Când spui „Don Juan”, spui seducție, supradoză de amor, o hoardă de femei satisfăcute… și se subînțelege că la mijloc se află un singur bărbat. Tot așa, la teatru, când spui „Don Juan”, te aștepți exact la aceste amănunte. Dar care a fost – dacă a fost vreodată – punctul de cotitură din viața acestui mascul alfa? Acel eveniment care l-a transformat în personajul legendar arhicunoscut și care i-a pecetluit numele în conștiința publică ca o metaforă apodictică: bărbatul ideal pentru orice femeie din lume și o soartă, o viață tumultoasă râvnită de către fiecare bărbat în parte. Se cere încă un mare DAR:… dar dacă „viața de Don Juan” nu ar fi fost chiar atât de roz tot timpul, precum ne-am închipuit cu toții?

Acestă poveste a explorat-o regizorul Horia Suru în cea mai nouă premieră a teatrului arădean: „Don Juan se întoarce de la război”, pe 21 decembrie.

Sunt 15 femei și un singur bărbat în acest spectacol de sfârșit de an. Am putea spune că este…

regalul doamnelor și domnișoarelor la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

chiar dacă în centrul atenției e, inevitabil, flăcăul necunoscut, misterios și neînțeles.

Aproape toate actrițele ale teatrului arădean au primit un rol în „Don Juan se întoarce de la război” (în afară de Alina Danciu și Dorina Darie Peter) și anume Adriana Ghiniță, Oltea Blaga, Carmen Butariu, Carmen Vlaga Bogdan, Mariana Tofan, Angela Petrean Varjasi, Cecilia Lucanu-Donat, Roxana Sabău, Liliana Balica, Oana Kun, respectiv cele mai noi actrițe angajate, Iulia Pop și Iulia Dinu, care au fost prezentate pe Special Arad în urmă cu două săptămâni. Din distribuție mai fac parte și alte trei actrițe, arădeanca Amalia Huțan (colaboratoare – putem spune deja – permanentă a Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, actualmente angajată la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara) și tinerele Oana Secară (din Oradea) și Bianca Andras (din Târgu-Mureș).

Norocosul care poate să-și adauge în portofoliu ÎNCĂ O DATĂ rolul de Don Juan este arădeanul Andrei Elek, cel care a mai intrat în pielea acestui personaj în spectacolul de teatru-dans „Opera – Galeria”, care a avut premiera în urmă cu exact cinci ani, pe 21 decembrie 2012.

„un Don Juan al zilelor noastre”

Tânărul Don Juan se întoarce de la război aparent nevătămat. Se numără printre puținii norocoși. Războiul s-a terminat, viața merge înainte… dar complet diferit. Cu un gol imens în societate. Orașele sunt suprapopulate de femei în vârstă și tinere, în doliu, dezorientate și cu bogățiile amanetate sau vândute, dar în același timp pregătite pentru ceea ce urmează. E o lume răsturnată, obligată să se descurce cu ce a rămas.

Văduvele cochete experimentează cocktail-uri improvizate, sătule fiind de ceaiuri și apă plată, damele de companie fac discount-uri generoase, ahtiate fiind după plăcerile omenești, fetițele cresc fără tată, devin femei înainte de timp și perioada lor rebelă se contopește cu dorința de a îngropa trecutul și de a lua soarta în propriile mâini, mamele caută disperate să înlocuiască cu ceva rolul indispensabil al capului de familie, fie cu o atitudine severă, fie cu ajutorul primului bărbat care intră pe ușă, neavând importanță nici faptul că acel cineva e mai tinerel.

Cine să intre, oare, pe acea ușă, absolut întâmplător, dacă nu Don Juan?

Însă, contrar așteptărilor, el nu a venit cu intenția de a seduce femeile pe capete. E într-o căutare sârguincioasă după iubirea vieții lui. După experienţa traumatizantă a războiului, care l-a lăsat cu o durere fizică cruntă în inimă, tânărul, gentlemanul Don Juan este copleşit de vina de a-şi fi abandonat logodnica, vină pe care a conştientizat-o de-abia în vecinătatea morţii. Își face un scop în viață din a o regăsi. Ea nu îi răspunde însă la scrisori, iar el o caută în fiecare dintre femeile care i se ivesc în cale. Fiecare îi aminteşte de ea, dar nici una dintre ele nu îi poate reda iubirea pierdută. Așa începe epopeea lui Don Juan… iar astfel se contopește, într-o manieră dramatică… ba chiar tragică, traseul căutării iubirii eterne cu căutarea și regăsirea de sine.

„Nu se ştie dacă Don Juan, ca personaj istoric, a trăit cu adevărat. Însă dacă acest tip – al lui Don Juan – a existat vreodată, atunci este sigur că există şi astăzi şi va exista întotdeauna. Mi-am propus să descriu un Don Juan al zilelor noastre. (…) Este tipic pentru timpurile noastre ca fiecare individ să cunoască schimbări interioare ale fiinţei sale, ca urmare a catastrofelor care au lovit întreaga lume. Tot aşa, şi Don Juan se întoarce de la război şi îşi închipuie că a devenit un alt om. Dar el a rămas ceea ce este”, spune autorul textului, Ödön von Horvath.

Selecția muzicală în această adaptare nu este foarte originală, dar este extrem de potrivită pentru intermezzo-urile spectacolului. Sunt cover-uri romantice ale unor hit-uri din ultimele trei decenii, iar momentele în care sunt difuzate sunt cele care punctează extrem de clar gravitatea sentimentală a unor scene de-a dreptul poetice.

Scenografia spectacolului este semnată de Cristian Marin, coregrafia de Momo Sanno, conceptul grafic de Laurian Popa, în timp ce Lucian Moga realizează light designul. Echipa este completată de Elena Ivașcu (regie tehnică), Cosmin Lupan (sunet), Cornel Dume și Horațiu Maftei (lumini), Adelin Ghionghioșan (proiecții) și ing. Ion Stan (șef producție).

Chiar dacă nu este prima adaptare contemporană și nici cea mai drastică (amintiți-vă de „Perplex”, în care Andrei Elek apare pe scenă într-o ipostază… mai mult decât surprinzătoare), este de remarcat faptul că teatrul arădean se străduiește să se întinerească… și asta nu numai cu ocazia „adoptării” unor actrițe tinere, unele chiar studente la actorie. De data aceasta, cu „Don Juan se întoarce de la război”, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” marchează o tendință spre un nou început, o nouă interpretare a ceea ce intră deopotrivă în categoria „teatru clasic” și în categoria care e popularizată cu titlul de „teatru nou”. Și o face elegant, cu pași mici, dar siguri. Nu lipsesc din acest spectacol scenele provocatoare (este nerecomandat tinerilor sub 14 ani), fără să fie vulgare, însă.

Una peste alta, „Don Juan se întoarce de la război” este un dar de Crăciun, un cadou cât se poate de frumos și revigorant, ca un fulg de zăpadă pe un decolteu generos, pentru iubitorii teatrului în Arad, din partea Teatrului Clasic „Ioan Slavici”. Și este un spectacol cu care teatrul arădean, categoric, ne-ar face cinste la orice festival clasic din țară!

Sursa foto: teatrulclasic.ro