În urmă cu o săptămână mulți râdeau de cei de la FCSB după dubla întâlnire cu danezii de la Silkeborg, o echipă despre care mulți dintre cei care au râs nu au prea auzit până la tragerea la sorți a grupei echipei antrenate de Dică.

Acum, mare parte dintre jucătorii care au evoluat la meciul din Danemarca au format echipa FCSB-ului pe stadionul din Arad. Dică s-a bazat pe Arena Francisc Neuman pe Andrei Vlad, la primul meci din acest sezon, pe cei de pe lista neagră a lui Gigi Becali, adică Bouhenna și Haruț, ba chiar au mai intrat Dulca și Oaidă, iar printre titulari au fost jucători cu foarte puține minute în acest sezon, Șut – revenit după o lungă perioadă de accidentare, la fel și în cazul lui Radunovic, apoi Radaslavescu, Ianis Stoica, Boboc și Nikolov. Practic printre puținii care emit pretenții de titulari care au intrat în teren sunt Octavian Popescu, într-un regres enorm, și fostul utist David Miculescu.

Ilie Poenaru începea jocul cu fotbaliști care au multe minute în acest sezon, iar aici îl putem trece chiar și pe portarul Dragoș Balauru. Au fost de la start pe gazon Benga, Hoxhallari, Batha, Anton, Stahl, Jobello, iar printre puținii care sunt obișnuiți mai mult cu banca de rezerve erau Dobrescu, Erico și mult mediatizatul Claudiu Keșeru.

La finalul partidei, Ilie Poenaru a scăpat o, să îi spunem, dublă măsură pe gură: „cei de la FCSB nu au rezerve, au oricând posibilitatea să formeze două sau chiar trei echipe care să intre în play-off”. Spun despre dubla măsură pentru că același Poenaru declară că dacă un fotbalist nu are minute jucate, îi este greu să intre în ritm, să își găsească reperele, iar această poveste a tot repetat-o vreo două luni după sosirea sa și a lui Keșeru la Arad. Adică, din ceea ce spunea Poenaru, înțelegem că toți de la FCSB care au proptit mai mult banca de rezerve sau chiar scaunele tribunelor, sunt jucători de valoare, în formă, și doar Keșeru era cel care prin lipsa jocurilor a avut nevoie de luni de zile să prindă din nou tonus muscular și ritm de joc. Cine mai înțelege ceva?

Ca să facem o analogie, date fiind minutele jucate de cei care au compus în această seară echipa celor de la FCSB, Dică a trimis în teren o echipă de „keșeri”. „Keșerii” lor…

… pentru că al nostru Keșeru a arătat din plin că parametrii de care vorbea duminică la microfon, când mai că nu i-au dat lacrimile de grija lui „Oli” (n.r. Darius Olaru), și mai că nu a strigat „gooooool” de bucurie că prietenul său a reușit să se deblocheze psihic prin golul marcat chiar împotriva echipei care-l plătește exagerat de bine, nu au nimic în comun cu randamentul din teren. O lovitură de cap prinsă de Vlad, două sau trei pase laterale, vreo cinci plecări întârziate și vreo opt pase înapoi, cam atât a livrat Keșeru vreme de 67 de minute, după care a părăsit terenul în huiduielile propriului public, iar banderola de căpitan a ajuns în sfârșit pe un braț care chiar îl merită, brațul lui Benga…

Și ca să ne referim mai mult la jocul dintre UTA și FCSB, de data aceasta jocul din Cupa României, să spunem că scenariul conform căruia UTA trebuie să cedeze meciul din campionat pentru a-l câștiga pe cel din cupă nu a funcționat. UTA a pierdut la București de slabă ce a fost. Acum, la Arad, a început mai avântat, și a fost de ajuns o rupere de ritm a lui Stahl, care prin viteza sa foarte bună l-a pierdut pe drum pe Radunovic, a centrat în fața porții, acolo unde juniorul de 17 ani Rareș Pop a avut o preluare excelentă urmată de un șut în coapsa lui Haruț, iar de acolo mingea a poposit în poarta lui Vlad pentru 1-0 încă din minutul 7! Un gol sută la sută arădean, marcat după o combinație a celor doi arădeni din echipa de start, Stahl și Rareș Pop.

Pentru că vorbeam despre scenarii, golul marcat de Pop încă din minutul 7 ne-a adus aminte de startul celor de la FCSB în ambele partide cu Silkeborg, când a luat două goluri în primul sfert de oră. Aici nu a fost cazul. Deși FCSB este aceeași sau chiar mai subțire decât echipa aliniată în Danemarca, a controlat prima parte a meciului din această seară. Ba chiar a și egalat după un fault inexplicabil al lui Hoxhallari la Miculescu, infracțiune petrecută în suprafața de pedeapsă, inițial fără a fi văzută de arbitrul Cojocaru, dar găsită pe… VAR. Penalty-ul a fost transformat în minutul 22 de Radunovic și scorul era 1-1. Era minutul 22 și până la pauză nu am mai avut parte de ocazii de poartă, ci doar de câteva pătrunderi în careu a celor două echipe.

Repriza a doua a început cum se poate mai prost pentru UTA. La o centrare simplă, același Erion Hoxhallari a încercat o degajare cu coapsa, mingea a ajuns la Radaslavescu, iar voleul acestuia de la 18 metri l-a atins pe Rareș Pop și a poposit la vinclul porții lui Balauru pentru 1-2. Era minutul 46. Două greșeli ale lui Hoxhallari, două goluri marcate de FCSB. Și ne mai mirăm că albanezul nu mai prinde minute în campionat?

Din acel moment, FCSB nu a mai pus nicio problemă defensivei arădene. Jocul s-a mutat în jumătatea adversă, dar UTA s-a lovit mereu și mereu de aceeași problemă: nu știe ce să facă cu mingea în ultimii 25 de metri. Exact ceea ce vedem în campionat s-a întâmplat și acum, jocul de echipă fiind inexistent. Situațiile de poartă au apărut fie că Stahl a luat o acțiune pe cont propriu și a șutat din careu dar mingea a fost parată de Vlad, fie că Otele i-a amețit pe doi adversari și, de pe linia de fund, a pasat excelent pentru Postolachi, dar șutul moldoveanului a trecut milimetric pe lângă poartă, fie prin mingi aruncate la disperare în careul lui Vlad. A mai fost și o situație de gol tot a lui Stahl, la probabil singura acțiune colectivă, dar șutul arădeanului a fost blocat de Bouhenna.

A urmat însă un final de meci cu totul neașteptat. Arbitrul Adrian Cojocaru a dictat patru eliminări în ultimele 12 minute efective de joc! A început cu Bouhenna în minutul 83. I-a acordat un cartonaș galben pentru tragere de timp, fundașul de la FCSB a aplaudat ironic și s-a trezit eliminat.

Ca și cum nu s-ar fi uitat la meci, utistul Andrei Chindriș a primit și el un „galben” pe banca de rezerve, a aplaudat și a fost trimis la vestiare de Cojocaru. Incredibil…. „Va plăti scump”, a spus Poenaru despre elevul său care a fost eliminat și este suspendat cu Universitatea Craiova.

În primul minut al prelungirilor, Negoescu l-a depășit pe Radunovic, muntenegreanul l-a împiedicat, a văzut al doilea avertisment și implicit eliminarea. Arbitrul a dictat cinci minute de prelungiri, dar practic în acea perioadă nu s-a mai jucat deloc. În al patrulea minut, Octavian Popescu a făcut un fault de joc și arbitrul Cojocaru a considerat că și acesta este de galben, eliminându-l pe decarul celor de la FCSB!

Lovitura liberă a fost executată de Batha, în careul de la poarta apărată de Vlad erau toți jucătorii mai puțin Balauru și Batha, mingea a ajuns pe capul lui Cascini, acesta a deviat spre Postolachi aflat în fața porții, moldoveanul a lovit-o defectuos, dar Vlad nu a reușit decât să o atingă și să o trimită în plasă pentru 2-2! Stadionul a explodat, jucătorii au sărit în peluză, bucuria era de nedescris că nu ne-a bătut FCSB, dar ne-am bucurat încă o dată pentru un egal, un egal venit din atitudine, ambiție, dorință și din norocul de a evolua cu trei jucători în superioritate numerică, dar totodată un egal venit în urma unui nou joc modest, un nou joc plin de greșeli, un nou joc fără orizont cu mari probleme mai ales în ultima treime, pe dezvoltarea atacurilor.

Am avut parte de trei bucurii în partida din această seară: golul și jocul pe alocuri luminos al lui Rareș Pop, un jucător care arată veleități extraordinare, intrarea lui Cibi, un alt junior de perspectivă crescut la Arad, și golul lui Postolachi din practic ultimele secunde, pentru că imediat după reluarea partidei Cojocaru a fluierat finalul. Și tot la bucurii aș trece și faptul că ne-a plăcut foarte mult determinarea cu care a intrat Postolachi, jucător care a reușit două recuperări lângă propriul careu după care în câteva secunde a fost în careul lui Vlad. Asta ca să îl punem în antiteză cu Keșeru…

Egalul din această seară m-a dus cu gândul la o veche zicală românească: „râde ciob de oală spartă”. Cam așa am fost toți fanii Bătrânei Doamne care am râs de cele zece goluri luate de FCSB de la Silkeborg. Acum când ne gândim că în două meciuri UTA abia a smuls un egal în ultima secundă cu rezervele celor de la FCSB, realizăm cam la ce nivel e și gruparea fanion a Aradului…

Iar dacă FCSB a controlat meciul în prima repriză și s-a apărat foarte bine vreme de 90 de minute într-o formulă încropită, luând gol abia când a rămas cu trei oameni în minus pe teren, oare ce ne așteaptă cu CS Universitatea Craiova, o echipă care cu siguranță va veni la Arad în formula cea mai bună?

Nu ne-am putut entuziasma, ci doar ne-am bucurat reținut de golul egalizator al lui Postolachi. Altfel, ne îngrijorăm în continuare de ceea ce urmează pentru că echipa chiar nu arată un joc care să ne dea speranțe la un viitor apropiat cu rezultate mai bune.

PS: La finalul partidei, Ilie Poenaru a fost totuși fair-play, admițând că UTA nu a făcut un joc bun. Colegul său, Marin Dună, a văzut altceva: „am pus presiune și ne-am creat multe ocazii. Am făcut un joc bun”. Noi nu am văzut mai mult de două ocazii, dar poate nu am fost atenți…

UTA Arad – FCSB 2-2 (1-1)

Rareș Pop 7, Postolachi 90+4 / Radunovic 22 – 11 m, Radaslavescu 46

UTA: Balauru – Dobrescu, Erico, Benga, Hoxhallari – Batha, Anton (67 Cascini) – Stahl (82 Negoescu), Rareș Pop (62 Cibi), Jobello (67 Otele) – Keșeru (67 Postolachi).

Rezerve: Iacob – Maxim, Chindriș, Abeid, Cibi, Cascini, Otele, Negoescu, Postolachi . Antrenor: Ilie Poenaru

FCSB: Vlad – Boboc, Haruț, Bouhenna, Radunovic – Radaslavescu (62 Musi), Șut (82 Dulca) – Miculescu, Nikolov (75 Oaidă), Oct. Popescu – I. Stoica (62 Dumiter).

Rezerve: Ducan – Dumiter, Tănasă, Moraru, Dulca, Oaidă, Musi, Rusu. Antrenor: Nicolae Dică

Arbitri: Central: Adrian Cojocaru (Galați) / Asistenți: Ciprian Danșa (Satu Mare), George Neacșu (Câmpulung-Muscel) / Rezervă: Rareș Vidican (Satu Mare) / VAR: George Găman (Craiova), Adrian Popescu (Craiova)

Observatori: Arbitri: Octavian Șovre (Satu Mare) / Joc: Dragoș Ionescu (București)