M-am liniștit de tot, Domnul Bîlcea e din nou printre noi, postează fără oprire, alături de toți cei din conducere. Indiferent de partid. Spunem aste fiindcă de Domnul Fifor nu ne-am îndoit nicio clipă.

Să ne înțelegem, totuși, e vorba aici de două lucruri diferite. A fi în post, a posti, ține de regimul alimentar adecvat sărbătorilor religioase, a posta se referă la activitatea de pe online. Să nu le confundăm, așa cum fac cei mai mulți, acum în postul Crăciunului. Îi înțelegem, cu toate acestea, și pe ei: ce poa’ să facă acum când toate sunt date peste cap?

Bolojan ține una și bună, Nicușor e mai mult prin străinătățuri, iar partidele nu mai știu unde începe și unde se termină. Partidul, normal. Așa că votează cum li se pare pe moment, ba pentru, ba contra, indiferent de subiect. Cel mai încurcat e PSD-ul. Ce să te faci când nu știi încotro te duci? Înapoi în capitalismul comunist (un fel de mafie cu ștaif) sau în cel în care mai sunt și legi? N-ai cum să știi acum după ce șefii cei mari au plecat sau au fost duși cu duba.

Cu Grindeanu e greu, omul rânjește fără oprire, indiferent despre ce este vorba. Iar altul, deocamdată nu ai.

Nici liberalii nu se simt prea bine după ce s-au obișnuit să se facă că lucrează împreună cu PSD. Bolojan e prea de capul lui, dar n-ai ce-i face că altul n-ai. Iar USR-ul nu se pune că ăia sunt ca Fred și Barney: când te simți mai bine vin cu ceva prăpăstios de nu poți știi de unde au scos-o.

Cel mai bine ar fi cu AUR-u’ și cu Șoșoacă, dar pe ăștia nu te poți baza chiar deloc. N-au ei treabă nici cu corupția, nici cu justiția, numa că sunt prea aproape de Putin. Și asta te poate costa, că doară ești încă membru UE, nu poți juca deschis la două capete. Eventual la cacialma. Ca amicul din vecini care se numește Viktor, nu Ludovic.

Și totuși, cu justiția trebe ceva făcut. E prea la vedere. Nu știu și ei să se decurce așa cum fac alții. Salarii ceva acolo, restul vine când și de unde se poate. Cum să te pensionezi la nici cincizeci de ani? Nu că n-ar fi bine, dar atunci cine mai lucrează în țara asta? Bun, nici până acum, nu judecătorii sau procurorii au ținut țara în spate cu impozitul pe venit, dar, chiar și așa, totul are o limită.

Cel puțin de când a venit Bolojan ăsta. O eroare în sistem, se mai întâmplă. Până te dumirești mai bine nu faci nimic. Oricum asta făceai și până acuma, numa că nu trebuia să te ascunzi. Ceilalți înțelegeau din prima, din moment ce nici ei nu făceau altceva. Așa că mai bine te muți pe Facebook. Acolo totul este la vedere, dar nu se înțelege nimic. Fiecare zice ce poftește, cum crede și cum poate.

Iar acum, în postul Crăciunului e sărbătoare. Gale și premii, întâlniri și felicitări. Vine Moșul, îți aduce cadouri, nu se face să nu îi fericești și tu pe cei care te-au ales cu niște postări pe FB. Din care să reiasă cât de activ ești, cât de implicat și binevoitor. Un adevărat slujnic al celor mulți și mai puțini dotați. Nu neapărat fizic sau intelectual, ci așa: viața nu le-a adus prea multe împliniri. Salarii cât ciubucul tău pe o zi, locuri de muncă unde chiar trebuie să tragi, timp liber doar atât să vadă ce ai mai postat tu pe Facebook.

Iar dacă ești în provincie, cu atât mai tare. Să vadă și ei cum e să fii dedicat lor. Cum ai scos o carte, cum te-ai dus la un post central sau pur și simplu la un film cu familia. Nemaivorbind de întâlnirile religioase cu tot felul de culte și biserici. Omul simplu te vede la pupitru sau pe scenă și nu mai poate de fericire. Îl apucă și plânsul numai văzându-te dedicat trup și suflet. Și chiar dacă nu mai faci ronduri, te întâlnești cu Moșul sau cu Mîndruță – nu, nu aia la care vă gândiți, ci cel de la Digi – și le faci cu ochiul copiilor care doar atâta așteaptă.

După toate astea, unii cititori ai mei, mai atenți la nuanțe, ajunși până aici, s-ar putea întreba: Dom’le, ce te tot legi de cei care se exteriorizează pe FB? Asta e lumea în care trăim. Au trecut vremurile peste Dumneata și nu vrei să recunoști că ești depășit. Pe undeva chiar ar avea ceva dreptate, se știe că cei înaintați în vârstă se simt depășiți de noile realități la care participă mai mult indirect.

Numai că mai este ceva: comportamentul grandilocvent, narcisiac și orientat spre convingerea celorlalți că tu ai dreptate nu a fost inventat pe online. Există de când e omul, diferența de acum este omniprezența datorită site-urilor de socializare. Și mai este o diferență. Mare, mare de tot: cei care se exteriorizează astfel realizează foarte rar că se folosesc de tehnici – cadru, imagine, context – care au fost inventate odată cu teatrul, iar mai târziu cu radioul și cu cinematografia – deci de peste două mii de ani –, elaborate de specialiști. Și care, împreună cu cei calificați și atenți, decodifică instantaneu mesajul. Realizează pe loc, de exemplu, că nu ai ce spune, nu prezinți nimic important, ești acolo doar ca să te dai mare. Și tare. Și deștept. Și toate cele.

Altfel spus, imaginea și textul în care te propui pe FB, de exemplu, te trădează. Pentru cunoscători te arată exact așa cum nu vrei să te vezi: în toată goliciunea și impostura pe care o reprezinți. Degeaba ai mii de like-uri și sute de felicitări. Sunt lingăii. Cei care nu reprezintă societatea pe care zici tu că o reprezinți.

Sau, iar asta este drama absolută, îi reprezinți de fapt doar pe ei…