Enola Day: Liberalismul românesc între PNL și USR-PLUS, respectiv Eckstein-Kovács și Ghiță Falcă (I)





Dincolo de superbul gest al electoratului românesc de a taxa mojicia venală manelistă și a propune variante noi de a face politică se ascunde cea mai mare problemă a politicii românești post-Ceaușescu: absența partidelor adevărate bazate pe principiile de pe acum seculare ale jocului politic de tip occidental.
Este vorba înainte de toate de așezarea partidelor pe un evantai de la stânga la dreapta în funcție de opțiunile lor pentru administrarea democratică a societății. Stânga este a partidelor socialiste nemarxiste, fie că se numesc socialiste sau social-democrate, centrul fiind ocupat de liberalismul autentic în echilibristică între nevoile sociale și libertatea economică, la dreapta grupându-se partidele pentru care valorile tradiționale bazate pe națiune și spiritualitate – și care se numesc de obicei creștin-democrate -, sunt mai importante decât echitatea socială sau liberalismul cultural sau economic.
Nu discutăm aici despre extreme, marxiste sau chiar anarhiste la stânga, etniciste, naționaliste la dreapta, regula evantaiului fiind că extremele sunt acceptate doar până când acceptă și ele regulile statului de drept și ale jocului democratic..
România, dacă facem abstracție de interludiul colonial comunist, și-a dezvoltat sistemul modern de partide pe o axă națională, gata mereu să cadă în naționalism, stânga fiind foarte slab reprezentată, nemaivorbind de faptul că după episodul comunist stânga a fost și este demonizată continuu, uitând-se mereu că sistemul totalitar comunist înseamnă în esență anihilarea acestui evantai ideologic pe care se clădește pluripartidismul democratic. Nemaivorbind de „omul cel nou” propus de Ceaușescu, cel care era să reușească minunea: crearea unui etno-comunism care valida partidul unic tocmai prin faptul că acest partid avea de toate de la stânga spre dreapta: salarii cât de cât pentru toți, un apartament de bloc pentru fiecare, plus mândria patriotică, construită pe un naționalism pentru preșcolari, că, iată, ai ajuns să trăiești în cea mai bună lume dintre cele posibile, chiar dacă mereu perfectibilă.
Nu e de mirare așadar că toate partidele românești postdecembriste proveneau până acum din acest complex, fiind, astfel, chiar dacă nu recunoșteau, pui, mai mult sau mai puțin legitimi, ai PCR-ului olteanului cu nume de proveniență turcească.
Nu doar PSD-ul, așa cum le place celorlalți să spună, ci și PNL-ul de acum, s-a născut din dizidența pedistă a lui Petre Roman, dus mai departe de Băsescu, cel care, nu neapărat din onestitate, ci ca să epateze, a recunoscut în vestita dezbatere televizată din campania prezidențială că atât Năstase cât și el reprezintă încă avataruri ale comunismului de tip ceaușist. Numai prin infiltrarea PNL-ului – aduceți-vă aminte de Alianța DA -, oricum, receptiv încă de pe vremea lui Câmpeanu, s-a putut aneantiza singurul partid cu rădăcini interbelice care se lua în serios și știa exact despre ce vorbește în ceea ce privește dezinfectarea de comunism a țării. Vorbim, desigur, de PNȚCD-ul lui Coposu, partid adus la sapă de lemn și aruncat în derizoriu de postcomuniști cu largul concurs al liberalilor de modă nouă, în fond PDL-ul lui Băsescu exact asta era: o struțo-cămilă politică postcomunistă care mima o posibilă contopire în bine dintre foștii comuniști autentici și noii falși liberali crescuți nu pe teorii neoliberale, ci pe bișnița la colțul străzii sau pe marile vapoare ale patriei comuniste.
Așa se explică de ce toate partidele formate după 1990 tind spre dreapta, o dreapta simplistă și analfabetă, inclusiv PSD-ul, în fond în național-comunismul ceaușist exista deja această dimensiune, liberalii la fel, se consideră de dreapta, uitând că în parlamentul european trebuie să stea mai mult pe centru sau chiar pe stânga, înghesuindu-se cu toții pe locul curățat de ei înșiși al PNTCD-ului lui Coposu, singurul partid legitim de dreapta postdecembrist. Stânga este lăsată liberă, nu-i de mirare așadar că problemele sociale atârnă în aer, obligând milioane de români să-și caute locuri de muncă, asigurare și viitor în țările occidentale.
Politicienii noștri, indiferent de partidul în care sunt, se află astfel într-o gravă confuzie, de fapt o psihoză care se manifestă la nivelul demagogiei cvasigeneralizate sau în aberații ideologice de semidocți cu pretenții. Numai astfel putem înțelege cum de se reprezintă primarul nostru, viitorul deputat european, drept creștin-liberal, nemaivorbind de țuțărul lui, cel care, înainte de alegeri, desigur, califica USR-PLUS-ul drept neomarxiști, preluând o sintagmă gata mestecată de alții la fel de deștepți ca și el.
Și astfel înțelegem de ce se tem toți de Alianța 2020, formată din USR și PLUS, peneliștii la fel de mult ca și pesediștii, dacă nu și mai tare.
Explicația este că prin aceasta alianță, adevărata câștigătoare a alegerilor de duminică, asistăm la nașterea posibilității ca după treizeci de ani să avem primul partid adevărat de tip occidental, un partid axat pe o ideologie liberală autentică, un partid care astfel contestă legitimitatea celorlalte două care se înghesuie din stânga (PSD) și dreapta (PNL) în zona centrală a semicercului politic de tip european.
Desigur, deocamdată vorbim doar de o posibilitate, de o virtualitate care există în această alianță care, prin indicarea singurului politician de vârf liberal autentic din România ca fiind propunerea lor pentru Avocatul Poporului – vorbim de Eckstein-Kovács Péter –, a schițat primul gest prin care această posibilitate ar putea deveni realitate.
Vom vedea cum și de ce în partea doua a analizei.
Comentariile portalului
Că i s-au așezat multe prostii pe cap domnului CG nu încape nici o îndoială. Dar pentru că omul prea deștept pentru mulți n-a catadicit să ră (...)
Da, la partea aia ma refeream luata toata propozitia nu numai finalul, adica si "Altfel spus, jurnalistul lucrează cu faptele și cu circumstanțele producerii lor, ..." si ma refeream la (...)
Scuze, acum îmi dau seama că DVS nu sunteți în stare să scuipați gălușca otrăvită...Aveți grijă, sănătatea e mai importantă ca (...)