Of course, ca să începem adecvat, nu doar cele pomenite în titlu explică victoria covârșitoare a lui Donald Trump în alegerile de marți din Statele Unite. Folosesc termenul covârșitor, având în vedere că republicanii cocoțați pe renumele, ca să nu spun faima lui Donald, câștigă majoritatea atât în Senat, unde nu o aveau, cât și în Camera Reprezentanților, House-ul, cum spun americanii, acolo unde democrații se aflau într-o minoritate minimală.

Dacă e să analizăm acum rezultatele încă în configurare, e bine să pornim de la trendul început de o bună bucată de vreme, unul mondial, de revenire a dreptei, inclusiv a celei cu nuanțe extremiste. Ajunge să ne gândim la cei care l-au felicitat printre primii pe Donald Trump, printre care se distinge amicul nostru din vecini, Viktor Orbán. Bineînțeles, diplomația este una, bucuria sinceră cu totul alta, încet-încet toți șefii de state îl vor felicita pe Trump, în fond e vorba de cel care va fi omul numărul unu al celei mai mari puteri în următorii patru ani.

Pomenind de revenirea dreptei politice pe plan mondial, ilustrăm ideea cu „subtilitățile” împărtășite de un nou senator republican, cel care exultând la vederea rezultatelor, a spus că politica trebuie să se ocupe de afaceri înainte de toate și să aibă grijă ca să nu meargă în SUA cei neinvitați. Altfel spus, omul lui Trump, exprimând o idee cu care șeful său ar fi perfect de acord, pune înaintea administrației democratice grija pentru afaceri, nemaivorbind de aruncarea la gunoi a principiului care a stat la baza formării „celei mai libere țări din lume”: imigrația.

Ajunși aici, dăm pe nepusă masă de Elon Musk.

Poate nu toată lumea știe că Musk a stat ilegal în SUA o vreme. Născut în Africa de Sud, devenind cetățean canadian, s-a apucat de business în SUA pe baza unei vize studențești expirate încă în 1995, devenind cetățean american abia în 2002. Fiind unul dintre cei mai bogați oameni ai lumii, Musk s-a pus în slujba lui Trump, devenind cel mai important susținător financiar al campaniei acestuia. În fond, e vorba de afaceri, nu-i așa? Chiar dacă Trump nu mai stă atât de bine, Musk are de unde. Chiar dacă Tesla nu mai merge ca la început, Twitterul rebotezat X – Musk are o fixație pentru X, având și un copil cu acest nume – însă are un avantaj mare: dincolo de bani, oferă posibilitatea unei reclame gratuite pentru cei care apelează la Musk și îi oferă perspectivă.

V-am spus toate acestea în ideea că fără Musk (în paranteză Balsonaro) nu cred că s-ar fi produs acest cutremur politic, cel care a câștigat alegerile din SUA fiind mai degrabă Elon Musk decât Donald Trump. Iar Musk are toate avantajele pe care Trump nu le mai posedă: este tânăr, are 53 de ani, și are viitorul în față. Banii se lipesc de el, iar începând de acum are și un context politic la dispoziție. Să nu ne mirăm dacă într-un viitor nu foarte îndepărtat, îl vom vedea pe Elon Musk în prima linie a politicii. La președinție încă nu poate candida, este acolo o prevedere care condiționează candidatura de faptul să fii născut în SUA, dar, așa cum am văzut, dacă ai bani mulți totul devine posibil. Și ce dacă se va schimba și aceea prevedere la un moment dat? Poate chiar în timpul președinției amicului Donald.

Nu exagerez. Musk a băgat milioane în Trump, a petrecut noaptea alegerii împreună cu acesta și cu tânărul Balsonaro la Palm Beach, l-a și sfătuit să își revendice victoria din timp, cu mult înainte ca lucrurile să devină perfect clare, așa cum a și făcut de fapt acum patru ani, numai că atunci nu i-a mers.

Bineînțeles, toate acestea pe greșelile în lanț ale democraților.

Dacă vă mai aduceți aminte, acum nici un an era vorba că Biden va candida din nou. Până la urmă a fost convins să-și vadă de vârstă – e cu patru ani mai bătrân decât Trump, altfel spus Donald are acum exact vârsta lui Biden atunci când și-a început mandatul – și să renunțe în favoarea Kamalei Harris.

Cam târziu însă, Kamala stând până atunci mai mult în umbră, fără să își creeze o imagine puternică, nemaivorbind de faptul că aducea ceva neverificat până atunci în politica americană: cum e să fii și femeie, și de culoare în cursa pentru Președinție?

Ei, acum s-a văzut, nu e bine deloc, nici măcar în America.

Și problema nu este că a pierdut Kamala, era aproape o minune să câștige, ci faptul menționat mai înainte: că cei care au câștigat, Donald fiind doar peștișorul de aur din borcanul lor, nu prea mai sunt interesați de democrație, egalitate și fraternitate, noțiuni pe care s-a clădit SUA și care se găsesc la tot pasul pe monumentele răsfirate în toată țara, ci de afaceri și de câștig. Și pentru că așa e în business: concurența trebuie oprită și dacă se poate eliminată. Altfel spus, să vedem ce va face America în continuare: doar business sau se mai gândește și la trecutul ei glorios.

În concluzie: viitorul nu arată deloc bine. Noroc cu înțelepții care ne-au spus de mult și ne spun mereu: nu disperați, după rău poate veni și mai rău…

PS: Și o glumă searbădă la sfârșit, mai mult pentru poza finală: Kamala are și o soră mai mică cu doi ani, o cheamă Maya, Maia pe românește…

Citește și: Infograficul zilei: cu cine ar fi votat europenii în locul americanilor, Donald Trump sau Kamala Harris? · Special Arad