În 1995, împreună cu Ovidiu Balint, am realizat la Intersat TV prima emisiune în direct și cu telefoane în studiou cu un homosexual.

Probabil o premieră mondială, dar sigur una națională.

Tânărul făcuse pușcărie pentru orientarea sa sexuală, eram imediat după decriminalizarea homosexualitătii, reacția telespectatorilor a fost de-a dreptul înălțătoare.

Mai ales femeile au fost foarte înțelegătoare și compătimitoare, una dintre ele, aflând că tânărul nu se mai poate reîntoarce la familie, fiind repudiat de aceștia din cauza homosexualității sale declarate, s-a oferit să-l înfieze, să-i fie adică mamă în locul celei naturale, s-o înlocuiască pe cea care l-a adus pe lume cu sexualitatea lui cu tot.

Decriminalizarea homosexualitătii s-a întâmplat chiar și în cele mai progresive țări abia în a doua jumătate a secolului XX, urmare a revoltei tinerilor din anii șaizeci-șaptezeci și ca rezultat al decriminalizării sexului în general.

Pentru că, nu prea ține să mai fim ipocriți, sexul, și în Europa, în tot Evul Mediu creștin, până aproape de secolul al XIX-lea, a fost criminalizat, mai ales pentru femeie, adulterul fiind pedepsit la început – și în unele culturi fundamentaliste până astăzi – cu moartea.

Să ne înțelegem: a femeii, niciodată a bărbatului!

De aceea a fost atât de înălțătoare reacția arădenilor, cel puțin a telespectatorilor NB Show – așa se numea emisiunea – în fața primului homosexual român care a acceptat să apară la televizor și să vorbească deschis despre viata sa, despre problemele sale.

Intrând în problemă: un referendum care mai nou nici nu își recunoaște scopul, dar care, hai să nu ne ascundem după ușă, urmărește interzicerea căsătoriei între homosexuali, este, foarte reținut spus, o contradicție în termeni într-o democrație care își asumă ocrotirea și promovarea drepturilor cetățenilor săi.

În democrații, referendumuri se fac pentru lărgirea drepturilor, nu pentru îngrădirea lor.

De altfel, nu România este prima țară din UE care ține să introducă interdicția căsătoriei homosexuale în Constituție, Polonia, Ungaria, Slovacia și Bulgaria luându-ne înainte, chiar dacă au făcut-o fără prea multă gesticulație, respectiv fără să recurgă la vreun referendum.

Precum se observă, sunt toate foste țări socialiste și care manifestă în ultima vreme puternice accente naționaliste, antiunioniste.

Strict vorbind, este îndoielnic dacă chestiunea supusă – oarecum rușinat și mai în avangarda unor alte inițiative de modificare a Constituției și mai rușinoase – referendumului ar fi o chestiune de interes național, demnă de modificarea Constituției.

Este chiar grotesc să organizezi o consultare, cheltuind o sumă enormă (în jur de 170 de milioane), numai pentru a schimba în fond un termen interpretabil – SOȚI – cu formula bărbat și femeie, de teama ca soții, în ciuda tradiției milenare cu mici excepții, nu-i așa, să aibă același sex.

Nemaivorbind de faptul că interzicând astfel căsătoria homosexuală, nu mai respecți o altă prevedere din Constituție prin care se spune la Art. 26.1: Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.

Este evident că din moment ce stabilești diferențe dintre oameni pe baza practicilor lor sexuale,  viața intimă și privată nu mai poate fi ocrotită, respectată cu atât mai puțin, autorii legii de revizuire scăpând din vedere acest aspect pe care trebuiau să-l propună de asemenea reviziurii în sensul că din acest moment autoritățile publice române nu mai respectă decât familia formată din bărbat și femeie, viața intimă și privată fiind reglementată, controlată și aprobată astfel de stat.

Există un segment cu pretenții intelectuale și culturale care susține ideea acestui referendum argumentând, iar prin asta devoalând temerea care se află în spatele inițiativei, că ei nu au absolut nimic împotriva homosexualilor, dar nu acceptă întinarea ideii nobile a familiei (creștine în paranteză, că niciodată nu se știe), acceptând reglementarea unui contract sau parteneriat civil al cuplului homosexual care să includă toate drepturile ce decurg dintr-o conviețuire familială, minus dreptul de a avea copii, adică ca homosexualii aflați în parteneriat de acest fel, diferit de familia tradițională, dar totuși ca o familie, să nu aibă dreptul de a adopta copii.

Problema nu e să decidem dacă ne plac homosexualii sau nu, este una mult mai simplă: să decidem dacă trăim în secolul XXI, membri în UE, într-un stat democratic de drept sau ne apucăm să „reconstituim feudalismul în capitalism prin mijloace socialiste”.

Dacă ne convine ultima variantă, nicio problemă, mergem la vot și punem cu hotărâre ștampila pe DA! Pentru ultima oară dacă ne iese!

Se poate desigur vota și NU, atunci însă acceptăm capcana care ne-a fost întinsă nouă celor care doresc să trăiască într-un stat modern de secol XXI: prin prezență validăm gestul care ne conduce înapoi în Evul Mediu.

La ce să te astepti la altceva dacă, așa cum se vede mai sus, devine posibil ca într-un stat care se declară laic, membră UE, un grup să impună prin manipularea credincioșilor o prevedere constituțională cu care n-are nicio treabă: căsătoria religioasă fiind de peste un secol un act de ceremonie, fără nicio urmare legală, forma recunoscută de stat fiind cea din fața ofițerului stării civile…

Dar marea cacialma se dezvăluie atunci când conștientizăm că precedentul judiciar – un principiu de drept roman pe care se clădește dreptul anglo-saxon, dar este în vigoare și la noi – exclude pur și simplu posibilitatea ca după un secol jumătate de constituționalitate românească un ofiter al stării civile să căsătorească doi bărbați sau două femei, după ce până acum prin soți s-a înțeles exclusiv bărbat-femeie.

Pentru liniștea tuturor: pentru ca în România – ca în orice țară, de altfel – căsătoria gay să devină legală, e nevoie de o lege care o reglementează. Și desigur de revizuirea Constituției, de care ar fi fost nevoie și fără referendum.

Te întrebi atunci, pentru ce toate astea?

Simplu, simplu de tot: prostie și manipulare!

Alegeți ordinea care vă convine și care vă bine dispune…

https://www.youtube.com/watch?v=EhbxI5eVnM4

PS: Formula din titlu, fără referendum, este împrumutată, nu este a autorului.