Enola Day – Unde și de ce a dispărut Iosif din Scena Nașterii de lângă Primărie?

    de Lajos Notaros | 31 decembrie 2020, 8:38 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    8

    Având în vedere, ținând cont și luând în considerare că acest text apare în ultima zi a anului, nu avem ce face, ne supunem atmosferei obligatorii de Revelion.

    Încercăm, altfel spus, să facem haz de necaz.

    Necazuri avem cât nu putem număra și reține, cu hazul stăm mai rău. Nu știu dacă ați observat că până și umorul depinde de situația social-economică, de contextul internațional, să zicem așa.

    Acum, loviți de virus și de cei care încearcă să ne scape de el – vorbim înainte de toate de politicienii noștri pe care i-am ales noi cu mâna noastră – ne-a dispărut și umorul, acel proverbial umor românesc și nu numai. Mai precis am început să-l înlocuim cu bășcălia sau persiflarea vulgară, adică cu formele sale de la curul broaștei, ca să ne exprimăm în stilul despre care tocmai vorbim.

    Încercăm să eludăm în continuare  această capcană, mai ales pentru că, așa cum veți vedea, vorbim despre ceva care ține de povestea biblică, de sărbătoarea cea mare a creștinismului, de Crăciun și de sentimentele noastre de cele mai multe ori preconfecționate care se trezesc cu predilecție în această parte a anului.

    Acuma noi știm, de o vreme Aradului îi lipsesc cam multe.

    Îi lipsește industria, îi lipsește ștrandul, Cetatea, noroc cu UTA care mai păstrează ceva din boarea trecutului odios, dar totuși înălțător în comparație cu alții. Aradul și arădenii s-au descurcat și în cele mai vitrege timpuri și situații, eu, de exemplu, am primit trei zile de permisie în plus la concediul din armata făcută la Târgoviște – da, am stat la arest în unitatea în care peste 15 ani a fost executat Ceaușescu – după ce am acceptat să aduc pentru câțiva ofițeri, contra cost, normal, niște produse de la Ocica, o piață vestită pe atunci în toată țara, considerată antecamera capitalismului în România.

    Chiar dacă s-a trecut și pe aici la raționalizarea alimentelor, arădenii nu au intrat în panică, bișnița cu sârbii și cu ungurii, chiar și cu rudele nemților care mai trecea pe aici, le asigura un standard de viață și pe atunci mult peste media pe țară.

    Și ca să nu o mai lungesc, uite ce ne mai lipsește în aceste zile.

    O iau un pic explicativ, poate nu toată lumea e în clar cu obiceiul introdus și la noi în anii nouăzeci – până atunci nici nu putea fi vorba – de a recrea de Crăciun, de obicei în piața centrală a orașului, scena biblică a nașterii lui Isus, povestea cu ieslea din Betleem. Scena nașterii, ca să o numim simplu, are însă o istorie culturală veche, devenind, precum bradul împodobit, un element indispensabil al imaginarului occidental al Crăciunului.

    Reprezentarea cea mai populară cuprinde sfânta familie, adică pruncul, Maria și Iosif și cei trei magi sau crai de la răsărit care au venit să-l salute pe nou născut, oferind darurile lor, înainte de toate smirnă, tămâie și aur. Sunt compoziții și mai simple care înfățișează doar familia sau mai complexe cu păstorii, dar Iosif, soțul Mariei, este prezent în toate reprezentările.

    Și mai sunt și animalele care ilustrează locul umil al nașterii, vaci, capre, oi și neapărat un măgar, dar în cele mai complexe tablouri putem vedea și cămilele cu care magii sau craii, depinde de interpretare, au călătorit până la Betleem.

    La Arad însă Iosif lipsește din scenă. Alternativa ar fi că unul dintre regi a ieșit să facă pipi, rugându-l pe Iosif, săracu, să aibă grijă de cădelniță.

    Nu știm ce s-a întâmplat cu el, a fost lăsat afară din motive de economie sau „artiștii” au urmat anumite „direcțive” venite de sus cu privire la cine ar trebui de fapt să fie acolo personificându-l pe Iosif, de furat nu credem să fi fost furat, fiindcă poziția celor trei magi – vedeți foto – nu indică o asemenea posibilitate.

    Problema este mai gravă decât pare la prima.

    În fond este vorba aici de dogma creștină trecută cu vederea, asta ca să nu mai vorbim de impresia artistică.

    Situația ne-a fost semnalată de un tătic doritor să-i ilustreze copilului său povestea, trezindu-se lângă Primărie în absența materialului didactic adecvat. A trecut însă repede peste dezamăgire, explicându-i pruncului – al lui, nu cel sfânt – că poate cei care au instalat tabloul s-au gândit la un happening mai deosebit, unul din care se pot strânge și fonduri pentru oraș, la o adică.

    Iosif poate fi personificat de oricine contra cost. Ce zici de asta?, l-a întrebat dramatic pe copil.

    Intră omul între Fecioara Maria și magul sau craiul cu cădelnița, este imortalizat fotografic și uite așa rămâne cu o amintire frumoasă de Crăciun.

    Ba, mai mult, ca să îl convingă de tot pe copil, tăticul a inventat și o poveste cu primul arădean care se fotografiază ca Iosif în Scena Nașterii din Arad.

    Păi, îți dai seama, i-a zis foarte serios pruncului devenit foarte interesat, primul Iosif din Arad nu poate fi decât întâiul om al orașului.. 

    Bibi, l-a întrerupt copilul, dovedind cunoaștere și perspicacitate.

    Mai încet, i-a spus atunci tăticul. Poate se supără cineva…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. ”vorbim înainte de toate de politicienii noștri pe care i-am ales noi cu mâna noastră”
      Afirmația nu este chiar corectă. Noi nu am ales politicieni ci partide. Noi nu avem dreptul să alegem oameni ci doar niște ficțiuni juridice (partidele politice) și ca să nu fiu contrazis imediat aș adăuga că independenții sunt doar excepția care confirmă regula. Politicienii s-au ales ei între ei pe liste sau mai bine zis, la noi, i-a ”pus” Falcă și noi, abia după, i-am confirmat votând lista de partid, respectiv alegerea lui Falcă.
      Și pentru că noi nu putem să alegem dintre candidați ci suntem nevoiți să ne mulțumim cu confirmarea unor liste fabricate netransparent, în altă parte decât în jocul democratic, ei, aleșii, pentru a putea să beneficieze de privilegii necuvenite, au TOATĂ atenția îndreptată spre cel ce face listele și nu spre amărâtul de alegător, care în sistemul ăsta nici măcar nu contează.
      Pentru că șefii partidelor au nevoie de susținere, se vor înconjura de persoane de încredere care pentru a parveni le vor linge dosurile. În toată această mizerie care se cheamă politica din România nu există NIMENI care să fie motivat de satisfacerea interesului alegătorului și astfel încetul cu încetul se construiește un sistem politic de tip mafiot cu elemente de democrația mimată care înseamnă sărăcie, umilință, prostie, impostură, ineficiență, trădarea cetățeanului, vânzarea resurselor pe comision, sclavagism modern disimulat în mall-uri – simboluri ale bunăstării de tip occidental, lipsa de reguli, aplicarea de norme în mod discreționar și haotic etc.
      Cât timp se păstrează acest sistem electoral noi nu vom putea aspira la mai bine, mai mult, mai frumos, mai corect, mai decent – vom continua să fim victime ale unei clase politice nereprezentative.
      … de sărbători am încercat un ton civilizat …

      +3 voturi
      +1
      -1
    2. Pastrand proportia, eu cred ca Iosif e sus in birou la Bibi in audienta. Ca sa obtina o locuinta sociala unde Maria sa il poate creste pe al mic.Sau , dat fiind faptul ca mai nou neomarxistii sunt pe cai mari (si) in Arad , unul din aia care nu a jurat cu mana pe Biblie i-a dat delete la iosif , ca sa ii faca nacaz la intaiul neoprotestant al urbei , Prea Botoxatului Jita

      +2 voturi
      +1
      -1
    3. Vai, ca de obicei ma vad nevoit sa corectez… Scurt, ca timpul e scump.
      Intre lucrurile care lipsesc in Arad se poate numara si… cum sa o numesc oare? Variante:
      – lipsa culturii (crestine)?
      – lipsa de atentie (ca sa fiu ingaduitor)?
      – graba de a scrie ceva ca sa ne justificam statutul de… ziarist?
      – obsesiile din cauza carora nu dormim suficient noaptea?
      Ca sa fie limpede, am sa explic: din scena nu lipseste Iosif, ci unul dintre magi. Argumente; chiar daca i-au pus cadelnita (cu tamaie – „I-au adus aur, smirna si tamaie) in mana acelui personaj, el este Iosif, nu un mag. Asta fiindca magul trebuie, asemeni celorlalti doi, sa aiba o coroana pe cap (de aia sunt si numiti „trei CRAI” – dar asta presupune ceva mai mult decat atentie!)
      Ca sa incheiem cu umor comentariul (si anul), tot e bine ca n-ati confundat alte figuri din staul…

      +3 voturi
      +1
      -1
      • ”Alternativa ar fi că unul dintre regi a ieșit să facă pipi, rugându-l pe Iosif, săracu, să aibă grijă de cădelniță.” – citat din text. Astfel încât, ca să rămânem în tonul de Revelion, argumentația DVS se prăbușește precum zidurile Ierihonului. (Apropo, reprezentarea celor trei crai nu este neapărat cu coroană – asta pentru teologie și istorie – nu de alta, dar există o discuție dacă erau de fapt magi sau astrologi.)
        Vă urez pentru la anul mai mult umor și mai lăsați-o cu politica că vă duce pe drumuri greșite…

        +3 voturi
        +1
        -1
        • Se pare ca am reusit sa va irit suficient anul asta, asa ca acum suntem… chit 🙂
          Am sa gasesc o cale prin care sa va trimit o schita din care sa intelegeti (in sfarsit) ca n-am facut, nu fac și nu voi face in veci politica (spre deosebire de dvs). In schimb, gandesc, am opinii… Iar daca umorul meu nu rezoneaza la dvs, sa stiti ca poate fi si o problema de receptor, nu neaparat de emitator!
          La multi ani!
          P.S. N-a afirmat ca „neaparat cu coroana”, dar era un argument, de vreme ce ceilalti doi au coroana (inca o schita necesara)
          🙂

          +2 voturi
          +1
          -1
      • “Exemplul cel mai cunoscut este acela al magilor de la rasarit care au adus Pruncului Iisus aur, smirna si tamaie.Traditia tamaierii este foarte veche si-o intalnim atat in religiile orientale cat si la evrei. In practica ritualului din Vechiul Testament exista Altarul Tamaierii in care se ardea tamaie amestecata cu alte substante frumos mirositoare. ” Altarul lipseste cu desavirsire in cazul nostru si e greu de crezut ca evreii nu respectau traditia. Este greu de crezut ca timplarul Iosif avea in dotare o cadelnita. Ma rog, cel ce a conceput grupul o fi imbinat doi regi de la rasarit cu un mag de la rasarit, dar adevarul nu-l stim. Indiferent de teoria chibritului grupul consacrat e constituit din cinci adulti si un prunc. Al nostru are doar patru adulti si un prunc, ca atare orice comentariu e de prisos.

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    6 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.