Enola Day – Cine va plăti până la urmă factura?

    de Lajos Notaros | 20 ianuarie 2022, 7:58 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    6

    Desigur, facturile la energie (curent și gaz, dar mai ales gaz) care apar acum umflate, „îngrășate” mai abitir decât legendarul porc de Crăciun, reprezintă doar o parte a problemei.
    Este drept, una vizibilă pentru toți și deosebit de dureroasă pentru unii. Facebook-ul începe să se clatine sub greutatea postărilor deopotrivă uimite și revoltate după primirea facturilor de început de an. Trecând peste aberații de câteva zeci de mii de euro – de altfel, anumiți furnizori au probleme cu calcularea la noile prețuri, drept urmare au fost amendate așa ușor de Protecția Consumatorilor – facturile vin cu creșteri de trei-patru ori mai mari față de cele de acum un an, aducând oamenii cu veniturile mici – îndeosebi pensionari – în situația să se gândească de unde să scoată banii fără să renunțe la cheltuielile absolut necesare pentru a rămâne în viață și ei, săracii.


    Problema este cât se poate de complexă, vina nu este numai a furnizorilor de energie, în fond avem, nu-i așa, o „politică energetică”, ceea ce înseamnă că peștele se împute de la cap, în cazul de față cei care ar putea să ne răspundă și să ne și rezolve stau prin parlament, consilii locale și județene, asta ca să nu mai vorbim de guvern. Aleși de noi, desigur, să ne reprezinte, să ne apere interesele, să facă astfel ca tuturor să ne fie bine și tot românul să prospere.
    Aleșii însă, se vede de la o poștă, au cu totul alte treburi și aici nu ne gândim doar la președintele în care nu mai crede nimeni, nici măcar la miniștrii care sunt numiți după criteriile bine cunoscute pe aici de secole și care nu au nicio legătură cu ceea ce se cheamă pricepere, ca să nu spunem competență. De prim-miniștrii nici nu mai e nevoie să vorbim, în fond la ora actuală suntem singura țară UE de la De Gaulle încoace care are în fruntea guvernului un general.


    Se poate spune că suntem în război, întrebarea este cu ce și cu cine?
    Poate cu virusul, cu pandemia, poate cu vechile noastre obiceiuri, poate chiar cu rațiunea și cu bunul simț?
    Întrebări care vin cu răspunsul încifrat, în fond mai există o vorbă înțeleaptă despre poporul care are conducătorii pe care îi merită.
    Pentru că, este la mintea cocoșului, până când AUR crește în sondaje și ajunge al doilea partid după PSD, întrebările de mai sus se schimbă în răspunsuri.
    Și ca să vedeți despre ce vorbesc eu, vă spun o poveste auzită de la alții.
    Așa sunt poveștile adevărate.
    Cică faptul că nu avem autostrăzi, iar modernizarea căilor ferate – vezi trenuri care circulă cu viteza melcului, fără să mai vorbim de trecerile de nivel fără barieră ca în secolul XIX și care produc nenumărate accidente mortale – întârzie, ține de cu totul altceva decât proverbiala noastră delăsare formulată prin eterna înțelepciune: lasă că merge și așa.


    Ideea este că transportatorii români – e vorba de camionagii, cum li se mai spune – sunt favorizați de aceste condiții de secol XIX. În fond niște căi ferate moderne și puse la punct le-ar restrânge obiectul muncii, știut fiind că transporturile feroviare sunt mult mai ieftine decât cele de pe șosea. Cu autostrăzile e și mai subtilă treaba: fără autostrăzi marii transportatori occidentali nu sunt interesați de România, în fond, umblând pe șosele tradiționale efortul este mai mare, costurile de asemenea, câștigul micșorându-se pe măsură.
    Prima oară când mi s-a spus asta, de către o persoană importantă, nu spui cine, am rămas pe gânduri, n-o fi chiar așa, mi-am zis, după care mi-a trecut prin minte că în afară de mașini cu număr de România, Bulgaria, Turcia, eventual ceva țărișoare sud-slave, ucraineni și moldoveni, rar mai vedem și camioane cu număr din țările occidentale pe șoselele patriei, fără să mai vorbim de cele care stau câte cinci-zece ore la Nădlac să intre de pe autostrada din Ungaria pe începutul de autostradă din România.
    Poanta e, așadar, pentru că fiecare poveste bună trebuie să aibă și o poantă, că ai noștri guvernanți, oficiali și cei care se cred politicieni sunt convinși de transportatori, cu argumente despre care vă puteți face o imagine exactă uitîndu-vă la factura de gaze din ianuarie, că nu e cazul să se dea de ceasul morții cu modernizările astea din care nu iese nimic direct, rapid și care se socotește în sute de mii sau milioane de euro.

    E mult mai bine să tolerezi un partid de scandalagii frustrați precum AUR, deturnând astfel nemulțumirea populară și să te ocupi de interesele tale directe și personale. Nu de alta, dar vremea trece iar tu rămâi exact cu atâta cât ai reușit să strângi cât timp ai fost în poziții în care ți-ai putut permite asta.
    Mă rog, mai rămâi și cu ceva pensie specială, ca să nu mori de foame la bătrânețe…
    Iar despre sărăntocii ăștia care mor de atac de cord văzând factura lunară la gaze, n-ai ce să spui. Aveau vreme să se aranjeze și ei, trebuiau să voteze cu cine și când trebuie, să se apuce de afaceri din care puteau oferi și ei ceva pentru cei de care depinde să le meargă și lor bine, nu să vină acum cu văicăreli că nu asta au visat ei în Decembrie..
    Asta este, Decembrie este luna minunilor și a cadourilor, după care urmează decontarea.
    Pentru ei, normal, pentru cei cărora, după ce văd factura la gaze, nu le mai rămâne decât Șoșoacă și aurul ca partid sau atacul de cord…

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Documentati-vă mai bine.
        UE este organizația care s-a format în urma realizării Pieței Comune dintre șapte state europene, în frunte cu Franța, în 1957.
        Altfel spus Piața Comună este prima formă a UE actuale.
        De Gaulle a fost președinte al Franței din 1958 până în 1969, deci a fost politician activ în ceea ce va deveni și oficial UE în 1993

        0 voturi
        +1
        -1
    1. Apai pensionarii cu pensii mici daca stau in casa si belesc ochii, la antene, teverisme, realitati, digisme, si nu protesteaza, inseamna ca le convine. pt. Sau bucurat cand pesede, penele ,udm le-au promis o suta de lei in plus, iar acesta e rezultatul alegerilor lor de 32 de ani.
      Generatia care inainte de ’89 asculta cu urechea lipita de difuzor, Europa Libera si Vocea Americii, dupa ’89, au ramas cu ochii beliti la antene si restul televiziunilor, fara sa realizeze ca au fost spalati pe creier.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Ați avea dreptate dacă ar fi cum spuneți, dar nu este.
        Nicăieri în lume nu ies pensionarii în stradă, aia e treaba celor activi și îndeosebi a tinerilor.
        Pe urmă nu toți pensionarii stau cu ochii pe antene cum ziceți, așa cum nici despre toți tinerii nu poți spune că stau cu ochii pe ecranul telefonului.
        Treaba e un pic mai complexă, generalizările nu fac decât să ascundă adevăratele probleme.
        Eu zic că ar fi mult mai bine ca înainte să vorbim să și mai gândim nițel. Și asta indiferent de vârstă…
        După care putem chiar ieși în stradă…Indiferent de vârstă…

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    5 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.