Înainte de toate, de ce joi? Vorbesc de rubrică. De Enola Day. O revenire de fapt, cititorii noștri fideli poate își mai aduc aminte, așa a fost la început. Se va întâmpla și cu rubrica „Încetinitorul”, care va reveni pe luni, așa cum a fost de la început. E simplu, terminăm cum am început: în trombă!

Nu chiar ca și cei de la AUR, cei care duminica în loc să își lanseze candidații pentru alegeri, au plecat în provincie. Nu oriunde, ci unde era nevoie, adică în zonele sinistrate de inundații și alte efecte colaterale ale ciclonului Boris. Frumos, nimic de zis, dar ce era dacă terminau ce au început, adică lansarea candidaților pentru alegerile care bat la ușă.

Nu de altceva, doar pentru faptul că asta este cu candidații AUR: în afară de câțiva care se învârt pe acolo de o bună vreme, cum ar fi Mihail Neamțu, arădeanul nostru care a luat-o cam de mult pe arătură, nu prea știm cu cine, pe cine și pentru ce. Este drept, există o listă de peste șase sute de candidați, dar nu este publică și nu este la îndemâna oricui.

O listă în ordine alfabetică, chiar dacă cu Domnul Teo Parasca s-a făcut o greșeală de clasa a I-a. Având un nume mai puțin obișnuit, Teofil Parasca, cei de la AUR l-au trecut la ”t”, nu la „p”, așa cum era normal dacă tot au lucrat alfabetic. Ei, săracii, fără să întrebe, și-au zis că Parasca nu poate fi un nume, ci doar prenume. E drept, Teofil sună românește, în timp ce Parasca deloc. Dar pentru că în tot răul este și un bine, așa l-am găsit mai ușor pe listă pe concetățeanul nostru demn de contexte mult mai favorabile.

Și cu asta am atins o problemă sensibilă caracteristică tuturor formațiunilor politice care doresc să iasă din rând. Asta ca să nu le spunem direct extremiste.

Este problema cea mare în politică. Cea care se traduce în românește prin expresia: una zicem, alta facem. E un fenomen cam general, partidele, formațiunile politice putând fii caracterizate și prin distanța dintre ce zic și ce fac. Nu există, desigur, niciunul la care cele două se suprapun, dar sunt, totuși, mari diferențe. Cele mai serioase încearcă cel puțin să le apropie. Altele, în opoziție, dar nu politică, ci propagandistică, n-au treabă cu faptele, axându-se efectiv pe vorbe, adică demagogie și propagandă.

Nu este o întâmplare, de când e lumea se știe că omul ascultă cu mare plăcere ceea ce îi convine, ce ar dori să se realizeze ca lui să-i fie bine. Ceilalți contează aici mai puțin, cu atât mai mult cu cât ceilalți sunt definiți ca adversari, asta doar ca să nu le spunem, direct în față, dușmani. Iar omul de rând, cel mai puțin școlit în teorii și filozofii, este cu atât mai fericit cu cât i se promite, pe lângă binele său și răul celui perceput, ce perceput, prezentat în cuvinte mari și care sună bine din coadă, ca adversar sau chiar ca dușman.

Noi suntem salvatorii, toți ceilalți sunt dușmanii voștri, cel mult niște terchea-berchea care nu au nici un interes ca vouă să vă fie bine, cam asta e ideea pe care o promovează toate partidele aflate la margine și puse pe căpătuială.

În această ordine de idei, oare unde poate fi pus gestul șefului de partid Simion de a întrerupe adunarea de duminică de prezentare a candidaților în ideea ca toți cei prezenți să se ducă, imediat și pe loc, să ajute sinistrații din estul țării? Nu se putea termina adunarea, dacă tot au fost aduși mii de ”partizani” din țară? Nu se putea merge, bine, mersi, și după aceea la ajutat sinistrații?

Bineînțeles că se putea. Era vorba, eventual, doar de câteva ore. Fără să mai vorbim de organizare. Numai că așa sună mai bine din coadă, dă bine la…nu, nu le spunem pe numele pe care îi admonestează cei care astfel îi manipulează.

Cu alte cuvinte demagogie și propagandă pură. De așteptat, de altfel, așa cum am văzut în cele spuse nițel mai înainte.
Revenind la Arad, din lista neoficială și nepusă la dispoziția publicului – au acces la ea doar cei care intră pe app-ul AUR, cu intenția de a-i vota, desigur – am reușit să identificăm la sigur doi candidați arădeni: pe șeful local, Dan Artimon, și pe cel pomenit mai sus: Teofil Parasca. Doar zicem, pentru cei informați, că pe listă este și unul cu numele de Vasile Nagy. Putem doar spera că nu este același care a intrat în Parlament de pe lista AUR din Arad, după care a părăsit partidul. Să fie o simplă coincidență de nume?

Iar Domnul Artimon are o poză de profil pe FB alături de George Simion, în timp ce mai sus, peste toate, imaginea de profil susține că AUR a oprit campania electorală ca să îi ajute pe sinistrați.

Nu cred ca Domnul Artimon să nu își dea seama că tocmai în asta constă campania AUR.

Nu de alta, dar n-are cum să nu știe că nu tot ce strălucește este AUR…