joi, 5 decembrie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: Pe cine interesează 360 de morți și peste 500 de răniți în Sri Lanka?

    de Lajos Notaros | 25 aprilie 2019, 8:19 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    8

    Chiar dacă n-au fost victime, incendiul de la Notre-Dame a fost resimțit mult mai puternic în Europa decât seria de atentate sinucigașe de Paștele neortodox din mai multe orașe din Sri Lanka, republică democratică socialistă, de altfel.

    Probabil că ni se pare oarecum normal, cultura noastră este încă profund europo-centristă, eventual atlantică, dacă îi băgăm și pe europenii care au creat așa numita Lume Nouă.

    Chiar dacă mai nou obligatoarea corectitudine politică ne face să zâmbim cu înțelegere când vine vorba de Africa sau Asia, dar, ca să fim onești, e mai bine să recunoaștem că în afară de țările cele mai occidentalizate de acolo, gen Japonia sau țările din nordul Africii, nu dăm doi bani pe restul, nu ne interesează eventual doar din perspectiva că acolo, precum în indicația primelor hărți despre teritoriile necunoscute, trăiesc monștrii cu care nu prea am dori să avem de a face.

    Și asta cu toată comunicația modernă, cu știrile care vin instantaneu, cu turismul care a devenit global iar aceste teritorii sunt tocmai bune de vizitat ieftin și fără să ne afundăm prea tare în cultura și civilizația lor. Nu ne interesează decât câștigul și divertismentul, să ne scutească, dacă se poate, cu problemele lor plictisitoare și milenare.

    1 2

    Asta este explicația pentru faptul că oroarea din Sri Lanka nu prea interesează, în fond e departe iar ăia sunt vai ș-amar de capul lor, asta explicând și faptul că prea puțini realizează caracterul straniu și atipic al măcelului de acolo.

    Războiul civil, unul îndelungat și sângeros, s-a încheiat acum zece ani iar de atunci țara a trecut printr-o perioadă fastă cu turismul explodând pur și simplu. Războiul despre care vorbim nu a avut de-a face cu minoritatea de 10% de musulmani, fiind un conflict între majoritarii singalezi, budiști și tamilii hinduși. Pe lângă ei, o altă minoritate de doar 7%, creștinii s-au ferit să se implice în conflictul amintit, musulmanii fiind repudiați de toți, tamilii chiar refuzând ajutorul lor în lupta cu singalezii budiști.

    2 2

    Nimic nu prevestea aceasta radicalizare, de fapt nici măcar acum nu se poate spune cu exactitate dacă teroriștii sinucigași au fost produși de comunitatea din țară sau au fost „implantați”, mulți dintre ei – au fost până acum 18 arestări – având legături cu țări precum Pakistan, alții având studii în Australia și chiar Marea Britanie. Toate astea explică și defecțiunea sistemelor locale de poliție, ele neluând prea în serios zvonurile venite pe diferite căi despre pregătirea unor atentate,

    Chiar dacă lucrurile încep să prindă contur în timp ce țara este în doliu și stare de urgență, rămân foarte multe lucruri neclare: Isis a revendicat până la urmă atentatele, există însă și o altă organizație care a făcut la fel, specialiștii ajungând la concluzia că acțiunea a fost realizată de „subcontractanți”. Până și asta întărește ideea că atacul nu a venit din interiorul comunității musulmane din țară, ci a reprezentat o lovitură a terorismului islamic internațional ca răspuns la măcelul din moscheea din Christchurch.

    De altfel un oficial srilankez a confirmat această idee, faptul că s-a întâmplat în Sri Lanka fiind explicabil probabil tocmai datorită lipsei de pregătire a statului insular, fost Ceylon, din sudul Indiei pentru astfel de acțiuni. Cu alte cuvinte au lovit acolo unde se aștepta mai puțin și era mai ușor, reușind să producă o serie de atentate soldate cu cele mai multe victime de la atacul asupra turnurilor gemene din 11 Septembrie 2001.

    Toate acestea ne indică câteva evoluții neliniștitoare pentru viitor. Dacă terorismul islamic s-a născut în legătura cu statul Israel și a evoluat spre războiul terorist cu Occidentul în frunte cu SUA, considerate principalele responsabile pentru suferințele lumii musulmane, mai nou atacul direct, datorită măsurilor de siguranță luate în aceste țări, devine aproape imposibil. În aceste condiții organizațiilor teroriste le rămâne să acționeze doar împotriva unui alt simbol occidental: creștinismul.

    3 2

    Creștini se găsesc peste tot în lume, iată inclusiv în țări la care nici nu ne gândim când vine vorba de creștinism, țări care, de altfel, nu au nicio legătură cu complexul militar-comercial și tehnologic al civilizației atlantice preponderent creștine. Dimpotrivă, aceste țări pot reproșa civilizației europene, colonialismului exact aceleași lucruri ca lumea arabă musulmană și cu toate acestea, prin creștinii care trăiesc în ele, devin ținte ușoare pentru terorismul jihadic.

    Soluții la ora actuală efectiv nu există, occidentul și împreuna cu ei, noi răsuflând ușurați că iată, măsurile de siguranță au dat rod, atacurile teroriste desfășurându-se departe de noi, chiar dacă, ce putem face, vizează în continuare creștini.

    Și aici este pericolul cel mare: clădită pe ipocrizia și perfidia colonialistă occidentală, acest conflict, unul considerat de civilizație și politic până acum, să nu se transforme în ceva de care credeam că am scăpat de mult: într-un război religios al secolului XXI.

    Iată, evoluția principalului conflict al sfârșitului de secol XX vine să ne reamintească de butada atribuită lui Malraux în cea mai cruntă interpretare a sa: secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Nici un război modern nu are învingători, cel mult profitori…
        Războiul sau, mă rog, lupta armată avea sens în timpurile vechi când agresorul era usor de identificat, motivele sale de asemenea iar trecerea la lupta era o hotărâre luată în cunoștință de cauză de cei implicați.
        De câteva sute de ani încoace, armatele se implica în niste războaie despre care habar n-au, soldații nu au nicio treaba cu rațiunile celor care îi mâna în luptă.

        0 voturi
        +1
        -1
    1. Stimate autor macelul din moscheea din Christchurch a facut to atata valva (la noi cel putin) ca masacru’ din Sri Lanka. Vin sarbatorile…apoi 1 Mai…for God sake si chiar daca asa cum spuneti atentatele vizeaza în continuare creștini ele-s departe si noi avem alte ganduri!

      Totusi am un raspuns la intrebarea dvs…nu e ceea ce credeti da’ altu’ mai bun n-am.
      Deci, pe cine interesează 360 de morți și peste 500 de răniți în Sri Lanka? Pe prostituatele Romaniei promovate de TV romanesti non stop!

      1. https://www.instagram.com/p/BwlztOhHupm/

      2. https://www.instagram.com/p/BwkEH2ZjNlt/

      Tarfetele astea au mai multe vizionari decat orice stire despre Sri Lanka in onlineul romanesc! De ce?
      Pt ca asa vad multi dintre romani tot ce se intampla in juru’ lor! O stiti si dvs poate mai bine ca mine…n-ai cu cine discuta asemenea subiecte. Astia suntem si nu vorbesc doar de cei fara cultura. Ci in general. Nush pe cine naiba semanam.
      Va rog sa raspundeti in gand cand va uitati la poza asta…stimabila e pilot!

      https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1199871126822654&set=t.100003993330160&type=3&theater

      Eu am fost acolo…majoritatea oamenilor fac asemenea poze!
      Asa ca intrebarea din titlu trebuia sa fie: MAI SUNTEM NORMALI? Mai ne sensibilizeaza ceva in afara de tragediile personale?

      PS: …legat de Notre-Dame. Este incredibil cum o lume plina de cretini doneaza sa repare o cladire a celei mai bogate sa-i zicem organizatii non profit din lume! Organizatie care nu plateste taxe da’ care-ti ia bani sa vizitezi acel locas „de cult” ! Organizatie care invarte MILIARDE DE EURO cu furca.

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Înțeleg unde bateți și în mare parte suntem de acord.
        Din păcate…
        Bine, la noi este și mai și, în afara de cioacele noastre de doi bani, nu ne mai interesează nimic, articolul viza mai mult opinia publica occidentală și americană, presa din aceste țări care a trecut repede peste atentate. Este evident că dacă se întâmpla în SUA sau Europa, se vorbea deja de o noua intervenție de pedepsire.
        Aceeași observație pentru Christchurch, plus că acolo mai era ceva: nu ne solidarizam cu nebunii dintre noi care iau acțiunea pe cont propriu…

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. Da, de acord cu tot din articol. Si cu comentariile referitoare la „tarfete”.

      Insa, as mai fi vrut sa mai ridic o intrebare. fara sa credeti ca apartin unui nu’s ce curent partizan Trumpist, sau fanatic religios sau altceva.
      Nu am putut sa nu urmaresc, lucru care nu a fost relectat prea mult in presa noastra, si nici in online, modul in care societatea si elita „politicaly corect” s-a exprimat referitor la aceste atentate.

      Daca in timpul atentatelor de la Christchurch, de exemplu Obama, H.Clinton samd, erau alaturi de comunitatea musulmana si isi arunca lacruimile de crocodil, cand a venit vorba de folosirea cuvintelor”comunitate crestibna, crestini etc” s-a trecut brusc la folosirea sintagmei „easter worshippers”.

      S-a evitat cu obstinenta folosirea cuvantului crestin-crestini samd.
      Urmand apoi o sarabanda de explicatii, din punctul meu de vedere penibile, prin care se explica ca de fapt ei au facut foarte bine, pentru ca Easter worshippers este un termen mult mai larg, ca erau si multi turisti care nu erau crestini samd samd.

      Mie mi se pare ca scena se pregateste pentru ceva mult mai amplu. Si acel razboi religios de care vb si Dl Balint a inceput deja. pe nesmitite.

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Am pomenit si eu, daca ati observat, de servituțiile corectitudinii politice.
        Cu toate acestea nu l-as idolatriza pe Trump doar pentru ca a folosit noțiunea de creștini, chiar daca si mie mi se pare tras de coadă să vorbești de cei care sărbătoreau Paștele. Chiar dacă are o doză de realitate, în fond nu toti care sărbătoresc sunt credincioși. Cred, dimpotriva ca Trump a accentuat cam agresiv noțiunea, în timp ce ceilalți încercau sa scoată în evidență, tocmai pentru a preveni ca acest conflict de civilizație si politic în esența – totul a pornit cu crearea statului evreiesc în Palestina -sa se transforme într-unul religios.
        Desigur, religia în continuare joacă un rol politic, mai redus în Europa, mai mare în spațiile extraeuropene.
        Pericolul există totuși, așa că e mai bine sa formulam circumspect, mai ales daca suntem politicieni.
        Politicianul care nu are responsabilitatea cuvintelor pe care le foloseste, este în sine o sursă de pericol.
        Jurnalistul poate sa spuna lucruri pe care un politician nu, tocmai pentru ca pretenția corectitudinii politice în jurnalism si alte domenii creative este o prostie, în politică însă e bine să se țină cont de ea.

        --1 voturi
        +1
        -1
    3. Argumentul potrivit caruia Trump nu a procedat bine sub motiv ca nu toti cei care sarbatoresc Pastele sunt crestini va apropie mai mult decat realizati , in pofida intentiei mai mult clamate decat asumate ca va distantati de produsele corectitudinii politice precum „Easter worshippers”, de pozitia de care pretindeti ca va disociati. Asta ar fi prima obiectie si am sa o explic. Cei care au lovit in Sri Lanka sunt actori angajati ai unui razboi al civilizatiilor, pe care va prefaceti sau refuzati sa recunoasteti ca a inceput deja. Samuel Huntington a teoretizat foarte bine originile si dinamica sa, iar toti factorii si toate indiciile care au dus la declansarea acestuia erau prezente de decenii, atat in practica politica, in teoriile elitei mass-media si universitate cat si in realitatile demografice. A refuza sa pronunti un adevar care a explodat in mijlocul nostru nu inseamna ca nu exista. Prin urmare, pentru atentatori lucrurile sunt clare: razboiul este impotriva crestinismului, identificat simbolic cu Occidentul. Ei percep foarte corect ceea ce elita occidentala refuza sa mai vada, purtata de elanul sau autoincriminatoriu si dizolvant: prabusirea crestinismului ca factor cultural si social antreneaza declinul Occidentului. Fiind urmasi ai Atenei, Romei si Ierusalimului, orice atac asupra acestor simboluri este o lovitura data fundamentelor Occidentului. Pentru ei, natura conflictului este indiscutabila si tine de esenta Islamului: razboiul dintre Dar-al-Islam si Dar al-Harb este etern, pana la asimilarea totala a celui de-al doilea de primul. Intre cele doua repere temporale care marcheaza coexistenta acestor doua lumi, tot ceea ce exista nu are decat valoare provizorie si este acoperit de conceptul taqyya. Prin urmare, Trump a procedat mai mult decat corect: lovitura a fost data crestinismului si amendamentul potrivit caruia printre victime au fost si unii care au venit doar sa se bucure de shopping si iepuras este irelevant, cel putin din perpectiva autorilor atentatului. Ei nu au vrut sa ucida occidentali sau concetateni aflati in vacanta, pentru ca logica lor nu functioneaza asa. Teroristii musulmani proiecteaza simetric asupra adversarilor conceptia proprie, din care nu pot iesi: Islamul fiind integral, orice aspect al vietii este legat de factorul religios. Printr-un reflex de simetrie, ei ignora, deoarece depaseste orizontul lor epistemic, esenta crestinismului care traseaza o linie de separatie intre secular si atemporal si, in aceasta logica, orice atac asupra modului occidental de viata este un atac la esenta crestinismului, chiar daca intre o buna parte a lumii occidentale disocierea de crestinism (distructiva, dupa parerea mea) a inceput de aproape trei secole. Pe scurt, chiar daca noi nu ne mai recunoastem si nu ne mai asociem cu crestinismul, pentru militantii islamici noi suntem pe veci asociati cu religia fondatoare a lumii noastre. Una dintre componentele abil instrumentate in razboiul civilizatiilor (hai sa avem curajul sa ii spunem pe nume, caci asta este si a inceput deja) este aspectul mediatic: de la bun inceput au fost vizate tinte cu valoare simbolica, iar expunerea mediatica a fost maxima si premeditata. Asadar, revin: a spune ca nu toate victimele erau crestini sau crestini practicanti este adevarat, dar din punctul de vedere al logicii conflictului este irelevant, iar a folosi aceasta idee ca argument impotriva asertiunii potrivit careia nu crestinismul a fost atacat este pe cat de fals, pe atat de tendentios; nu ca v-as atribui o asemenea intentie, insa se pare ca va scapa consecintele acestui enunt. A fi om politic presupune, evident, tact si diplomatie, insa cu o conditie: sa nu se transforme in defetism si ipocrizie perdanta. Pretul platit ar fi mult prea grav iar distorsiunile de ordin ideologic nu fac decat sa falsifice perpectiva. Sunt curios ce formulare ati fi ales, in conditiile in care tertium non datur. Intre eufemism si adevar ati fi ales un adevar care sa sune a eufemism, sau un eufemism care sa sune a adevar. A doua obiectie se leaga de falsificarea istorica pe care, nu stiu daca din convingere sau din conformism o introduceti prin ipoteza originarii acestui conflict prin crearea statului evreiesc in „Palestina”. Mai intai de toate, singura realitate politica legitima pe care o acopera acest nume este cea a statului evreiesc constituit pe teritoriu evreiesc. Stiti prea bine ca anterior anului 1967, notiuni precum „Palestina” erau indisociabile de poporul evreu, iar sintagma „poporul palestinian” a fost creata in „laboratoarele” KGB dupa acest an. In lumea araba, anterior acestui concept artificial, termenul invocat era cel de „arab” pentru locuitorii arabi ai Tarii Sfinte. Si mai stiti, desigur, ca numele a fost dat dupa rezolva din 132-135 a evreilor condusi de Simon Bar-Kochba impotriva autoritatii romane din ordinul imparatului Hadrian, fiind menit sa estompeze identitatea evreiasca a provinciei numite atunci Iudaea. Legatura etimologica cu filistinii era o simpla referinta antiquarica, deoarece filistinii fusesera absorbiti de peste sase secole si disparusera din istorie. Apoi, daca ganditi sa argumentati ca arabii sunt locuitori vechi ai acestui pamant, timp in care evreii au fost in diaspra (iar ashkenazi nu ar fi tocmai evrei, va aduc alte contraargumente. Intai, evreii nu au plecat cu totii, iar pana in secolul 18 au fost majoritari in Palestina. Califatul arab si, ulterior, Imperiul Otoman au stramutat masiv populatii din Egipt (Yaser Arafat era egiptean), onomastica multor „palestinieni” amintind originile lor egiptene, dar si musulmani din Caucaz – ceceni, circasieni, turkmeni – ca urmare a cuceririlor facute de rusi in regiune, si, pe masura ce otomanii au fost respinsi din Balcani, populatie musulmana din aceasta regiune. La astea se adauga yemeniti, algerieni si triburi de beduini care venisera si in secolele anterioare si au continuat sa vina pana in 1945. Asa ca, atunci cand vine vorba de arabi ca natie originara pe acest pamant, se recomanda mai multa circumspectie. O lectura a cartii (si nu doar a ei) lui David Grossman, „Rural Arab Demography and Early Jewish Settlement in Palestine: Distribution and Population Density during the Late Ottoman and Early Mandate Periods”, 2010, v-ar putea oferi date concludente in acest sens. Iar originile conflictului nu sunt din 1945, ci cu muult, mult mai vechi. Vin din 622, odata cu plecarea profetului la Medina. Cei care au surprins esenta Islamului stiu prea bine ca natura acestuia este ofensiva, iar ofensiva, asa cum spuneam mai sus, nu se poate opri si constituie obligatia fundamentala a oricaui musulman pana cand Islamul va deveni global. Daca vi se pare prea „radical” ce afirm, ganditi-va ce sunt acum teritoriile care au constituit „vatra” de formare a crestinismului: Asia Mica, Levant, Egipt. Aici se aflau 4 din cele 5 mari scaune episcopale, de rang patriarhal ale crestinismului: Constantinopol (rebotezat cu forma pocita a grecesului is tin poli), Ierusalim, Antiohia si Alexandria. Ce au devenit Africa de Nord, Spania vizigota pana la Reconquista (stapanirea araba in Peninsula Iberica numai „toleranta” nu a fost, in pofida a ceea ce afirma o intreaga literatura academica). Aveti apoi repere precum Poitiers, in 732, Constantinopole in 1453, Viena la 1683, si aveti traiectoria acestui conflict care dureaza de aproape un mileniu si jumatate.

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Ma onorati cu așa un comentariu vast și aplecat, însă vă propun pentru viitor să încercați să aprofundati mai înainte textul pe care îl comentați. Astfel se previne eroarea cea mai frecventă a comentariilor superficiale: atribuirea propriilor idei autorului comentat. In rest să auzim numai de bine!

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    5 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.