Unii lasă traumele care au format cicatrici în inimă, în fragedă pruncie, să facă metastaze. Să sape adânc și să distrugă, încet, încet, spiritul. Alții, reușesc să găsească puterea să le transforme în ceva frumos… în cazul de față, în „Flori de tei” chiar dacă ele sunt „… pentru tatăl absent”. Oana Blaga și-a lansat volumul cu acest nume sugestiv, miercuri seara, în sala festivă a Colegiului Preparandia Dimitrie Țichindeal, în prezența multor prieteni și oameni iubitori de literatură.

„Flori de tei pentru tatăl absent” este un roman autobiografic, în care autoarea, folosindu-se de uneltele figurilor de stil și ale dramatizării, și-a transformat amintirile dureroase ale copilăriei într-o poveste de viață întinsă pe 15 capitole și o scrisoare – concluzie, cu toate personajele nominalizate, mai puțin figura paternă, care este lăsată, parcă sugestiv, fără nume, fiind referit simplu: „tata”. Cu toate acestea, cartea nu are, în cele din urmă, un mesaj depresiv, ci se încheie cu speranță și încredere.

„Povestea este simplă. Această carte a început a fi un jurnal adresat fetiței mele, în care am început să-i povestesc viața mea, alegerile și încercările prin care am trecut, pentru ca mai apoi să se transforme în ceea ce este astăzi: un roman autobiografic în care am povestit pasaje din copilăria mea, din viața mea, anumite întâmplări mai dificile, care spun eu că m-au făcut să fiu omul care sunt astăzi”, a spus Oana Blaga.

Un semnal de alarmă asupra cicatricilor lăsate de violența în familie

„E o carte curajoasă, zic eu, și un gest curajos făcut din partea unei încă tinere care și-a transformat zilele mai întunecate ale copilăriei în zile mai luminoase pentru fetițele ei și pentru toți cei care știu să-și transforme viața, știu la un moment dat să o ia de la zero, dacă există un zero… eu nu cred că totuși există un zero. E mai mult decât o colaborare (cu autoarea, n.red.), pentru că noi mai avem câteva cărți similare cumva. Sigur, literatura nu este transcrierea vieții cuvânt cu cuvânt. De aceea o să găsiți în carte pasaje care țin mai degrabă de ficțiune, dar care întregesc cumva toată povestea de la care a pornit”, a spus Valentin Ajder, directorul Editurii Eikon, la care a fost publicată cartea.

„Volumul Oanei a apărut ca o replică, dar în același timp păstrând toate caracteristicile unui roman social și ale unui roman emotiv, să nu-i zic greoi, dar un roman care te apasă. După ce ai citit cartea, cu siguranță rămâi impregnat, nu poți să pleci. Nu e ca un roman de tip cancan, cu două lacrimi puse cumva în colțul cărții… E un roman bun! E un roman cu o frazare excelentă, eu mai mult la lucrul acesta mă uit. Nu mă interesează foarte mult personajele, dacă îmi place cum sună ceva, dacă are un melos plăcut, mă atrage. E un roman excelent”, a constatat poetul Andrei Bucur.

„Sunt multe cazuri (de probleme familiale, n.red.) despre care vorbim și despre care noi, ca asistență socială, ne ocupăm. Dar acum este vorba despre Oana. Mă gândesc că nu i-a fost ușor să scrie această a doua carte. Cred că i-au luat 25-26 de ani de curaj ca să poată să vorbească despre situația ei de viață. Și acest lucru trebuie să fie un exemplu pentru noi toți. Ea chiar este un exemplu pentru noi toți, extrapolând la tot felul de probleme pe care le avem în viață, poate cu părinții, poate unii cu soții și așa mai departe. Și este o voce care, iată, a avut acest curaj și pe această cale o felicit. Pot spune că avem de învățat de la ea!”, a spus Oana Pârvulescu, directoarea Direcției de Asistență Socială Arad, totodată prietenă a autoarei.

În prezidiu au mai fost și Florea Lucaci și Cristian Bocanvia, care au rostit la rândul lor cuvinte de laudă asupra scriiturii Oanei Blaga.

Autoarea a declarat că „e un vis frumos” să mai pună în viitor, pe hârtie, gândurile sale și în alte cărți.