Enola Day: Momentul lui Orban. Ludovic, nu Viktor…

    de Lajos Notaros | 7 noiembrie 2019, 9:11 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    2

    În timp ce campania pentru președinție se întețește, ajungând la adâncimi de nebănuit ale vulgarității și impertinenței, Ludovic Orban ajunge prim-ministru, reușind, precum croitorașul cel viteaz, să stropșească mai multe muște dintr-o singură lovitură.

    Pentru cei care au auzit doar prin titlu de basmul clasic al fraților Grimm, să dezvăluim ideea de bază: un neica-nimeni, un croitoraș care nu are bani nici măcar pentru un borcan de gem poate ajunge chiar și împărat dacă se folosește de prostia celor din jur, de limitarea celor mulți care nu văd dincolo de lungul nasului.

    Acum se aud tot felul de voci.

    Niciuna nu este a conștiinței proprii, a cântăririi înțelepte, majoritatea fiind cele ale invidiei, frustrării și limitării, numite pe vremuri fără fasoane chiar prostie.

    Ludovic Orban este, dacă exagerăm un pic, primul politician profesionist al României care a reușit să crească continuu în treizeci de ani, ajungând, iată, în cele din urmă, prim ministru al țării într-o situație în care viitorul nu arată prea roz, dar asta este, pentru un politician adevărat este cu atât mai bine cu cât este mai rău.

    Mulți strâmbă din nas, găsind tot felul de hibe lui Orban, fără să realizeze că acele lipsuri se pot transforma în calități tocmai în funcție de cum se va descurca noul prim-ministru de acum încolo.

    Ceea ce vedem acum este un tur de forță în care cel care a rămas mereu în umbră, deservind tot felul de interese, a reușit, de unul singur practic, să disloce o majoritate parlamentară de multă vreme auto suficientă și să treacă prin acest parlament amețit de-a binelea un cabinet al unui partid care abia dacă are 20% în legislativ.

    Desigur, Orban nu a avut în viața lui o meserie în sens clasic, nu a fost profesor sau avocat, nici măcar economist sau inginer – chiar dacă pregătirea sa de bază este de inginer – tocmai pentru că de la început s-a pregătit să fie politician, servind partidul liberal de la începutul anilor 90 și până astăzi. Din acest punct de vedere este comparabil doar cu Iliescu, diferența, esențială, de altfel, fiind că formarea politică a nemuritorului pesedist a avut loc sub atenta supraveghere a lui Ceaușescu, în timp ce Orban a devenit politician în atmosfera tumultuoasă a schimbărilor postdecembriste.

    Calitățile unui bun politician nu vin nici din inginerie, nici din profesorat sau avocatură: este o meserie care se învață, nu la școală, ci în practică, iar 30 de ani sunt suficienți pentru un om deștept să învețe temeinic această meserie.

    Rezultatul, în cazul lui Ludovic Orban, s-a văzut în ultimele săptămâni, atunci când nu au fost prea mulți înțelepți și deștepți în această țară, plină de altfel de ei, care să fi mizat pe șansa lui, cei mai mulți zâmbind malițios, indicând clar părerea lor superioară despre acest omuleț fără importanță și valoare, un caraghios simpatic de altfel.

    Văzută de aici, reușita lui Ludovic Orban este cu atât mai spectaculoasă, dovedind din plin faptul că s-a folosit de cele mai greu de învățat calități de politician: identificarea momentului oportun, capacitatea de negociere, naturalețea disimulării, capacitatea de efort și încrederea în propriul proiect, rezistența la cântecele de sirenă ale celor din jur, indiferent dacă vin din propria tabăra sau cea adversă.

    În ultimele zile, mai ales la dezbaterile parlamentare care au consemnat trecerea în neant, acolo de unde a ieșit, a unui guvern care a fost de la început până la sfârșit propria sa caricatură, Orban creștea vizibil de la un minut la altul: firesc, dar deschis, colocvial, dar neinfluențabil, se năștea în fața noastră primul politician român care nu vine din vechile structuri – chestia cu tatăl său, securistul ungur, e un banc prost: la momentul în care s-a născut Ludovic Orban, în 1963, tatăl său era dat afară din securitate de 6 ani – și nici nu s-a cățărat în frunte pe mecanismele baroniale și mafiotice postdecembriste, ci a servit cum a știut el mai bine partidul în care s-a înscris la nici treizeci de ani.

    Desigur, toate acestea nu garantează succesul și cu atât mai puțin viitorul. Ca un politician să ajungă cu adevărat mare are nevoie de o calitate care nu se învață, nu se moștenește, ci se construiește: caracterul.

    Este prematur să-i atribuim de pe acum calități care vor fi verificate doar în viitor, doar de acum încolo, nemaivorbind de faptul că în politică norocul sau ghinionul sunt la fel de importante precum pregătirea și exercițiul.

    Însă fără caracter toate acestea se dovedesc fără consistență și importanță.

    Ajuns în vârf, Ludovic Orban are șansa ca din croitorașul cel viteaz (mai degrabă viclean) să devină un politician adevărat, matur și eficient, un politician care definește o perioadă nu doar prin poantele sale nesărate și la marginea vulgarului, ci prin impactul în bine pe care îl are asupra țării care l-a promovat și pe care îl reprezintă.

    Rămâne de văzut…

    Iar în ceea ce privește bancurile aiurea cu cei doi Orbani, doar atât: celălalt, Viktor, după decenii de împliniri și glorie, se află chiar într-unul din momentele sale cele mai nefaste.

    Turcii, prin Erdogan, au ajuns din nou la Buda…

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Am mai răspuns cuiva pe aici: nu e Socrate. De la el nu ne-a rămas nimic sub forma citabilă, nici măcar “Cunoaste-te pe tine însuți” nu este a lui Socrate, ci inscripția de pe Oracolul din Delphi. Explicația este simplă: după Socrate nu a rămas nimic scris. Căutați mai jos, tot la un Enola Day și vedeți că e citat aproximativ după un englez, istoric uitat, din secolul XiX. Dar vă las să mă citați în viitor cu asta: Cei care nu au gânduri proprii, dar vor să spună ceva inteligent, caută citate.

        +1 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    6 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.