Enola Day: Scheletele din dulapul politicii naționale și locale

    de Lajos Notaros | 6 februarie 2020, 9:14 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    15

    Nu e o imagine forțată sau  deplasată, la Arad cel puțin se recurge și la cei trecuți în neființă atunci când lupta pentru putere ajunge la paroxism.

    Iar acum chiar a ajuns, atât pe plan național cât și pe cel local de aici, din Arad.

    În timp ce la PSD pe plan național lucrurile s-au mai clarificat, aseară Ciolacu discuta cu Ponta, Tăriceanu și Meleșcanu, la noi soarta filialei se va decide vineri, atunci când se va vedea dacă Căprar va reuși să păstreze organizația arădeană sau va trebui să o „transfere” lui Mihai Fifor.

    L-am cunoscut destul de bine pe Cristi Videscu, cel a cărui moarte a devenit subiect de discuție în lupta intestină din PSD Arad. Atât cât a permis diferența de vârstă dintre noi. Era un tânăr ambițios și deștept, exact atât cât să nu accepte orice pentru o victorie efemeră. Sunt absolut sigur că nu ar fi recurs la asemenea argumente nici dacă era convins că are dreptate sau dacă era în joc ceva mult mai important decât o poziție vremelnică într-un partid.

    De altfel lupta din PSD Arad ar fi chiar normală, în fond ce să facă politicienii decât „dă-i și luptă”, dacă n-ar fi atât de jalnice mijloacele folosite de unii în această luptă. Văzându-i cu ce argumente vin, făcând trimitere la originea unora și altora, aidoma unor comentatori de pe FB pomeniți de Umberto Eco (legiuni de imbecili formați din idioții satelor) te miri că cineva care nu este în categoria menționată între paranteze îi mai bagă în seamă atunci când votează.

    Te miri și nu te prea miri.

    Fiindcă unde dai și unde crapă, întorci privirea și dai de opoziție, mă rog e un fel de a zice, fiindcă la Arad de când îi lumea opoziția este formată de PSD și alții mai mărunți ca ei.

    Așa că la Arad dai de PNL, adică partidul liberal condus de un lider care se crede și se dă providențial.

    Pentru că tot vineri vor fi anunțați și candidații locali ai PNL-ului condus cu mână forte de la Bruxelles, via Geani,  de către Gheorghe Falcă.

    În ciuda scandalului sondajului falsificat, în ciuda nemulțumirii unora, în frunte cu Călin Bibarț, șeful este de neclintit: Orban este ocupat cu criza de la vârf, trebuie să se ocupe de formarea celui de al doilea guvern al său și care trebuie să nu fie validat încă de două ori, așa că organizația din Arad nu se va lua după recomandările de la centru – Orban a cerut amânarea lansării candidaților de la Arad -, de fapt va face frondă, fiindcă cităm din ultima declarație al liderului arădean de la Bruxelles: „Curajul e o calitate esențială pentru oricine dorește să facă politică. Dacă îți lipsește, e mai bine să stai deoparte. Dacă nu crezi în schimbare și nu ai curajul să o produci, rezultatele ca om politic vor fi mediocre.”

    Tradus pe înțelesul tuturor; tartorele la Arad în continuare se numește Falcă, Orban să-și vadă de treaba lui cu guvernul, nu de alta, dar încă nimic nu este sigur, s-ar putea ca acele vestite calcule și planuri, A și B, pe care le-a clocit împreună cu Johannis, să nu funcționeze niciunul, aducându-l pe Ludovic Orban în situația să-și caute din nou serviciu pe nu se știe unde.

    Dacă stăm să socotim, mișcarea lui Falcă este deosebit de îndrăzneață, dacă nu ar fi lipsită de responsabilitate și de bun simț. Capacitatea de a prevedea ce urmează este una dintre marile calități ale unui politician. Mai ales dacă este în favoarea alegătorilor săi, a comunității pe care în mod normal ar trebui să o servească. Dacă însă este pusă doar în interesul său strict personal sau al clicii de care se servește, ea devine viclenie de joasă speță, calcul condamnabil și de neiertat.

    Atunci când devine clar pentru toată lumea că sondajul comandat de la centru a fost „lucrat” la Arad în favoarea candidatului ‘Kagemușha” (sosie înseamnă, nu mai căutați) al lui Gheorghe Falcă, acesta, în loc să facă pasul în spate și să își ceară scuze de la alegătorii pe care încearcă să îi înșele astfel, trece la atac, se folosește de arma celui care nu mai are nimic de pierdut.

    Nici în fața conducerii centrale ale partidului său, nici în fața alegătorilor care l-au ținut 15 ani primar al Aradului, după care l-au trimis la Bruxelles.

    Revenind la căderea dinainte anunțată a guvernului Orban și formarea într-o zi a celui de al doilea guvern Orban, ne mirăm și nu prea de câte ni se întâmplă la Arad, orașul în care șuhaida nu mai este specialitatea locală.

    Uitându-ne la luptele din vârf realizăm că ceea ce ne lipsește cel mai mult este de fapt Caragiale și nu încă vreun alt politician care dă din gură și bagă banii pe șest în conturile sale ascunse.

    Cu toate acestea nu se poate să nu-l remarcăm pe premierul demis și care așteaptă cu calm și lejer să nu fie validat încă de două ori în termen de 60 de zile pentru ca președintele să poată dizolva parlamentul.

    Este aproape sigur că nu vom avea alegeri locale în două tururi, dar nu la fel de sigur că nu vom avea alegeri parlamentare anticipate cel mai târziu în iunie, odată cu cele locale sau poate chiar mai repede.

    Cel puțin până acum, Ludovic Orban pare să stăpânească situația și să joace în continuare un joc la cacialma care de când îl joacă i-a ieșit de fiecare dată, astfel încât la ora actuală pare singurul politician de pe scenă care a reușit să iasă din distribuția lui Caragiale, chiar dacă cuvântarea sa de ieri din Parlament, în căutarea scrisorii pierdute, încă era tributară marilor modele.

    Apropo, n-a găsit nimeni o scrisoare?

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. ”El lider maximo” isi permite sa joace tare si pana la capat, ca n-o sa cada capul lui. Sergiu nu-si da seama ca e cel sacrificat, un fel de ”carne de tun”, folosit fara jena si de boss si de iubi. Chestia e ca atunci când se va trage linie singura consolare pentru ei va fi sa recurga… tot la o linie (mă rog, se zice ”liniuta”). Si ar mai fi multe de spus… si nu zvonuri sau presupuneri 🙂 Toate la vremea potrivita!

      +1 voturi
      +1
      -1
    2. Va straduiti mult prea tare sa puneti in carca unui ins pe nume Bilcea, un verdict de fals la tableta, de parca ati sti voi “de la servicii sau de la firma care face sondajul” ca asa s-a intamplat sau ca rezultatul sondajului se stie dinainte si ca este in favoarea preferatului care va plateste articolele, si se vede de la o posta asta, nu trebuie sa va straduiti sa negati. va implicati destul de vizibil in asa zisa lupta interna, cu, chipurile, interes 0, dar tenta articolellor de 2 luni incoace este mai mult decat clara incercand sa acreditati ca PNL face o greseala cu candidatul Bilcea, ce oropsit e candidatul neanuntat si exprimat Bibart, desi e clar ca nu-i aveti la pateu pe astia a lui Falca insa le doriti de fapt binele. Prosteala asta tine la aia slabi de intelect, insa nu la cei care mai citesc si printre randuri.
      Oare de ce s-ar pozitiona un ziar “de partea cuiva” chiar si nedeclarat, dar se pozitioneaza clar impotriva altcuiva vizibil si fatis, fara un interes personal? e mai mult decat limpede, la fel cum articolele de “asa zis rau” la adresa lui Bibart se vad de la o posta ca sunt pentru notorietate, neatingandu-l in vreun fel la imagina. Este mai mult decat clar un interes direct in a sustine pe cineva la Primarie, ca apoi sa avem niste beneficii, si nu mai intru in detalii ca este limpede, dar, fiecare si le stie pe ale sale.
      Ciudat e ca la PSD, sau la USR care apropo, a cotizat in campanie si el si probabil s-a abonat si pentru locale la reclama tot la voi, nu va intereseaza si nu va pozitionati, lucru care arata clar ca stiti cine are sanse reale de castig, iar ceilalti nu prezinta interes din acest punct de vedere. E limpede pentru voi ca cel care e sustinut de PNL va castiga primaria si atunci sa fie cel care ne convine “noua” iar din ce se observa e Bibart, oare de ce? Good question!
      Stiu ca acest coment n-are sanse sa [vada lumina publica, insa in primul rand e pentru voi, special arad, dar ar fi interesant sa fie citit si de cei care va citesc articolele. have a nice day

      --4 voturi
      +1
      -1
      • Nu va suparati dare e ceva ce nu prea se potriveste in concluzia pe care o trageti. Faptul ca vi se pare ca se trage doar in candidatul Bilcea se poate datora si faptului ca este total nepotrivit (si nedorit – oare de ce?) de majoritatea aradenilor (nu era necesar neaparat sondaj, stiu bine cei din varful PNL, dar lor le trebuie o papusa manevrabila, nu un „capos” precum Bibart). Apoi, e mai greu sa distrugi imaginea lui Bibi cata vreme el este suficient de simplu si lipsit de aroganta lui Falca, de tupeul Geaninei si de aerul insipid si incolor al candidatului lor preferat.
        Spre deosebire de dvs. eu nu am un preferat anume dintre cei mentionati, dar am (poate tocmai de aia) suficient obiectivism ca sa vad situatia reala si nu prin oglinda deformata de afinitati, servituti sau obligatii ideologice.

        +2 voturi
        +1
        -1
    3. neființă E: ne- + ființă] 1 Inexistență. 2 Stare a ceea ce nu există Si: nimic (22), nonexistență , (îvr) nedereasă , nefapt. 3 (Pex) Neant. 4 (Înv) Absență dintr-un loc, dintr-un post etc. (DEX)

      A trece» inseamna miscarea de tranzitie dintr-un mediu in altul, de la o stare la alta, de la un mod de existenta la alt mod de existenta. Or, in cazul de fata, verbul nu are si nu poate avea obiect, de vreme ce nefiinta e negarea oricarui mediu, a oricarei stari, e negarea oricarui mod de existenta si a existentei insasi. In nefiinta nu se poate trece, pentru ca nu ai unde, cum si in ce, ea definindu-se pe sine ca non-existenta, ca neant. Neantul insa nu e ceva in sine, ci un simplu concept cu care se opereaza in filosofie, asa cum in matematici se opereaza cu numarul negativ. Agramatismul expresiei e pe masura celui ce a născocit-o.
      Cuvintele de mai sus sunt din DEX și în al doilea paragraf aparțin unui filozof și scriitor român.
      “Unii confrati din mass-media, adica din presa, radio si televiziune, inca mai pastreaza una din sechelele limbajului de lemn al erei ateo-comuniste”.
      Cine se aștepta de la un profesor universitar sa o dea în bară, asta e, nimeni nu e perfect, dar putem învața, omul cât trăiește învață, asta dacă nu e opac! Cred că ați înțeles ce înseamnă
      ” neființă” și “a trece”!

      --3 voturi
      +1
      -1
    4. INCULTURA CIVICA NASTE MONSTRII

      Intr-o tara in care exista un minim de reciprocitate intre institutii si cetateni, in care este recunoscut institutional dreptul de a alege liber ca fiind premiza minimala prin care se creeaza (e adevarat imperfect) o relatie intre interesul tuturor si compunerea organelor de conducere,prin mecanismul de mandatare = de alegere de vot, nu am avea candidati impusi ci selectati dupa un set de criterii competitive transparente.
      Problema este la nivel de desemnare a candidatilor si nu de votare a lor de catre electorat. Ex: la PNL Arad, desi majoritatea membrilor vor sa candideze Bibi si nu Bilcea, conducerea partidului anuleaza criteriul minimal de desemnare a candidatului prin sondaje de opinie si IMPUNE un candidat necompetitiv. Vedem astfel ca partidele politice, majoritatea, nu sunt structuri asociative ale membrilor ci structuri deturnate, manipulate, oculte de asigurare a intereselor conducerii, doar a conducerii, intr-un dispret major, structural fata de membrii majoritari (care au rol de justificare, de mimare a democratiei, de iepurasi).
      Intr-o tara civilizata alegerile contin 2 etape. Prima etapa inseamna o competitie in interiorul partidului pentru desemnarea candidatului. A doua etapa inseamna o competitie intre candidatii partidelor.
      In Arad (valabil si la nivel national) prima etapa lipseste, este inlocuita cu discretia, arbitrariul, interesul de gasca sau personal a conducerii partidului – dincolo de optiunile fraierilor, a pulimii, a alegatorilor.
      In a doua etapa alegatorii, pulimea, fraierii trebuie sa aleaga, nu optiuni dezirabile, ci optiuni indezirabile – rezultatul vointei conducerilor partidelor.
      Astfel sistemul democratic romanesc este fals. Dreptul de alege este inlocuit cu un drept maltratat, deformat, respectiv cu dreptul de a confirma, sustine, credita vointa subiectiva, discretionara a conducerii.
      In felul acesta a fost inlocuit, in Romania, prin mecanismul votului pe liste blocate de partid, dreptul de a alege cu un drept partial, ciuntit, de a confirma alegerile unei elite (sistem plutocratic, nu democratic).
      Acest sistem de vot pe liste blocate daca ar fi putin modificat de un sistem pe liste deschise in care alegatorul sa aiba posibilitatea de a selecta dintre candidatii unui partid pe acela care i se pare cel mai reprezentativ, ar determina o serie de mutatii pozitive pentru cetatean si cetate:
      – combinatiile smecherilor din conducerile partidelor ar fi anulate sau macar diminuate (daca din lista PNL ati putea alege intre Bibart si Bilcea si rezultatul ar fi ca Bibart este preferat, s-ar schimba totul: Falca si-ar pierde influenta nefasta, Bibart ar fi fost – din maturitate minimala – desemnat ca candidat al PNL, ordinea voturilor obtinute pentru fiecare din lista ar determina o ordonare a autoritatii in interiorul partidului – in conformitate cu vointa electoratului si nu cu interesele oculte ale lui Falca)… La final, politicianul se va transforma din persoana cea mai agreata lui Falca cu persoana cu cea mai mare sustinere la electorat.
      S-ar naste ceea ce se cheama responsabilitate fiindca nu poti sa te mai ascunzi in spatele unei liste stabilite arbitrar ci va trebui sa oferi alegatorului motive sa te voteze – alegatorul fiind liber sa nu te voteze chiar in cadrul aceluiasi partid.
      Multa coruptie ar disparea si multi oameni competitivi si competenti ar avea o sansa …
      Va creste in termen scurt (1-2 mandate) calitatea alesilor, interesul real spre o buna administrare a resurselor publice si o intoarcere proportionala si reciproca a resurselor catre alegator – adica exact ceea ce-si doresc TOTI oamenii.

      +3 voturi
      +1
      -1
      • Un comentariu cum își dorește orice scriitor de analize și comentarii la rândul lor.
        Observ doar atât că defecțiunile sau corupția sistemului electoral, deci al democrației românești, se încadrează, din păcate, într-un trend general și nu doar în Estul Europei. Francis Fukuyama, cel care și-a făcut un nume planetar la începutul anilor 90, vestind victoria finală a liberalismului și sfârșitul istoriei, mai nou are mari probleme. În loc să se termine, istoria o ia de la capăt.

        +1 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    4 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.