După ce i-a întins covorul roșu în Alaska lui Putin, Donald Trump s-a gândit să se mai distreze nițel. Timp avea, Putin, împreună cu Năstase și Doamna Dăncilă, se afla în China, iar el n-a mai fost la o finală de tenis de zece ani.

Nu, nu în Alaska, teritoriu cumpărat de la ruși pe șapte milioane de dolari (puțin peste o sută de milioane la cursul actual) și prin intermediul lui George Pomuț, născut la doi pași de aici, la Jula, general și ambasador al SUA în Sankt-Petersburg.

Însă astea sunt povești vechi de care Donald sigur nu a auzit, din moment ce, interesat mai mult de imobiliare și alte sporturi, istoria pentru el este un teritoriu fără valoare. Da, e vorba de valoare și preț și aici, ca în orice în care se bagă președintele Donald Trump.

Cert este că, supărat pe moment pe Putin și chinezi, s-a dus la finala Open-ului american.

Bineînțeles, nu oricum, ci așa cum se așteaptă de la un afacerist american care nu mai face diferența dintre președinte ales și dictator impus. A sosit cu o oră înainte, înconjurat de gardieni și poliție, lăsându-i pe cei care stăteau la coadă la intrarea în arena Arthur Ashe – vă mai amintiți de el, era unul dintre adversarii de bază ai lui Năstase (nu Adrian, Ilie) – cu ochii în soare. Au stat ăia cât au stat, meciul a început cu o întârziere serioasă și tot nu au reușit să intre toți la timp.

L-au aplaudat sporadic, totuși, pe Donald, mai ales la imn, dar huiduielile erau parcă mai intense. Nicio problemă, Donald, ca toți oligarhii, se simte mai bine în huiduieli decât în aplauze. Plus că, la sfârșitul meciului dintre spaniol și neamțul italian, era cam morcovit. El a ținut cu Sinner, nu cu Alcaraz. Se înțelege, normal, după tată și Donald e de origine nemțească. Plus că, la fel cu Sinner, amu trăiește într-o altă țară și luptă pentru aceasta, nu pentru cea de origine. Ce să-i faci, așa-i în tenis.

După atâtea supărări trebuiau să vină și ceva satisfacții. Nemaivorbind de faptul că „dujmanii” mereu scot la iveală câte ceva cu Epstein. Da, amicul cela mort în celulă. Poveste veche cu minorii agresați sexuali și alte cele. Acum, cică, au găsit un cec semnat de Donald pentru o fătucă. În fine, așa sunt „dujmanii”, nu se lasă până nu sunt puși cu toții cu botul pe labe.

Așa că cei de la West Point trebuie felicitați pentru că au refuzat să îl premieze pe Tom Hanks. Îl știți și pe ăsta. Poate mai bine cu numele de Forrest Gump. Un nenorocit acolo, un woke cu mai multe Oscaruri. Dar asta nu schimbă treaba că face mișto de președintele în exercițiu al Statelor Unite. Cum să-l premieze tocmai la West Point, Academia Militară care depinde de banii care vin de la Donald.

Că mai nou – omul învață până moare -, trebuie să le fie clar americanilor: nimic nu se întâmplă fără Donald. Banii se duc unde zice el și sunt luați tot așa. Cât și cum zice el. În fond, dacă e vorba până acolo, cam asta este satisfacția cea mare pentru un agent imobiliar ajuns agent peste o țară întreagă. Să vină banii: dolari sau bitcoin, contează mai puțin.

Da, stimații mei cititori, toate astea și multe altele se întâmplă în America zilelor noastre, nu aiurea. Nu la Moscova, nu la Beijing și cu atât mai puțin la Phenian. Poate tocmai de aceea a fost nervos Donald, văzându-i pe toți de acolo la paradă la Beijing. Vă dați seama cum se ducea și el dacă i se aranjau șustele ca lumea. Ce Adrian, ce Viorica, dar cu Donald ce aveți?

Vorbim de America, de țara numită SUA, un simbol al libertății și al democrației până nu de mult. Vorbim de țara care a salvat de două ori Europa de amenințarea dictaturilor fundamentaliste, fie că erau doar naționaliste, fie naziste sau comuniste. Nu știu cum sunt alții, dar pentru mine America lui Trump este o caricatură jalnică, dar dincolo de asta este și un semn rău pentru toți care cred în libertate și democrație și, mai presus de toate, cred în domnia legii

Acum zece ani nici nu putea fi imaginată o astfel de situație. Ca Europa democratică să nu fie susținută de SUA atunci când ordinea de drept și democrația sunt în pericol la ea acasă. Pentru că, dincolo de analizele cu priză la public, dar lipsite de responsabilitate, despre asta este vorba. Amenințată de eterna oligarhie estică și care, mai nou, a luat chipul Rusiei putiniste, Uniunea Europeană, o construcție pe ideea înlocuirii Europei Occidentale cu ceva mai larg și puternic, pare să rămână singură. Noroc cu încă câteva țări născute în epoca colonialismului britanic – Canada, Australia – care nu s-au lăsat amețite de jocul la ofsaid al lui Donald Trump.

Încercând să sintetizez, realizez că este aproape imposibil. Lumea, copleșită de noile tehnici digitale – care, dincolo de cele bune, au o putere nemaivăzută de a împrăștia propagandă și povești pentru copii – pare înmărmurită în fața noii evoluții. De parcă nu-i vine să creadă.

Și într-adevăr. Într-o lume normală, un narcisist incult și ahtiat doar după bani și distracții ieftine nu ar fi avut cum să ajungă președinte în prima putere democratică, dar și militară, a lumii.

Văzută de aici, de departe, dintr-o țară în care umorul este poate mai important decât pâinea cea de toate zilele, situația pare de râs, este comică. La ei, acolo în America, poate doar incomodă și enervantă, ca o dramă prost scrisă.

La modul general însă, văzută din perspectiva viitorului, poate fi o tragedie…

Citește și:

Ministrul Apărării anunță cum va cheltui România cei 16,7 miliarde de euro din programul SAFE: „Nu merg doar în armată”