bine de tot. Doamnei Rozalia, femeia de serviciu a blocului în care locuiesc, floarea înmânată s-a transformat într-o cală frumoasă şi elegantă din cale afară. Vecinelor de palier: Violeta, Florina şi Narcisa, florile dăruite le-au încântat deadreptul prin aromele şi frumuseţile lor minunate.

    Florile rămase le-am prins într-un buchet de culori minunate, forme desăvârşite, mirosuri nemaiîntâlnite, parfumuri plăcute, dăruindu-le apoi soţiei mele, Floarea, dorindu-i – mulţi şi frumoşi ani!

    Se făcea că mă-ntorc spre casă, aşa, pe înserate. …

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    7 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.