Continuăm serialul de pandemie și precampanie despre care nu se știe deocamdată ce înseamnă fiecare. Nici luate împreună, nici fiecare în parte. Voi prezenta aici persoanele și personajele despre care știm deja că au intenții de a candida la funcțiile eligibile de la alegerile locale. Este vorba înainte de toate de cel de primar și de președinte al Consiliului Județean. Începem cu cei mai cunoscuți și cu șanse, urmând să terminăm cu cei care pot produce surprize. Plăcute și neplăcute, depinde. Aceste prezentări nu fac parte din campania candidaților sau partidelor, reprezintă prin excelență modul în care vede autorul acestei rubrici situația și candidații. Nici măcar nu este vorba de punctul de vedere al redacției, fiindcă Special Arad este o publicație independentă în care jurnaliștii, fiecare în parte, au convingerile lor personale în ceea ce privește viața politică. Nu de alta, dar așa e normal dacă luăm în serios libertatea cuvântului și independența presei.

Am trecut de prima jumătate a candidaților, ajungând, iată, la cei pentru care miza nu este să ajungă primari sau viceprimari, ci să intre în CLM cu măcar un candidat, acesta fiind chiar cel nominalizat pentru funcția de primar.
E vorba înainte de toate de candidatul Pro România, Marin Lupaș, urmat la o distanță încă greu de estimat de cel al Partidului băsescian, PMP, Cristian Galea, respectiv de al nou înființatului Partid Republican, Samuel Caba. Aici este interesant de pomenit că ultimii doi vin din comunitatea neoprotestantă, foarte puternică la Arad, Galea pășind de fapt pe urmele lui Caba, cel care a fost candidatul PMP acum patru ani.
Spre deosebire de cei doi, Lupaș este un om public cu state vechi, făcându-și un nume acum douăzeci și ceva de ani, încă de pe vremea când conducea clubului UTA în prima divizie, clubul care după o scurtă perioadă de criză nici până acum elucidată a căzut în prăpastia din care s-a cățărat înapoi în prima divizie cu fața schimonosită de efort tocmai acum câteva săptămâni.

De altfel acest trecut care putea fi glorios, dar s-a terminat cu un eșec dureros, este pe undeva și explicația situației de acum a lui Marin Lupaș, cel care onest, elegant și politicos mereu, pare un războinic prea mic pentru un război atât de mare. Fără să intrăm în amănunte, prăbușirea UTA-ei condusă de el l-a marcat profund chiar dacă, din nou, delicat, el nu a insistat niciodată pe asta, dar intrarea sa în politică prin PSD la sfârșitul primului deceniu al noului mileniu se datorează și problemelor pe care le-a avut ca lider al clubului privatizat deja cu noua conducere a orașului de după 2004.
Din acest punct de vedere Lupaș este simbolul eșecului UTA-ei privatizate, iar revenirea de acum a clubului și echipei sub auspiciile primăriei conduse încă, chiar dacă din Bruxelles, de Gheorghe Falcă, arată mărimea dezastrului.
N-a stat însă prea mult la PSD, devenind în 2016 primul și singurul până acum consilier local independent din Arad, aspect care arată totuși valoarea și impactul personalității sale în ochii arădenilor.
Probabil doi ani i-au ajuns să înțeleagă că duce astfel o luptă cu morile de vânt, redevenind în 2019 membru de partid în partidul nou înființat al lui Victor Ponta, Pro România, o disidență din PSD-ul lui Dragnea, reprezentat la Arad de Flavius Măduța, cel cu care Lupaș a plecat din PSD în 2016.

Ei, și aici este buba.
Marin Lupaș ca om, ca personalitate și ca om public înainte de toate, este tocmai inversul omului care a creat partidul, acel Victor Ponta, fost prim ministru inteligent săltăreț și alunecos, având mereu o problemă cu integritatea sa morală și nu numai. Nu de mult i s-a retras și titlul de doctor în drept, bazat pe un plagiat la fel de mare precum pretenția sa susținută printr-un discurs obraznic și nesincer de a fi cel mai talentat politician de stânga al României, adevăratul urmaș ai marilor întemeietori în frunte cu Ion Iliescu.
Eu merg totuși pe onestitatea și inteligența lui Marin Lupaș, cred că și-a dat seama la timp că în condițiile de acum nu ar avea nicio șansă să intre în CLM ca independent, alegând Pro România ca gruparea cea mai adecvată scopului său de a rămâne consilier local. Și într-adevăr, fiind un om de stânga, nu prea avea alte opțiuni, PSD-ul fiind acum vehiculul lui Mihai Fifor, iar celelalte partide mici fiind mult prea cantonate în populismul de dreapta, o atitudine pentru care Lupaș nu are nicio tresărire.
O analiză de inginer deci, o cântărire a plusurilor și a minusurilor care decurg din decizie, dar care nu schimbă esențial datele problemei.
Marin Lupaș poate fi unul dintre cei mai onești politicieni locali ai Aradului din ultimii ani, influența sa, în lipsa susținerii populare masive, este neglijabilă, în ochii majorității, amețite de gesticulația marilor partide și a mai marilor personalități din aceste partide, el trece drept o ciudățenie simpatică care se luptă fără șanse în CLM pentru tot felul de lucruri neimportante.

Acești alegători, nemaivorbind de majoritatea scârbită de politicianismul partidelor mari, indiferent că e vorba de PSD sau, de o vreme, PNL, care nu se prezintă la vot, nu au cum să realizeze că șansa democrației stă exact în acești oameni onești, care iau în serios faptul că ei, înainte de toate, reprezintă interesele celor care i-au ales, nu a partidelor care i-au nominalizat pe liste. A acestor „independenți” care cred în cinste și onestitate, nu au în vedere doar interesele lor personale și sunt așa nu pentru că le cere partidul, ci pentru simplul fapt că ei așa sunt ca oameni.
Având în vedere toate acestea, nu pot să nu-i țin pumnii Domnului Lupaș.
Chiar dacă nu dau doi bani pe partidulețul lui Victor Ponta, chiar dacă știu că cu o floare nu face primăvară.
Însă merg pe sentimentul meu că am de a face cu un om de care orașul are nevoie. Mult mai mult decât își imaginează. Orașul. Și indiferent că îl cheamă Marin.
Sau, poate, tocmai de aceea….Ia vedeți mai jos…