Spre deosebire de știrile despre cine cu cine și pentru cât și de ce tocmai în mașina care s-a făcut zob pe parapetul podului care îi ducea spre raiul de pe pământ, știrea cu asigurările date de spanioli privind susținerea României de a intra în Schengen a trecut aproape neobservată.

Asta este, știrile nu mai vin orientate de câte o publicație sau două, ceva posturi de radio sau televiziune acolo, oferta este infinită, poți sta ore întregi în fața ecranului tău minunat și nu vei afla nimic cu adevărat important și edificator. Pierdută între cioacele cu vedete și povești de adormit pruncii, informația relevantă este ca „Amenul” de la sfârșitul rugăciunii, partea cea mai importantă, dar băgată în seamă doar de cei cu adevărat credincioși.

Numai așa se explică superficialitatea endemică cu care tratăm situația în care ne bălăcim liberi, nesiliți de nimeni în afara limitării noastre neasumate.

Anul trecut a fost scandal mare cu amânarea primirii noastre în Schengen, au fost găsiți imediat și vinovații în persoana austriecilor despre care știm noi cum le place să își fiarbă supa pe focul făcut din lemne de la alții. Am avut parte de ei – cel puțin pe aici, prin partea mai vestică – aproape trei sute de ani, să nu spună nimeni că nu ne dăm seama ce învârt ei cu Schengenul. Mă rog, chiar dacă ne-au mai învățat câte ceva – să dăm cu var, de exemplu – interesul poartă fesul și la ei, chiar dacă au venit pe aici cu pălăriile acelea în trei colțuri, numai bune să sperie păsările călătoare.

Le știm deci, să nu vină ei acum cu povești precum corupția, de parcă la ei n-ar fi tot la fel. Poate chiar nu de tot, dar tot pe acolo. Că se tem de lipsa noastră de fermitate privind migranții, de corupția care se manifestă peste tot, inclusiv la controlul granițelor. Mă rog, o fi, nu zicem nu, că mai știm și noi una alta, dar hai să nu mai facem pe mironosițele, hai să nu ne dăm rotunzi: ce au avut croații și nu am avut noi? Ei au intrat, sunt înăuntru din ianuarie, noi așteptăm bunăvoința austriecilor…

Ah, că n-au pensii speciale! O fi nu zicem, dar la ei nu e ca la noi. Ei se cred speciali toți, noi nu ne permitem. Suntem egali, așadar doar o mică parte din noi se pot considera speciali. Istoria, asta este, ce să facem, ar trebui să înțeleagă asta și austriecii, așa cum au înțeles până la urmă spaniolii. E drept, ei au un interes mult mai mare: dacă plecăm din Spania, toți românii, rămân fără forță de muncă. Fotbal, fotbal, Real și Barca, o fi, dar cineva trebuie și să muncească ca să ai de unde să îi plătești pe Modric și pe Toni Kroos.

Altfel spus, e drept, avem oameni speciali pe aici, au salarii speciale și pensii și mai speciale. Că o fi corupție, poate, dar este una necesară din moment ce ai noștri din parlament și guvern sunt mai săraci așa cu duhul. Ajunge să te uiți la președinte sau la prim-ministru sau să-i vezi pe cei din județe și îți dai seama imediat că au nevoie de sprijin și susținere. Și cine să îi susțină dacă nu specialii din justiție și poliție sau armată?

Cu alte cuvinte, să intrăm în Schengen și mai vedem noi. Dacă spaniolii, care vor avea președinția UE în partea doua a anului, ne susțin, intrăm și gata. Oricum deja se discută mult și bine de reforma pensiilor speciale, chiar dacă deocamdată fără rezultat sau ceva palpabil acolo. Asta este, ne descurcăm cumva, nu putem avea pretenția ca Ciucă și ai lui, pe lângă pensia de general și cel de premier să se mai ducă la bătrânețe în Spania și Italia, să facă ceva bani pentru copii și familie.

Ș-apoi să nu ne facem iluzii: trecutul ne trage în jos din greu, obișnuința nu se pierde așa cu una cu două. Iar obișnuința de pe aici, de secole, este să se plătească serviciul și susținerea, nu munca. Ca să câștigi bine și din muncă trebuie să pleci în străinătate. În Italia, Spania, Germania, Anglia, că nu degeaba stau și muncesc cinci milioane de români pe acolo.

Sunt nuanțe aici, important e să intrăm cu drepturi depline în UE și mai vedem noi. Și văd și ei!

Cam asta este ideea, n-are rost acum să ne îngropăm în studiul informațiilor și știrilor pe care nu le citește nimeni în afara vreunui jurnalist mai înverșunat așa. Până la urmă se rezolvă toate, niciodată nu a fost să nu fie cumva, asta este, ne putem ocupa în continuare de știrile cu scandaluri și crime sau viața intimă a unor așa-zise vedete, că dacă până și Dan Diaconescu de la OTV a ajuns vedetă, nici nu mai știi ce să zici despre Harry Belafonte, cel care a murit în zilele acestea la 96 de ani și nimeni nu știa precis cine a a murit.

Acum mă scuzați, trebuie să văd ce tot mă atenționează telefonul, e ceva aici, tare interesant care zice de o fostă crainică TV, ceva cu cine, când și cum în timp ce soțul era ocupat cu afacerile. Ș-apoi m-am uitat și la acest Harry Belafonte, – vă și pun mai jos melodia sa celebră – era chiar fain tipul, păcat că mai nou nu trebuie să ai și voce ca să ajungi vedetă în muzică.

Doar să fii așa, mai special nițel…