Enola Day: DALI din Piața Catedralei nu este Salvador, ci Dorel sau, poate, chiar Gheorghe

    de Lajos Notaros | 19 iulie 2018, 9:18 AM | Opinii

    13

    Reîntors de la București, unde și-a petrecut viața privată într-un cadru cât se poate de adecvat, primarul nostru mereu reales s-a gândit, acum, în prag de vacanță administrativă, legislativă și executivă, să pună câteva lucruri la punct, mai precis să rezolve câteva plăți pentru oamenii săi care îl urmează după mirosul banului peste tot, inclusiv la hotelul Athene Palace-Hilton.

    A convocat așadar Consiliul Local, mă rog, nu el, ci subalternii și nu acum, ci mai demult, ca să voteleze DALI pentru Piața Catedralei.

    Nu pe Dali, pictorul, suprarealistul celebru pentru mustața sa și alte lucrări mai puțin cunoscute, ci DALI, adică Documentarea de Avizare a Lucrărilor de Intervenții, mai precis să fie sigur că bănuții aceia, nu mulți, dar tocmai potriviți pentru o vacanță de domn bine, în jur de zece mii de euro, ajung unde trebuie, mai precis la unul dintre vicepreședintii PNL Arad, unul numit Doru sau Dorin, nu prea contează, important e că nu este Dorel și că are o firmă de construcții cu un nume foarte original și sexi: STACONS.

    Luați pe nepusă masă, pesediștii și Domnul Lupaș au rămas muți o vreme, după care au început să vocifereze năprasnic, susținuți și de câțiva piețari care nu știau exact nici ei ce se întâmplă, dar, în mod evident, era rost de scandal.

    S-a dovedit până la urmă că în afară de primarul nostru reales nimeni nu știa exact cu ce se mâncă Piața Catedralei, piețarii credeau că se votează desființarea pieții agro-alimentrare din vestita piață, pe când, nici pomeneală de așa ceva, aia a fost votată de mult și nu desființarea, ci mutarea, ceea ce e cu totul altceva, una e să te deființez și cu totul alta să te mut.

    Acuma ar putea să apară câțiva scârțari, umblați pe la școli, în frunte cu Domnul Marin Lupaș, care să ne explice că o piață nu este o ființă, ci un loc și ca urmare atunci când o muți, de fapt o desființezi, nu de alta, dar în noul loc nu e aceeași piață, ci una alta.

    Mărunțisuri până la urmă, un primar reales de nenumărate ori nu se ocupă cu logica formală și cu  nuanțe care nu te duc nicăieri, important este că Piața Catedralei trebuie modernizată și integrată în traseul pietonal al Aradului, un traseu minunat care te duce de la Poliție la Cetate, adică din lac în puț, asta ca să nu intrăm în amănunte macabre.

    Un drum frumos și aventuros printre băncile de pe Mețianu care au costat la bucată mai mult decât majoritatea mașinilor second-hand, tot la bucată, ale locuitorilor orașului administrat de primarul în continuu reales, dar pe care nu e recomandabil să te așezi și să adăstezi mai mult, nu de alta dar s-ar putea să-ți pice niscaiva moloz în cap de pe frontispiciul clădirilor care încadrează băncile și dalele decorative care nu se potrivesc nicicum una cu alta, ceea ce crește și mai mult caracterul turistic-aventuros al plimbării pe viitoarea zonă pietonală a urbei care îl realege pe primar ca la loc comanda.

    Astfel principalele probleme lămurite, lumea s-a mai liniștit, piețarii la fel, gândindu-se că piața nu se va desființa, ci se va muta, ceea ce nu este atât de grav, vom avea și zona pietonală pentru care dalele decorative de piatră vor fi achiziționate la pretul lingourilor de aur din băncile Elveției, dar dincolo de asta nu e de ici-colo să pornești, după o noapte în arest, pe jos de la Poliție și să ajungi printre clădiri care pică pe tine până la Cetatea care nu se vede de bălării, dar care este sigur acolo, vezi asta din cauza turnurilor care mai stau încă în picioare ale bisericii din centrul ei, nemaivorbind de faptul că și Domnul Fifor, ministrul Apărării, ne-a confirmat: Cetatea există, are și arest în care ai putea trage un somn după această plimbare obositoare, armata se simte bine în ea și nu pleacă de acolo decât după ce este încredințată că biserica aceea, dărămată complet, nu mai periclitează viața cetățenilor arădeni ajunși pietonal de la arestul Poliției în arestul Cetății.

    Nimănui nu i-a trecut prin minte să-l întrebe pe primarul reales, cel care nu și-a pus tricolorul pe piept și la București, la hotelul Athene Palace-Hilton, cu toate că tricolorul stă și mai bine la costume de firmă decât la blugi, să-l întrebe, oare își mai bate joc mult timp de orașul acesta, făcând totul doar cu gândul la buzunare, aburind lumea cu tot felul de proiecte și texte pentru proști?

    Să-l întrebe, așa de la obraz, ce a făcut el pentru orașul acesta în afara unui pod-pasarelă care te duce pe un ștrand unde se simte bine la o bere doar Dani Dascălu și șlarfii săi meteosensibili, având în vedere că termenul de predare a unor tobogane care te duc în bazinele fără apă de lângă terasele cu bere este la 15 August, adică tocmai la începutul sfârșitului, toboganele acelea vor putea fi folosite eventual pentru pietonii care au scăpat cu viața, au ajuns în sfârșit înainte de Crăciun la Cetate și acum se pot da cu patinele și sania pe tobogane?

    De ce nu are curajul să recunoască cinstit, așa cum a făcut înaintea lui Cristi Moisescu, fie-i țărâna ușoară, că da, pietonalul arădean trebuie să cuprindă toată zona centrală, măcar de la Primărie până la Teatru, cu piața din spate cu tot, indiferent de comoditatea arădeanului cu mașina sa second-hand mai ieftină decât o bancă de pe Mețianu?

    Pentru că ăsta este viitorul, și nu degeaba n-ai niciun magazin mai de Doamne ajută pe Corso – oare câți mai știu în Arad ce înseamnă asta? –, de branduri internaționale să nici nu mai vorbim, n-ai turiști, n-ai nimic în afară de adolescenții care se înghesuie departe la Atrium, de ce să ai, cum să ai din moment ce tu tratezi acest oraș de parcă ar fi o comună mai răsărită de lângă Brad?

    Ce și cui să vândă magazinele, ce să vadă turiștii, unde să se așeze să nu le pice mortarul în cap?

    Cu lucrări intitulate pompos Regenerare urbană si care nu au alt scop decât să bage în buzunarele firmelor tale bani pentru nimic, la ce să te aștepți?

    Pardon, am greșit întrebarea: la ce vă mai așteptați voi, arădeni, pietoni și cu mașini second-hand?

    Ilustrațiile sunt cu Dali, cu cel adevărat, firește….

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. sa ma tuf, nu am inteles prea mult.am pornit de la jegu ala de piata si am ajuns la un atac impotriva lui falca!!!nu inteleg ce vrei,cum dracu sa faci zona pietonala la avram iancu,un alt jeg de piata,cu un rahat de monument si tigani,cersetori care dorm pe sub boscheturile alea de acolo;vino cu ceva destept,sa fiu al dracu daca nu te votez

      --11 voturi
      +1
      -1
    2. Ca sa ai pe unul care sa se ocupe de soarta urbei iti trebuie un sistem care sa-ti permita sa alegi unul din asta.
      Noi nu avem nici o reglementare care sa oblige si eventual sa sanctioneze Doreii care isi bat joc de tot ceea ce inseamna administrarea cetatii.
      Un sistem electoralar asigura cetatenilor posibilitatea sa isi aleaga un om care sa chiar sa fie preocupat de ceea ce se chema administrarea orasului. Bineinteles, nu asta pe care-l avem acuma, care nu face decat sa ne puna pe noi, alegatori, in situatia macabra de a alege sacul cu cartofi stricati.
      In concret este vorba de sistemul de vot pe liste blocate care spune ca vor fi declarati alesi si reprezentanti ai cetatii acele persoane care (nu care obtin cele mai multe voturi) ci acele persoane care se afla pe locurile eligibile pe listele de partid. Adica daca un alt Dorel zis Caprar il pune pe ultimul jeg de fata pamantului pe lista si partidul aduna suficeinte voturi acest ultim jeg devine alesul nostru!? Un rahat!!!! Daca un Falcone, alt Dorel al administratiei, pune un alt jeg, de data asta portocaliu sau galben (in functie de ce a ingurgitat), care fiind pe o pozitie eligibila (ca asa a zid Dorel de la Brad) ajunge in consiliul, rezulta ca noi, fraierii de alegatori, fiindca nu avem dreptul sa ne selectam candidatii (atributul asta exclusiv fiind doar al sefilor de partide), suntem obligati sa confirmam alegerea Doreilor din partidele astea de rahat, noi, nu avem de fapt drept de vot ci doar un nenorocit de drept de confirmare a alegerilor lui Dorel de Rosu, de Galbe sau de Portocaliu.
      Poate, poate, la un moemnt dat, satui de marele NIMIC in care sa balacesc nostalgic, vor reusi si ipochimenele numite jurnalisti sa ceara, in numele elelctoratului sau al cititorilor, sa se schimbe acest sistem de alegere al asa zisilor reprezentanti ai nostri, exclusiv din sacul cu croampe de rahat stricate, ale Doreilor sefi de partide de toata jena, poate atunci, poate (am mari dubii privind inteligenta si integritate autointitulatilor jurnalisti) am creea premizele de baza pentru reformarea clasei politice.
      Totusi, imi dau seama ca este un apel, marcat de spectrul unei poetice naivitati, de un romantism penibil, sa cred, ca jurnalistii, in ”profunda lor intelepciune” isi vor face timp sa abordeze tema, nu de alta, dar este grea, tehnica si deci, peste nivelul lor de intelegere. NU, ei vor insita sa desfiinteze evidenta, fiindca este mult mai la indemana lor de manipulatori de cacao. Vor spune ca nu, nu este adevarat si nici important fiindca: suma cifrelor rezultate din impartirea catului cu diferenta numerelor CNP-ului Doreilor, nu este egala, nici macar ca media geotro-aritmetica cu rezultatul aplicarii lui Pitagora asupra ipotenuzei pe care o formeaza fatada Muzeului … Va spun asa ca, in soapta, sa nu afla si ziaristii, este vorba de incultura, nepasare, aroganta, prostie, suficienta – cam aceleasi chestii pe care ziaristii le reproseaza Doreilor din adminstratia locala sau de aiurea.

      --3 voturi
      +1
      -1
      • Ca jurnalist, resping ideea ca jurnalistii, ca tagma, sunt chemati sa lupte pentru un sistem electoral adecvat.
        Pe de alta parte, jurnalistii si.au facut treaba atunci cand s-a introdus sistemul cu un singur tur, un mecanism evident de cimentare pe scaune a clasei politice actuale.
        Numai ca jurnalistii nu au nici caderea, nici forta sa impuna ceva la care electoratul nu rezenoneaza.
        Problema este acolo, nu la jurnalisti.

        +4 voturi
        +1
        -1
          • Am auzit, dar o tratez ca atare: o butada care subliniaza importanta presei in lumea libera.
            Eu insa am trait si in comunism si am vazut ca presa acolo era de facto a patra putere in stat, fiind presa de stat si de partid, strict controlata in scop de propaganda.
            Si functiona.
            Asa ca, inainte de a ne lansa in citate si parafraze luate de-a valma, tocmai pentru ca suntem jurnalisti, ne mai gandim nitel.
            Presa in lumea moderna nu este a patra putere in stat, dimpotriva: poate fi prima putere a opiniei publice si care taxeaza derapajele celor trei puteri…
            Pentru asta insa e bine sa ai o opinie publica sanatoasa si ferma pe care presa s-o sustina si sa o exprime, ceea ce ne cam lipseste deocamdata.
            Despre asta vorbeam…

            +6 voturi
            +1
            -1

    Scrie un comentariu

    8 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.