USR și-a recunoscut imediat eșecul după alegerile din Duminica orbului. În rest, cam toate partidele s-au declarat mulțumite. Că sunt cu adevărat mulțumite sau doar mimează mulțumirea, este o altă discuție. PSD are toate motivele să fie cu adevărat mulțumit pentru că a luat, dacă nu chiar Oscarul, măcar o coroniță de premiant. Și-a jucat foarte bine cartea, meritul principal fiind, incontestabil, al lui Marcel Ciolacu.

Oricât o fi fost el „vâslașul lui Dragnea” sau „partenerul de vânătoare al lui Omar Hayssam, oricât de târziu și dubios și-o fi făcut studiile și oricât de neclară a rămas situația lui de „luptător” în memorabila revoluție din Buzăul natal, Marcel Ciolacu s-a dovedit un bun negociator și un abil strateg.

• Vâslaș pentru Liviu Dragnea și coleg de vânătoare cu Omar Hayssam. Cariera și controversele legate de premierul desemnat Marcel Ciolacu

Nu-i mai puțin adevărat că nici partenerii de negocieri, liberalii, nu mai sunt ce au fost cândva. Dar asta nu scade cu nimic din meritele lui Ciolacu, mai ales că el a fost nevoit să lupte și cu propriul partid până și-a consolidat puterea în PSD.

Ca să rămânem oarecum în zona premiilor de după alegeri, dacă coronița cu flori a luat-o PSD, lingura de lemn a primit-o, meritat, USR, cu câteva așchii pentru celelalte două partide cu care a format Alianța Dreapta Unită (ADU): PMP și Forța Dreptei a lui Orban. Despre unele dintre cauzele usturătorului eșec al USR am mai scris, dar fără a epuiza subiectul (vezi AICI).

De altfel, despre căderea USR s-a scris și comentat mult în aceste zile în toată presa și, cu siguranță, se va mai scrie. Demisia lui Cătălin Drulă nu a rezolvat problemele din partidul în care mulți români și-au investit speranțele. Îmi pare rău că trebuie să subliniez asta, dar demisia a părut un act de bravadă adolescentină de după eșec, nicidecum un act serios, de asumare a greșelilor pe care le-a comis în timpul mandatului său de președinte al USR.

Nu eșecul, ci greșelile trebuie să și le asume Cătălin Drulă și întreaga conducere USR.

Cauza, nu efectul, pentru că eșecul este efectul direct al greșelilor. Asumare conștientă, matură, responsabilă, urmată de regrupare și reconstruire. Cu Lasconi, Fritz sau cine-o fi, este doar treaba lor.

Totuși, în ce-o privește pe Elena Lasconi, am aștepta o clarificare a acelei ciudate probleme cu votul de la referendumul pentru familie. Un vot pe care, ciudat, și l-a asumat public deși, din câte a prezentat ulterior presa centrală, nu l-a dat, pentru că nici nu a fost prezentă la vot.

Fotografie postată de Elena Lasconi în anul 2019, pe instagram, în care nu se vede timbrul cu „votat” la referendum

Sursa: romanialibera.ro

Ca și mult mai euforicii lor colegi ce coaliție guvernamentală și alianță electorală, și liderii PNL au susținut că au ieșit victorioși. E drept, liberalii și-au concentrat discursul de după alegeri pe un fel de dextro-victorie, considerându-se, mai triufalist decât era cazul și cam rupt de realitate, cea mai importantă forță politică de dreapta din țară.

În primul rând, la noi nu mai există cam de multișor „dreaptă politică”. În al doilea rând, până și ideea că PNL ar fi un partid de dreapta este în afara realității. Forță nu mai este demult, iar acum nu este nici partid DE dreapta, ci DIN dreapta. Din dreapta PSD. De altfel, alăturarea de PSD este una dintre cauzele eșecului PNL la aceste alegeri.

Pentru că, să fim serioși, pentru PNL aceste alegeri au fost un eșec.

Nu putem ști cât ar fi rezistat coaliția PNL – USR în condițiile în care cel din urmă partener nu avea suficientă maturitate pentru a participa la guvernare. S-a văzut din ușurința cu care a rupt, practic, coaliția. Cu siguranță însă, asocierea PNL, după ruperea acestei coaliții, cu PSD a fost un prim pas spre cădere. A fost ocazia perfectă oferită activului, dar și simpatizanților de a se îndepărta și mai mult de liberali, după contra-performanțele de la guvernare.

Și, cel mai important, îndepărtarea s-a manifestat cel mai mult față de liberalii care dominau politica locală. Încrederea în liderii locali a scăzut tot mai mult, iar asta s-a văzut la vot.

În acest sens, Aradul este un exemplu elocvent. Vremea când Gheorghe Falcă (urmat apoi de Iustin Cionca) lansa ideea că Aradul este un județ liberal a trecut. Și cine știe când va mai reveni vremea aia.

Chiar în localitățile în care primarii liberali și-au recâștigat mandatele – fapt ce se datorează în principal invenției, nebrevetate în lumea civilizată, a alegerii primarilor și președinților de consilii județene într-un singur tur – rezultatele la votul politic, adică la consiliile locale sunt cel mult victorii anemice. În multe localități în care erau stăpânii absoluți erau liberali, primarii reconfirmați în Duminica orbului vor avea mari probleme pentru a forma o majoritate favorabilă.

Situație valabilă și la Consiliul local municipal, dar și la Consiliul județean.

Întrebarea este dacă vor învăța ceva din aceste alegeri liderii locali al PNL – de la „centru”, sincer, nu am așteptări. Ar avea de învățat chiar de la unii colegi de partid care, pentru că și-au văzut de treabă și au muncit cu adevărat în folosul comunității, au „defilat” la alegeri.

Un exemplu, Cristian Branc de la Seleuș. A avut atâtea realizări în comună încât contracandidatul său, de la PSD, ar fi obținut mai multe voturi dacă l-ar fi lăudat pe primar în loc să-l critice. Sigur, mai sunt și alte 3-4 exemple și-atât. Semn clar că nu mai ține cu discursuri, comunicate de presă și statistici făcute din pix prin biriuri. Semn că motivele criticilor apărute în spațiul public nu sunt „răutăți ale presei”, ci realități de care ar trebui să țină cont și domniile lor.

Să revenim la rolul PSD în decăderea electorală a PNL actual. Dincolo de intervenția președintelui Iohannis în viața PNL, o dată cu debarcarea lui Orban cu ajutorul lui Cîțu, iar mai apoi chiar și a lui Cîțu pentru a-i face loc „ostașului” dr. Ciucă, președintele a impus, practic, formarea coaliției. Avea domnia sa planuri, pentru a căror împlinire era nevoie de liniște în țară.

Cum pui „în scenă” un astfel de spectacol? Profitând de ambiția „actorilor”. Cîțu s-a vrut premier și nu putea fi decât ascultând de președinte. Și a fost. Doar că ambiția și graba au fost atât de mari încât nu a contat soarta partidului.

A ținut morțiș, după invenția lui Klaus Iohannis cu rotativa guvernamentală, ca PNL să dețină șefia guvernului de la început. PSD nu s-a opus, iar Cîțu a fost fericit crezând că PNL a ieșit învingător pentru că a obținut dreptul de a forma primul guvern al rotativei.

Bun, Cîțu a fost un om politic slab și n-a înțeles că PSD voia să conducă ei guvernul în anul dinaintea alegerilor. În plus, a avut interes să fie desemnat cât mai repede premier, ca să amâne debarcarea din fruntea PNL. Dar unde au fost „greii” liberali, căliți în lupte serioase cu PSD încă de pe vremea când era condus de Adrian Năstase? Cum de au căzut așa de ușor în capcana întinsă de Ciolacu?

Se pare că greii PNL nu mai sunt Blaga, Hava și cei din generația lor, ci tinerii lupi reprezentați de Rareș Bogdan și câteva doamne băgate la înaintare tot de președintele Iohannis. Or, acești lupi tineri nu sunt chiar așa de abili și, la fel de grav, sunt mai flămânzi și nerăbdători. Probabil nici nu știau că toate alegerile care au loc în Duminica orbului sunt câștigate de PSD.

Mai mult, se pare că greilor din trecut le-au fost arătate câteva „pisici moarte” dinspre serviciile subordonate președintelui țării, așa că s-au potolit înainte de a „rupe hamurile sau de a omorî caii” (Vasile Blaga).

În sfârșit, n-are rost s-o lungim. PSD a ajuns la sacul cu bani publici exact în perioada în care putea să facă ce a știut să facă cel mai bine când a guvernat: să facă pomeni electorale, chiar cu riscul de a bulversa economia și de a duce, pe termen lung, la scumpiri de prețuri și tarife, la noi taxe sau măriri de taxe existente, la scăderea puterii de cumpărare a populației.

Cam așa s-a scris unul dintre capitolele alegerilor comasate din Duminica orbului 2024, cîștigate de PSD cu ajutorul PNL.